În Aradul în care nu se întâmplă nimica, mereu se întâmplă câte ceva.

Acum, în viitorul neprecizat – de ce să se precizeze dacă oricum se întâmplă? – va avea loc un concurs pentru un post creat pentru un singur om.

Dacă vă întrebaţi cum este posibil aşa ceva, vă aflaţi pe un drum gresit, pe un parcurs care duce exact acolo unde cei care organizează concursul doresc să vă ducă: într-o odaie goală cu pereţii căptusiţi. Poate să fie un studiou provincial de radio-televiziune, un bar mai deşuchiat sau chiar o încăpere dintr-un stabiliment pentru cei mai nepotoliţi aşa.

Concursul vizează apariţia în fruntea nevăzută a Consiliului Judeţean a omului providenţial, un Humpty Dumpty arădean care poate cădea de pe oricâte ziduri si trepte, rămâne perfect întreg în fărămiţarea sa indescriptibilă.

Consiliul fiind prin definiţie o instituţie de împărţit banii, este nevoie de cineva destul de prolific să ascundă această realitate seculară în minciuni garnisite cu zâmbete unsuroase, iar acest cineva există, este aici de când e lumea, se numeşte Andrei şi este salvarea unor indivizi care n-au citit şi nu vor citi în veci romanele cu Alice în Ţara Minunilor şi în cea a Oglinzilor.

N-aveau cum, plus că ei n-au despus atâta efort să-şi termine scolile pentru a învăţa să citească şi să scrie, ei au transpirat doar să înveţe să numere banii.

Cristi Tiţca, aflat, precum zâmbetul pisicii din Cheshire, într-o excursie de studii si peregrinări cu şi fără rost în Germania, a ridicat mânuşa nearuncată, anunţând într-o postare de pe Facebook că va intra şi el în concursul pentru postul de director de imagine a Consiliului Judeţean, atenţionându-l pe preşedintele Cionca, cel neumblat prin Ţara Minunilor şi a Oglinzilor, de această intenţie de a sa destul de condamnabilă.

Dacă dorul lui Cristi se va realiza, vom plonja cu toţii în lumea lui Lewis Carroll, Aradul va deveni dintr-o dată o ţară a oglinzilor oarbe în care totul e posibil chiar si imposibilul, soarecii vor deveni pisici iari pisicile dulăi de luptă, în timp ce orchestra filarmonică cocoţată pe schelele de la Palatul Cultural va intona un marş de glorie în onoarea celuia care va avea privilegiul să piardă.

Nu contează cine, important e să nu se numească Andrei

 

Lajos Notaros