Cum s-a înfăptuit România Mare şi ce rol a avut Aradul? Cred cã este instructiv să aflăm opinia istoricilor maghiari, inserată în mult hulita „Erdély rõvid tõrtenete“, publicată de Academia Maghiară, în traducere franceză, în anul 1992. „Audiatur et altera pars“ (Trebuie ascultată şi partea cealaltă) ne îndeamnă bãtrânul Seneca. Cu riscul de a-i supăra pe unii cititori, mărturisesc că relatarea evenimentelor premergătoare este cât se poate de obiectivă. Sã spicuim:
Spre sfârşitul rãzboiului Antanta a avut mari dificultăţi, de a se pune de acord cu privire la soarta Monarhiei (austro-ungare, n.m.). Politicienii francezi înclinau spre destrămarea în întregime a Imperiului Habsburgilor, în timp ce englezii şi americanii doreau, într-un prim moment, să-l salveze. În primăvara lui 1918, din cauza păcii separate de la Bucureşti (dezastruoasă pentru români, egală cu o capitulare, nota mea), Antanta părea să considere nul tratatul secret român din 1916. Cu toate acestea, spre toamnă, primii miniştri englezi şi francezi promiseră „Consiliului Unităţii Române“, constituit la Paris, că vor sprijini unirea tuturor românilor. Dimpotrivă, în răspunsul său dat în 18 octombrie propunerii de pace fãcută de Monarhie, Wilson considera importantă doar satisfacerea cerinţelor cehilor şi slavilor de sud, fără a pomeni pe români. (Vasile Goldiş a publicat într-un ziar maghiar din Arad un răspuns energic cu privire la declaraţia lui Wilson).
[…] La începutul toamnei, viaţa politică a fost foarte animată. În urma reuniunii din 12 octombrie, Comitetul Naţional Român (organul Partidului Naţional Român din Transilvania, nota mea) făcea presei declaraţia că românii din Ungaria nu au aspiraţii de secesiune, ei cer doar dreptul la autodeterminare în virtutea celor 14 puncte wilsoniene.
[…] În 18 octombrie, Károly şi Jászi negociară pentru prima dată cu delegaţii Comitetului Român. Károly fu în favoarea unui plebiscit care ar decide soarta Transilvaniei. Românii doreau garanţii că viitorul guvern al lui Károly va consimţi la convocarea unei mari adunări naţionale române.
În 26 octombrie, Consiliul Naţional Maghiar, constituit din independenţi, radicali şi social-democraţi, a declarat că, în virtutea principiilor wilsoniene, autodeterminarea va trebui acordată fără întârziere minoritãţilor naţionale, în speranţa că aceşti factori vor asigura un fundament mai solid integritãţii teritoriale a Ungariei. În sânul Consiliului Naţional Maghiar fu constituit un Comitet al Transilvaniei, care alese ca preşedinte pe István Apáthy, rectorul de renume european al Universităţii din Cluj, dar care, din pricina naţionalismului său (adică şovinismului, nota mea) era foarte rău văzut de intelectualii români.
[…] Paralel cu revoluţia din octombrie din capitală (e vorba de revoluţia burghezo-democratică maghiară, care va aduce la putere un guvern prezidat de Károly Mihaly, totodată preşedinte al Republicii Ungare în 1918-1919, nota mea), social-democraţii români (formând o secţie a Partidului Social Democrat din Ungaria, nota mea) stabiliră raporturi cu Partidul Naţional Român. La cererea lor expresă, se constitui la Budapesta, în 31 octombrie, Consiliul Naţional Român (numit Central, nota mea). Partidul Naţional Român a pus însã o condiţie: din Consiliu să nu facã parte decât social-democraţi care „nu ar împiedica luarea de decizii“, cu alte cuvinte (comenteazã istoricul maghiar) cei care nu se vor opune curentului naţional. (Am încheiat citatele din „Histoire de la Transylvanie“).
Nota mea:
Consiliul Naţional Român Central a fost alcătuit din 6 reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi 6 reprezentanţi ai Partidului Social Democrat din Ungaria, secţia românã.
Pe data de 2 noiembrie 1918, Consiliul s-a transferat la Arad, instalându-se (iniţial) în casa lui Ştefan Cicio Pop. Timp de o lunã de zile, Aradul a devenit un fel de „capitală“ a românilor de dincoace de Carpaţi.
Membrii Consiliului Naţional Român
Partidul Naţional Român
Dr.Teodor Mihali
Vasile Goldiş
Dr.Alexandru Vaida Voievod
Dr. Ştefan Cicio Pop
Dr.Aurel Vlad
Dr.Aurel Lazăr
Partidul Social Democrat din Ungaria (secţia română)
Ioan Flueraş
Iosif Jumanca
Enea Grapini
Tiron Albani
Iosif Rădoi
Baziliu Surdu
Episod apărut în cartea „Aradul între mit şi adevăr istoric” la Editura „Flacăra roşie” Arad, în septembrie 2011
Doar atat??
Comments are closed.