Naţia asta are o mare problemă! Disecă la infinit efectul şi nu analizează cauza. Suntem bombardaţi, excesiv, mediatic, cu aşa zisul caz Ghiţă, care, în definitiv, nu este decât un exemplu tipic al parvenitismului de conjuctură, dus la extrem. Ghiţă, într-o societate normală n-ar trebui să existe cum, în realitate, nici nu există. Ghiţă, ca oricare alt personaj al actualei perioade de geneză imorală, este o făcătură creată de societatea reziduală a moralei. E produsul mizeriei acumulată în plan spiritual, perpetuat de generaţii şi secole de umilinţă a nepuţintei, ca reacţie a impotenţei militare şi conjuncturii nefaste. E creaţia abominabilă a unei mentalităţi ce caracterizeaza limita maximă a culturii fanariote, care are în centrul manifestării cultul „eu”-lui.
Ghiţă nu există! Ghiţă e creaţia compromisului total, al celor care au administrat şi continuă să administreze România şi dacă reprezintă un pericol pentru cineva, aceştia nu sunt nici Coldea şi nici Kovesi, cum visează un Nicolicea, Dragnea sau alţii strecuraţi prin debara la putere. Pericolul e pentru cei care l-au creat pe Ghiţă. Adică pentru miniştrii, premierii, ordonatorii de credite (şefi de instituţii, din finanţe, armată, poliţie, SRI etc.), care l-au creat şi întreţinut pe Ghiţă, ca să-şi rezolve completarea bugetului privat. Pentru că Ghiţă a jefuit România pentru a crea şi distribui comisioanele (ADICA PARA-NDĂRĂTUL) şi dacă tremură cineva aceştia sunt cei care i-au atribuit contractele şi i-au alocat banii publici lui Ghiţă. Nu contează cine a facut lobby, ci cine a atribuit, semnat contractele, efectuat recepţiile şi vizat „bun de plată” pentru ceea ce Ghiţă a încasat dar n-a făcut.
Aşa că să lăsăm vrăjelile. Milioanele de lei fraudate de Ghiţă, pentru care este cercetat, au o origine bine definită. Rămâne să aflăm care a fost „tariful” practicat, beneficiarii şi conturile unde s-au virat para-ndărăturile. Restul e can-can şi diversiune plătită de cei care preferă dispariţia lui Ghiţă şi nu adevărul.
Apropo! Dilema nu constă în „prostia” lui Ghitţă că a fost prins, ci în aceea de ce s-a lăsat prins! La banii lui şi posibilităţile sale, faptul că a stat în Serbia, e, din start, un indiciu că Ghiţă n-a vrut să fugă şi că avea de gând să se întoarcă, ci doar ca a avut nevoie de timp pentru a se linişti „APELE” şi a alege cea mai „oportună” variantă dintre cele existente. Cu siguranţă, Ghiţă, în perioada de „exil”, a purtat „negocieri” cu cine trebuia şi astfel a luat decizia „predării”. Dacă Ghiţă nu era „în cărţi” şi nu avea „aşii” necesari, n-ar fi stat în Sebia, ci ar fi fost, deja, în Argentina, Paraguay, Uruguay, Nicaragua, Honduras sau alte destinaţii unde s-au „pierdut” multe „celebrităţi”, mult mai „vinovate” decât Ghiţă.
N-a plecat pentru că, date fiind milioanele ce-au reprezentat „para-dărătul”, Ghiţă are „garanţii” solide că nu va „deconta” mizeria produsă de mecanismul mizerabil în care a fost doar pion. Păpuşarii continuă să se menţina la butoane, motiv pentru care Ghiţă a ales varianta predării.
Pavel ROMAN
Foto: Mediafax
