Că l-au ras pe Papa Didi, nu mai e de actualitate. Cum l-au ras, iarăşi se ştie, dar o subliniem şi noi: într-un mod jegos, greţos, pe principiul deja consacrat: „Ciocu’ mic, că noi sântem la putere” (Sântem, cu â din a, că aşa vorbeşte ei, kolhoznicii culturali, care au decis eliminarea lui Didilescu). Deci, ce dracu’ de noutăţi mai putem noi avea. Păi, avem, noutăţi din vechime.
Să ne închipuim scenariul în care Papa Didi se supără rău de tot. Da’ rău, nu aşa… Acum, e doar oţărât! Şi, dacă tot se supără rău, apăi îşi dă drumul la gură. Lasă dracului copilul său de suflet numit Amifran (cu care-l şantajează Falcă, că nu i-l mai finanţează!!!) şi îşi dă drumul la gură. Şi-apăi are ce spune, pe subiectul extrem de delicat numit „Arad-Capitală culturală” şi cum a finanţat Falcă cu bani grei un proiect născut mort, un proiect care ar fi trebuit să fie în vizorul DNA de mult timp. Dar niciodată nu e prea târziu.
Şi-uite-aşa Papa Didi ar putea sparge binomul amoros Falcă-Ando! (Amoros în sensul că iubesc ambii doi banii, nu la ce v-aţi gândit voi, perverşilor).
Spărgătorul de… buci
