Iaca, am asistat şi noi la celebrarea Zilei Veteranilor de Război. O ceremonie mai mult bifată de autorităţi, decât celebrată. Până şi la festivalul zacuştei (din capitolul Tradiţii de la Falcă) au fost mai mulţi poliţişti locali, pentru păstrarea ordinii şi disciplinei. În rest, tot felul de veterani…
Au fost veterani autentici, pe a căror faţă se citea vârsta, dar şi mândria de a fi luptat pentru libertatea şi independenţa acestei ţări, au fost şi veterani cu cădelniţă, au fost veretani în ale scrisului (Simi Todoca, Ionică Tuleu, Nelu Suciu). Normal, au fost şi politicieni, că doară unde-i lume, hop şi ei…
Dar au fost şi veterani de rit nou, începând cu militari de duminică, care sunt „veterani” din moment ce sunt în „retragere”, cu pensii babane, dar care confundă pocnetul unui glonţ cu cel al dopului de şampanie. Peste toţi, a fost şi un „recrut”. Nu ştim cine-i, cum îl cheamă, dar musai e „recrut”, la cum a organizat tot evenimentul. E vorba de maestrul de ceremonii, care n-a înţeles nimic, dar absolut nimic, din ceea ce înseamnă protocol. La speech-uri, a „deschis” cu preasfinţia sa, ceea ce pentru mulţi dintre veteranii autentici a fost un fel de premoniţie. După reprezentantul veteranilor (firesc!), după prefect (firesc!) a venit viceprimarul Bibarţ, care a spiciuit înaintea lui Bîlcea (de la Consiliul Judeţean) că doar Primăria a pus coada la prună. Tot aşa şi la depuneri de coroane, când ordinea instituţiilor din administraţie a fost iarăşi dată peste cap: Primărie, Consiliul Judeţean şi apoi Prefectură. Mai rămânea să-i dea lui Falcă titlul de „Prim veteran al Aradului”!
Soldatul Sveik
