Aşa cum era de aşteptat, mediatizarea la nivel judeţean şi naţional a proaspăt numitei inspectoare şcolare trebuia să aducă cu sine şi o demisie.

Din păcate, nu este vorba de cea a lui Căprar, care în calitatea lui de preşedinte al PSD Arad ar fi trebuit să fie primul care să îşi depună demisia. O aşa-numită demisie de onoare. Dar aceste cuvinte – demisie şi onoare – nu fac parte din vocabularul pesediştilor arădeni, care au un fond principal de cuvinte mult prea sărac, bazându-şi intenţiile de comunicare mai mult prin semne.

În schimb, şi-a dat demisia fata în cauză, supusă unui linşaj mediatic fără precedent, la acest nivel. Nici botoxul lui Falcă, de prin buze şi bărbie, „Cina cea de Taină” a lui Căprar sau trandafirii lui Ioţcu n-au iscat atâta iureş mediatic. Până şi ziarele de mica publicitate au feştit-o pe duduie de nici Niagara n-o mai spală.

Deşi, dacă ar fi să judecăm drept, este o victimă, din două puncte de vedere. Atât a propriului fel de a fi, incompatibil cu o funcţie publică, indiferent de capacităţile sale intelectuale. Dar şi a îndârjirii bovine cu care PSD, recte Căprar, prin marionetele sale, îşi (im)pune oamenii doar pe baza criteriului manelist: „Aşa vrea muşchii mei”.

Şi ca să nu fim ca ăilalţi, noi nu-i dăm numele. Nici ce neamuri sau prieteni are. Nu de alta, dar dacă „săpăm” puţin, începe să ne doară capul…

Dorel Frânarul

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here