Ce bun este uneori facebook-ul. Mai ales pentru aducere aminte. În urmă cu un an de zile colegii de la LIVEARAD au publicat articolul de mai jos. Pe care ne-am gândit că ar fi bine să (re)citească cei interesaţi şi mai ales (încă) slugile lui Ghiţă, primarul care a scris o pagină neagră în istoria Aradului. Şi din păcate o mai completează.

GIZĂS!!! (sau Giță’s)
I’ote, ce lectura Falcă în timpul mandatelor sale de baron local și de vicepreședinte, secretar executiv, purtător de cuvânt, coordonator de campanie și candidat pentru președinția României în interiorul PDL, la nivel național?!

„De asemenea, se face referire la o serie de lucrări ale unor autori străini ( în special americani), care ar fi presupus traduceri autorizate, pentru înțelegerea cu acuratețe a sensului textelor respective. De multe ori, în lucrare, se intră în unele zone intelectuale, extrem de fine, în care profanii ( vezi cazul inginerului Falcă) nu prea au acces: unele accente sensibile din lumea filozofiei și civilizației antice și medievale (referiri la Aristotel, Platon și Kant), precum din istoria religiilor ( Mircea Eliade, Emile Durkheim), lucruri care se studiază în facultățile de Filosofie, Istorie , Litere sau Sociologie și nicidecum la Facultatea de Drumuri și Poduri.”

„În subsolul paginii, el citează lucrări precum: 1 L. S Clark, S. M. Hoover, At the intersection of media, culture, and religion: A bibliographic essay. In S. M. Hoover, K. Lundby (eds.), Rethinking media, religion and culture, Thousand Oaks, CA: Sage Publications, Inc, 1997, p.22, Daniel A. Stout, Judith M. Buddenbaum, eds. Religion and Mass Media: Audiences and Adaptations. Tousand Oaks, California, Sage Publications Inc., 1996, R Lichter, S.Rothman, L. Lichter, The media elite, Bethesda, Md.: Adler & Adler, 1986, F. Vultee, S. Craft, M. Velker, Faith and Values: Journalism and the Critique of Religion Coverage of the 1990s, Journal of Media and Religion, 2010, 9(3), p.150-164, Daniel A. Stout, Media and Religion: Foundations of an Emerging Field, Routledge, 2012, p. 100.”

S. M. Hoover, K. Lundby, „Rethinking media, religion and culture”?!  ))) Și cum naiba a ratat el Capitala Culturală Europeană, făcându-se de râs cu proiectul infantil al Aradului în fața juriului internațional?! 

Iar franceza lui Falcă e sublimă prin absență sau stâlcire: „Este foarte interesant faptul că lucrările lui Emile Durkheim sunt studiate la facultățile de Istorie, Filosofie, Sociologie, ( nu la Facultatea de Drumuri și Poduri), fiind un precursor al teoriilor sociologice moderne, ale cărui cărți sunt studiate la bibliotecă, în limba franceză.” Ce să mai vorbim de engleza sa subiliesciană?! Un fel de „ză dacs camz from ză riligiăz tracs”…

„Un alt ”prieten” al inginerului Falcă este Clifford Geertz, ”care definește religia ca un sistem de simboluri care acţionează pentru a stabili o stare de spirit si o motivaţie puternică, atotpătrunzătoare si de durată a oamenilor, prin formularea concepţiilor despre un nivel general de existență”. De asemenea, primarul Aradului este familiarizat cu Daniel A. Stout, (ed.), Encyclopedia of religion, communication and media, New York, NY, Routledge, 2006, Introduction, XIII, p. 172 și cu Marie-Odile Géraud, Olivier Leservoisier, Richard Pottier, Noţiunile-cheie ale etnologiei, Iasi, editura Polirom,1999.

Primarul chiar dă sfaturi oamenilor de știință: ” Savanţii ar trebui să studieze religia în sine, nu cauzele ei sociale, iar scopul final al unei astfel de investigaţii ar trebui să fie înţelegerea modului în care lumea si existenţa umană pot deveni semnificative, datorită religiei, pentru cel credincios. Pornind de la definirea conceptului de religie, în partea teoretică a tezei am studiat o serie de lucrări de specialitate în vederea identificării elementelor caracteristice ale religiei, o etapă necesară pentru clarificarea conceptelor cu care se va lucra pe parcursul demersului nostrum stiinţific”.

L-a studiat și pe Mircea Eliade

Așa, Falcă ajunge și la Mircea Eliade, pe care îl citează: „Descoperirea sacrului este strâns legată de constiinţa unei lumi reale si semnificative. Acesta defineste sacrul ca fiind „un element în structura constiinţei si nu un stadiu în istoria acestei constiinţe. La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca fiinţă umană este în sine un act religios, căci alimentaţia, viaţa sexuală si munca au o valoare sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios”.

Apoi, Gheorghe Falcă trece direct la ”hierofania cea mai elementară, ca de pildă, manifestarea sacrului într-un lucru oarecare, o piatră ori un copac, până la hierofania supremă care este, pentru un crestin, întruparea lui Dumnezeu în Isus Cristos, nu există ruptură”. Este vorba despre un celebru text publicat de Mircea Eliade, care apare în scrierile teologice ale preoților nostril ortodocși.

Ca, în cele din urmă să ne plimbe prin bibliografia unor autori americani, cum ar fi Beverly Moon, care publică Encyclopaedia of Religions ” ce definește archetipul ca „un pattern care influenţează experienţa umană (în mod constient sau inconstient) si Northrop Frye, autorul cărții « Anatomia criticii » ”

Profesorul Coman, mentorul său

Primarul Falcă citează la greu și din ”mentorul” său, profesorul universitar, Mihai Coman. ” Coman precizează că sistemul mass media apare simultan ca purtător si generator al unor mitologii moderne si că este locul în care apar sau sunt create mituri vechi si noi1. El vorbeste de ambiguitatea astfel creată: dacă stirile sau produsele de divertisment sunt mituri, atunci ele produc o mitologie si invers, dacă există o mitologie a culturii de masă, atunci elementele ei componente sunt mituri”.

După ce termină cu teoria, Falcă intră abrupt în subiectul drag lui, epoca Băsescu, unde face o adevărată apologie regimului PDL; în care el, personal, a avut un cuvânt greu de spus, când, mai bine spus, s-a âmbogățit. El îl vede pe Traian Băsescu ”eroul salvator” al României, iar Guvernul Boc, singura șansă a țării noastre de a ieși din criză. Dar totul, din perspective religioase, românii așteptând salvarea de undeva de sus, iar acolo sus, l-au găsit pe Băsescu. Așa sună interpretarea filosofico-religioasă a lucrării de doctorat a inginerului Falcă. ( mai multe citiți aici).

La capitolul 3 al lucrării, intitulat ”Imaginea vieții religioase din România în presa scrisă”, Gheorghe Falcă încearcă să facă o analiză a reflectării elementelor religioase din mass-media românească, dar este plină de generalități, menționând doar câteva ziare ( Libertatea, Jurnalul Național, Gândul). El ajunge la concluzia că presa este interesată mai mult de senzațional decât de lucrurile profunde. Dar nici nu se poate vorbi despre o analiză aprofundată a reflectării acestui fenomen în presă, ci doar prezentate o suită de aprecieri de suprafață.”

Foto: facebook