Gheorghe cel voinic şi zăbrelele de aur

Gurile rele spun că Falcă, acest Celentano de Arad, e intangibil tocmai pentru că ştie să cânte la urechile care trebuie mai ceva decât Gheorghe Zamfir din nai şi Dumitru Fărcaşu din torogoată la un loc. Şi că de aia „organili” – mă rog, o parte a lor, că oameni suntem – nu-l prea calcă pe bătături pe Gheorghe „Celentano pocăitul”, deşi aceiaşi oameni de afaceri care acuză acum presiunile făcute asupra lor de Ioţcu aveau acelaşi „vad” şi la Primăria municipiului.

Adică – dacă tot cităm din liberalii (încă) în viaţă, oamenii de afaceri erau pentru unii ciumă, iar pentru alţii mumă? Oare nu Gheorghe întâidescălecătorul i-a avut prima dată drept clienţi pe aceşti oameni de afaceri? Oare de ce a insistat acelaşi „Gheorghe pripăşitul” ca Iosif Matula să fie înlăturat în 2008 de la şefia Consiliului Judeţean şi apoi Gheorghe Seculici blocat de la aceeaşi funcţie? De dragul lui Ioţcu sau pentru că mecanismul funcţiona aşa cum dorea cel ce l-a înfiinţat şi apoi l-a uns? Şi, când Ioţcu a deviat de la „calea cea dreaptă”, de la „tezele de la Brad”, de la învăţăturile lui Gheorghe „Mao Tze Dun” Falcă, oare cine i-a spus că se va bronza model „marinar” dar cu dungile pe verticală?

Sigur, Gheorghe Celentano pare stăpân pe situaţie, are „spate”. Dar ce nu ştie este că atunci când cei ce-i ţin spatele nu mai au ei „spatele” asigurat atunci el va fi primul sacrificat, ca fiind peştele cel mare într-o baltă ce nu mai are decât plevuşcă. Ghiţă dragă, nici nu ştii/Ce bronzat începi să fii!

Tot pe verticală.

E.A. COLDIŞ