Cu buze ţuguiate şi sprîncene arcuite am vizionat la TV funeraliile Regelui MIHAI I. Asta pentru că am rămas ”ţuţ” vis-a vis de comportamentul oamenilor care au participat la tristul eveniment. Iertaţi-mi exprimarea lejeră, dar, poate că în morga asta îndelung pregătită este nevoie şi de… puţin relax. Simpli cetăţeni trasformaţi în cortegiu funerar, benevol, voit sau întmplător, ca să dăm grandoare unui ascuns pleonasm de dragul foneticii, s-au comportat cel puţin remarcabil, de o eleganţă, pudoare şi pioşenie demnă de marile civilizaţii europene. Deci, se poate. Şi uite asta m-a ţinut cu buzele ţuguiate şi sprîncenele arcuite…
Un timp. După care nesfîrşitele reclame, ştiri alerte şi inerte în repetiţiile lor m-au readus la starea iniţială a românului sictirit. Fără expresie şi ”zvîc”, fără chef de a deschide un manual de istorie contrafăcut.
În îndepărtata mea copilărie ne jucam cu monede cu chipul Regelui. Asta prin anii ’70. Într-o vreme nu am fost străin de numismatică, colecţionând monezi sau bancnote. Dar, nu am avut grijă de colecţia mea, aşa cum, timpul a dovedit, că nu am avut destulă grijă nici de mine… Dar asta-i altă poveste. Posibil curând, la trecut.
Una peste alta, UN REGE RĂMÂNE REGE, ORICUM AI ÎNCERCA SĂ O ÎNTORCI.
Vedeţi, putem vorbi şi altfel despre Majestatea Sa şi fără încorsetarea limbii de lemn ce duduie în media. Putem vorbi şi despre Castelul de la Săvârşin. Vreţi? Pregătit ca de obicei. Poate de data asta prea pregătit.
Dacă nu mă înşală îndoielnica memorie, la începutul anilor 2000, din poziţia de topograf, am făcut o amănunţită ridicare topo a domeniului, împreună cu alţi doi colegi (prieteni). Paranteza-i pentru AVANSAŢI. Nu dezvoltăm. Intrare liberă, fără supraveghere, acces în curte, clădire etc… OMENIE! Relaxare, încredere, bun simţ. Am fost acasă. Un român cu treabă. Simplu,nu ?
Poate că două propoziţii simple fac mai mult decât POMPOASELE FRAZE ROSTITE SOLEMN, dar superficial, de marionetele unui sistem corupt. Am tendinţa de a divaga. Asta îmi trădează amatorismul.
Un timp. După care, cu buze ţuguiate şi sprîncene arcuite, din poziţia unui cetăţean ce respectă istoria ţării sale, aduce un ultimul omagiu Regelui Mihai, pe care l-am cunoscut personal prin personalitatea Lui.
Gelu BOCI
