Care hoț și infractor își dorește instituții performante și eficiente? Într-o țară în care furtul banului public a devenit aproape unica sursă de îmbogățire rapidă, care parlamentar sau decident politic are nevoie de Poliție sau ANAF eficiente? Așa că, după exemplul Gărzii Financiare, cînd o structură a ANAF devine eficientă, Guvernul sau Parlamentul o desființează! În cazul Administrației pentru contribuabili mijlocii (ACM) justificarea a fost că unii agenți economici sunt deranjați că trebuie să se deplaseze prea mare distanță până în orașele unde se află Direcțiile regionale ale finanțelor publice, deși, în marea majoritate a cazurilor, declarațiile se depun on-line.

Aiurea! Acesta a fost și este doar pretextul! Adevărul e unul pur mafiot: politicienii trăiesc din șpăgile încasate din atribuirea fondurilor pentru lucrările publice și fraudarea acestora, respectiv din protejarea evaziunii fiscale. Or, în fiecare județ, ca protecția să se poată realiza, au fost numiți în funcții publice (Poliție, ANAF, Parchete, Justiție, OPC, ANSVSA și alte structuri) slugi credincioase, pe criterii de servilism și obediență. Aceștia, de regulă, ascultă ordine de la cei care i-au numit politic și au ca scop protejarea firmelor și afacerilor care asigură banii negrii pentru politicieni.

Prin înființarea Administrațiilor pentru contribuabili mijlocii din cadrul Direcțiilor regionale ale finanțelor publice (o măsură pentru care până și jigodia fenechistă, Diaconu, ar trebui felicitată!), mafiile județene (formate, în special, din încuscrirea lumii interlope, a evazioniștilor cu politicienii și slugile acestora din administrație) nu mai reușeau să controleze frauda fiscală, pentru că nu aveau sub control DRGFP-urile din județele care le găzduiau. Astfel, pentru că principalul scop al mafiilor era căpușarea bugetului și însușirea banilor publici, s-au folosit de instrumentele lor, parlamentarii și au emis o lege (în condițiile în care, conform legii în vigoare, OUG 74/2013, organizarea instituțiilor publice este atribuția Guvernului, iar a direcțiilor și serviciilor din cadrul instituțiilor (în speță ANAF) era atribuția șefului instituției (în speță președintele ANAF), prin care au anulat regionalizarea (adică ceea ce solicita UE de ani de zile), revenindu-se la forma inițială, județeană, prin care mafiile locale să poată controla și proteja evaziunea fiscală comisă de firmele abonate la lucrările publice sau cei care comit evaziune fiscală locală. Or, pentru a putea realiza această reîntoarcere la sistemul comunist județean, politicienii români și Guvernul, în ultimii ani, au încălcat și încalcă deliberat Legea 188/1999, Statutul funcționarului public, numind și continuând să numească în funcții publice, politic, de la director și până la nivel de șefi de servicii sau birouri, persoane manipulabile, șantajabile și obediente, deși legea interzice numirea politică, aceste funcții, conform Legii 188/1999, fiind ocupabile doar prin concurs, organizat conform legii. Și dacă în anumite situații s-au organizat niște simulacre (farse) de concursuri pentru ocuparea posturilor publice (prin impunerea candidaților politici), pentru că „trădarea” este caracteristică românului și politicienii n-aveau garanția că cei numiți în funcții, definitiv, nu-i vor trăda sau le vor mai asculta comenzile, au creat mecanismul mafit al ocupării funcțiilor temporar, numirile fiind făcute din sase în șase luni, în funcție de receptivitatea sau servilismul celui numit în funcție.

Un astfel de sistem, creat de politicieni și de mafie, face posibilă manipularea totală a administrației publice și subordonarea totală a acesteia mafiei politice. Or, oricât ar fi fost de eficient sistemul subordonării politice, era mai greu de manipulat de către orădeni, bistrițeni sau sălăjeni la Cluj; de cărășeni, hunedoreni sau arădeni la Timișoara; de suceveni și botoșăneni la Iași, de prahoveni în Alexandria, de vasluieni la Bacău, de tulceni la Constanța, etc., pentru că mafiile județene nu se prea întrepătrund. În aceste condiții, mafiile județene s-au mobilizat și prin intermediul parlamentarilor ce le reprezintă, au inițiat un proiect de lege și au adoptat o lege care retransferă mafiilor locale posibilitatea de control a fiscului, desființând ACM-urile regionale. N-a contat că structura ACM din cadrul DGRFP și ANAF a fost cea mai performantă din întreaga structură ANAF și a colectat cei mai mulți bani la bugetul public, ci faptul că n-a mai putut fi controlată de mafia politică. La ce bun să ne așteptăm când, de peste 17 ani de zile (din 1999 când s-a votat Statutul funcționarului public, care interzice ocuparea funcțiilor publice altfel decât prin concurs), politicul încalcă Constituția și legea și numește toți directorii din Ministere, Agenții,

Autorități, șefii de servicii, șefi de birouri, încălcând principiul separării puterilor în stat? Nu vedeți că în orice situație, atunci când este în interesul mafiei, politicul se execută și nu mai respectă nimic, nici lege nici Constituție? Iar sindicatele, care ar trebui să denunțe și să se opună acestui sistem mafiot de funcționare a administrației, prin intermediul numirilor politice temporare, pentru a se putea realiza manipularea eficientă, se fac că nu văd nimic și nu reacționează, complăcându-se în postura de instrumente ale puterii, indiferent care e? Într-un asemenea formalism și mafiotism absurd, dus la extrem și la paranoia (în care politicul controlează totul, neconstituțional și nelegal, prin numiri pe criterii de obediență), de tip mafiot, mă mir că mai există instituții ale statului și mă mir că unele, precum DNA, Poliția, Parchetele, Justiția, chiar mai funcționează! Din păcate, propaganda politică, pe cele care funcționează și nu se lasă încălecate nelegal și neconstituțional de către politic, prin diversiune și propaganda agresivă plătită din fraude fiscale, le cataloghează ca fiind „stat paralel” și urmărește, ori să le controleze și subordoneze, ori să le desființeze. Adică toți cei care funcționează conform prevederilor Legii 188/1999 (a funcționarului public), a legii Justiției, SRI-ului și a Constituției și nu acceptă imixtiunea politicului, reprezintă, în viziunea unor mafioți politici, „statul paralel”.

În această logică, desigur și Administrațiile pentru contribuabili mijlocii din cadrul ANAF, pentru că nu s-au lăsat încălecate de mafia politică, fac parte din „statul paralel”, nu? Pentru că logica e simplă: tot ceea ce nu poate fi controlat de mafia politică (prin numiri obediente sau subordonare), chiar dacă funcționează conform legii și Constituției, reprezintă „statul paralel”. Chiar așa o fi?

Pavel ROMAN