Ghiță, e bai!

Sebastian Ghiță e liber să se întoarcă în România, nu pentru că ar fi fost o victimă politică și că n-ar fi comis faptele pentru care este acuzat. Este liber să se întoarcă în România din cauza prostiei, infatuării și lipsei de profesionalism a procurorilor DNA! Dacă DNA și-ar fi făcut bine treaba și dacă ar fi fost probate profesionist hoțiile lui Ghiță, nu s-ar fi ajuns ca acest șmenar al bugetului de stat, care a pus pe butuci IT-ul din administrație și a făcut sute de milioane de euro, profit, din contracte cu statul, să pozeze în victimă.

Acesta este adevărul care trebuie spus și luat în considerare. Mulți din procurorii DNA, din prostie și comoditate, în loc să muncească și să instrumenteze profesionist dosarele (apelând la specialiști din alte instituții publice, nu încercând să-i substituie, cum au făcut, de regulă), au mizat pe faptul că instanțele de judecată, știind că DNA lucrează împreună cu SRI, timorate, vor da verdicte pe dosare fușerite, pe bază de probe îndoielnice sau pe bază de mărturii obținute în condiții neortodoxe.

Adică, nu s-au mai obosit să întocmească probatorii profesioniste, convinși că merge oricum. Atâta material a avut DNA în cazul Ghiță, încât, dacă ar fi fost prelucrat profesionist, Ghiță primea 1000 de ani de pușcărie. Dar cine să instrumenteze contractele frauduloase cu statul ale lui Ghiță? Cine să înțeleagă mecanismele licitațiilor trucate și a șpăgilor date prin off-shore? Portocală și alții ca el, depășiti din toate punctele de vedere? Ofensiva actuală a infractorilor împotriva DNA și a Justiției nu e întâmplătoare. Infractorii aflați azi la butoanele politicii din România și în toate posturile cheie din administrația publică au fost, în cea mai mare parte, clienții DNA sau ai justiției, dar ori au fost făcuți scăpați ori au profitat de lacunele sistemului de justiție, amânând judecata până la prescripție. Or, când o cercetare durează câțiva ani, timp în care cel vizat este lăsat în libertate și, mai ales, în funcțiile cu ajutorul cărora a furat și a făcut trafic de influență, la ce s-ar fi așteptat DNA? Să nu se riposteze dacă li s-a oferit ocazia și condițiile? Și cine le-a oferit ocazia și condițiile dacă nu comoditatea organelor de cercetare penală? Dacă-ți trebuie câțiva ani ca să trimiți în judecată un infractor, cum să fie eficientă justiția și cum să nu prolifereze infractorii?

Când văd că cei cercetați sunt în continuare în funcții, netrimiși în judecată, cum să nu fie încurajați cei obișnuiți cu furtul de la buget? Repet. Din punctul meu de vedere – deși sunt solidar cu majoritatea magistraților onești, pentru că e ultima redută în fața asaltului infractorilor -, nu prin ieșirea în stradă a magistraților se rezolvă problema. Ci prin înfăptuirea corecta a justiției de către aceștia, adică prin instrumentarea și judecarea cu celeritate a cauzelor aflate pe rol. Cum s-a putut prescrie dosarul ”TRACIA” a lui Sebastian Ghiță, dacă nu cu complicitatea justiției? Dacă justiția ar fi operat, cu celeritate, la rezolvarea cazului ”TRACIA”, azi n-am mai fi avut o „victimă” Ghiță, ci un infractor Ghiță, fără vreo șansă de a se refugia în politică, a deține putere și a poza în victimă politică. La fel și în alte cazuri celebre. Dacă justiția nu s-ar fi lăsat angrenată (și coruptă), în amânarea luării deciziilor, permițând utilizarea de către infractori a tuturor tertipurilor posibile și imposibile, pentru a amâna deznodământul, n-ar fi fost în postura de azi și România n-ar fi avut atâția infractori la vârful statului.

Deci, în concluzie, ceea ce se întâmplă azi în România e, în primul rând, efectul toleranței, lipsei de profesionalism, comodității și, nu în ultimul rând, corupției din justiție. Adică, a lipsei de justiție din justiție! Prea mulți hoți de la bugetul de stat, scăpați de justiție, evadați în politică, care azi atacă furibund justiția, pentru că li s-a permis și li se permite acest lucru. Și o spun în cunoștință de cauză, având sute de cazuri instrumentate, în care justiția „a pus batista pe țambal” în favoarea infractorilor, făcându-i nu numai scăpați de pedeapsă ci și deținătorii de drept a ceea ce au furat. În aceste circumstanțe nu era logic și firesc ca cei ce-au furat să „investească” în politică și să se răzbune? Dacă li s-a dat ocazia, cum s-o rateze?

Pavel ROMAN