Se pare că autocrația comunisto-dragniană, e boală molipsitoare!

Rareș Bogdan, proaspăt politician, aflat sub euforia câștigării alegerilor și, implicit, a beției puterii (ce te fac să crezi că ești cel mai, dintre toți), declară că: „Nu vor mai fi 7 membri în consilii de administrație bănoase. Maxim 3..”De ce trei și unul de fiecare partid? De ce nici unul? Care este logica profesională și mai ales efectul existenței politicienilor în consiliile de administrație ale societăților cu capital de stat? Ce rol au acești politicieni, în administrarea societăților, din punct de vedere a creșterii performanței, când n-au habar de activitatea societăților și nici nu sunt profesioniști în domeniul în care sunt numiți? Nu sunt privilegii imorale și un mod de recompensare a clientelei politice, cam în stil mafiot? Păi, ce mi-e trei, ce mi-e șapte, când e vorba de imoralitate? De ce nu vine Rareș Bogdan, cu propunerea decentă, se se apeleze la un management profesionist, privat și să se renunță la imixtiunea politică în administrarea societăților cu capital de stat? Acest model de management nu este este unul tipic comunist, care consumă aiurea banul public? Pentru că, analizând obiectiv modul cum funcționează consiliile de administrație și rolul lor, constatăm că acestea păstrează, în detaliu, principiile comuniste de conducere a firmelor cu capital de stat.

Deci, în opinia mea, nu reducerea numărului celor din consiliile de administrație, numiți politic, pe criterii exclusiv clientelare, e soluția creșterii performanței și profitului societăților cu capital de stat, ci eliminarea totală a funcțiilor atribuite politic în consiliile de administrație și înlocuirea politrucilor cu profesioniști, stimulați în funcție de performanța economică. Și, mai ales, fixarea procentului în bani, atribuit, proporțional cu profitul net realizat, nu și atunci când sunt înregistrate pierderi, generate de prost management. Ce-i cu mizeria asta, ca cei din consiliul de administrație, să fie remunerați cu un procent fix din salariul directorului general, indiferent de performanța economică a societăților? Nu sunt bani consumați aiurea? Ce interes mai au atunci, cei din consiliul de administrație, să urmărească creșterea performanței economice, dacă iau aceleași sume și când societatea înregistrează pierderi?

Din acest punct de vedere, la cum pune problema, Rareș Bogdan se dovedește a fi doar un jurnalist, care înțelege mecanismele economice doar la nivel de bârfă electorală. Mediocru din punct de vedere al înțelegerii modului cum funcționează economia cu capital de stat – caracteristic politicienilor care au impresia că le știu pe toate, dar, în fapt, habar n-au de cum funcționează economia -, Rareș Bogdan, prin această propunere pur politicianistă, a trecut în tabăra demagogilor. A celor autosuficienți, care nu vor să învețe, nu acceptă sfaturi, ci, aroganți, au impresia că oricine poate înțelege și da sfaturi în domeniul funcționării economiei.

Apropo! Dacă tot se lansează în acest gen de discuții și amenințări (speculații), cu scopul de a acumula capital de imagine, de ce nu se consultă, totuși, Rareș Bogdan, cu cei care chiar sunt specialiști în economie, care au și practică (nu numai diplome), din Ministerul de Finanțe și Industrie sau din mediul privat, înainte de a vorbi? N-ar fi o dovadă de orientare și inteligență practică? N-ar fi o dovadă de respect pentru valorile reale și pentru performanță? Poate mesajul lui, tip jurnalistic, prinde la ignoranți, dar nu și la specialiștii consacrați, care au performat în domeniu. Or, în acest sens, dacă Rareș Bogdan are impresia că orice economist poate fi substituit cu un jurnalist, fără experiență și fără practică, mă tem că se află într-o mare eroare, tipică politicianului comunist, pentru că economia nu poate fi manageriată de ignoranți și nici de diletanți, ci e nevoie de specialiști cu pedigree, consacrați, morali, cu multă experiență practică, pentru a se evita catastrofele gen guvernarea PSD/ALDE, tipică amatorilor sau a altor guvernări, la fel de catastrofale, care au avut același numitor: promovarea în administrație pe criterii exclusiv politice și nu de performanță profesională. Pe de altă parte, oricât ar fi Rareș Bogdan de inteligent, fără practică, adică fără să fi administrat în viață o societate comercială sau să fi manageriat o instituție publică, nu cred că poate demonstra că se poate substitui pregătirea și experiența unor specialiști în economie, cu diletantismul jurnalistic, bazat pe orgoliu alimentat de o victorie politică și de opinii pur teoretice, diletante.

Dar, mă rog, ce știu eu, după treizeci de ani de experiență în domeniul economiei? Rareș Bogdan îmi dă lecții și vrea să-mi demonstreze că și eu, chiar dacă e absurd, trebuie să accept că în România legile economice nu funcționează tipic, ci atipic și trebuie lăsate așa. Chiar dacă de-aia suntem unde suntem în raport cu economiile UE (în coadă) și nu e doar o realitate percepută eronat, ci o certitudine, problema e prezentată, stupid, ca fiind relativă, pentru că se inserează, cu obstinație, ca alternativă obligatorie și incontestabilă, factorul politic și se încerca să ni se impună, în orice circumstanță, ca firească și normală regula politicului înaintea competenței.

În aceeași logică încerca și Dragnea să ne convingă că e logic și normal ca cei aleși (adică politicienii), indiferent de pregătirea profesională și performanță, oricât de imorali ar fi (chiar infractori cu cazier sau făptuitori de fapte penale, sub justificarea prezumției de nevinovăție), sunt îndreptățiți să managerieze economia și statul, în detrimentul celor calificați și performanți în domeniu. Cu alte cuvinte, ni se impune să acceptăm că toți cei buni de gură, care au impresia că le înțeleg pe toate, dacă sunt aleși politic, sunt soluția la orice și nu există alternativă, chiar dacă e împotriva logicii, adevărului și normalității! Chiar așa? Păi, de când e lumea, specialiștii sunt preferați politicienilor, când e vorba de management economic, fapt demonstrat de toate țările cu economii puternice (SUA, UE, Japonia, Canada, etc.). Numai în România, se pare, se dorește să ni se demonstreze contrariul, chiar dacă am părăsit blocul țărilor care aplică alte modele. Și văd că, cu aroganța specifică politicianului parvenit, oportunist, Rareș Bogdan nu demonstrează că se poate evada din genul acesta de mentalitate comunistă, păguboasă pentru performanța economiei și pentru cetățean, din contra, încearcă, demagogic, să o transformă în ceva cronic. Adică să împace capra (economia performantă, capitalistă, în care specialiștii decid în economie) cu varza (privilegiile asigurate de economia comunistă, în care politicienii decid în economie).

Pavel ROMAN