Președinta ÎCCJ, declară, într-un interviu, că, Curtea Constituțională, în cazul deciziei privind completele de trei judecători, de la ICCJ, privind judecarea faptelor de corupţie, a omis, deliberat, unele decizii legale, respectiv ordine ale Instanței Supreme din 2003, 2004, prin care toate completele de la ÎCCJ urmau să funcționeze ca și complete specializate pe judecata faptelor de corupție.
Dacă D-na Tarcea are dreptate – și nu văd argumente contra, logice și legale, ca să nu aibă dreptate -, respectiv că încă din 2003, toate completurile de la Curtea Supremă erau specializate pe judecata faptelor de corupție, deci n-au fost nelegal constituite, judecătorii Curții Constituționale, care au pronunțat Decizia, prin care completele de trei judecători de la ÎCCJ, pentru judecarea faptelor de corupție, sunt neconstituționale, sunt în culpă gravă și ar trebui anchetați penal. Pentru că, în numele prevenirii încălcării Constituției, tocmai ei au încălcat-o, grav, prin imixtiunea într-un domeniu unde n-au avut absolut nici cea mai mică competență și unde au pronunțat o decizie mai mult decât subiectivă.
Din punctul meu de vedere, în acest caz, Curtea Constituțională s-a substituit legiuitorului, adică Parlamentului, adăugând la lege, ceea ce e un fapt foarte grav și cu consecințe catastrofale în ceea ce privește respectarea principiilor constituționale și a statului de drept. Pentru că, dacă e așa cum spune D-na Tarcea, Curtea Constituțională, pentru a pronunța Decizia, ca și în cazul completelor de cinci judecători, a inventat o nerespectare a legii, omițând, deliberat, dovezile care demonstrau că legea chiar a fost respectată. Și asta în condițiile în care nu-i treaba Curții dacă s-a respectat sau nu legea, ci dacă legea e constituțională sau nu.
Când există o decizie legală că toate completele de trei judecători, care judecă fapte de corupție, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt legal constituite și abilitate să judece faptele de corupție, cum poți veni, tu, Curte Constituțională și să decizi că nu s-a respectat o lege care s-a dovedit că a fost respectată, făcând, premeditat, abstracție de existența acelei decizii, prevalându-te de un așa zis conflict între puterea judecătorească și cea legislativă? Nu s-a întins coarda prea mult? Numai prin faptul că Deciziile Curții nu pot fi cenzurate de vreo autoritate, chiar dacă sunt bazate pe interpretări subiective sau chiar pe omisiuni, e suficient pentru a se accepta o astfel de mizerie morală? Pe asta s-a mizat? Că, onor Curtea, poate decide orice, pentru că nici o decizie a Curții nu poate fi contestată? Păi, atunci, de ce nu dizolvă Curtea, România, ca republică semi-parlamentară, s-o facă parlamentară; instituțiile publice care anchetează corupții, ca să nu mai fie atâta vânzoleală; partidele de opoziție, ca să instaureze domnia partidului unic (PSD) și să reinstaureze autocrația? Dacă tot deciziile lor sunt obligatorii și nimeni n-are dreptul să le conteste, chiar când sunt absurde și subminează statul de drept, bazându-se pe interpretări subiective a Constituției, materializând, în fapt, comenzi de tip mafiot (precum salvarea corupților) sau pe logică comunistă, ce-i poate opri să transforme România într-o dictatură cu Curtea Constituțională în rol de tribunal suprem al poporului? Că nu mai au mult și se substituie tuturor autorităților publice, în orice domeniu! Că doar nu-i mare filozofie să declari, curent, că ar exista un conflict între puterile statului (e o găselniță greu de egalat în stupizenie!), chiar dacă îl inventezi, nu ? Că de „genii” semi-docte, precum Iordache și Nicolicea, tomnatici în studii și cu pauze uriașe de educație juridică, nu duce lipsă Parlamentul!
Și, admițând (prin absurd, cu siguranță), că nu s-au respectat criteriile legale de stabilire a completelor respective (n-ar fi fost specializate, deși nu se știe ce înseamnă un judecător specializat pe corupție sau alt domeniu, pentru că nu există nici școli speciale și nici curs de specializare în acest sens, ci doar numiri în complete a tuturor judecătorilor existenți, prin decizie a Colegiului de conducere, așa cum se procedează în toate domeniile), ce facem cu decizia Curții Europene de Justiție, care a stipulat că nu pot fi anulate deciziile instanțelor, dacă nu există dovada relei credințe, respectiv că în cazul completelor, unii judecători au avut interese personale sau sunt victima unei răzbunări ori a unui abuz? E suficient să declari la Antena 3 sau România TV, că nu ți s-au respectat drepturile când ai fost prins la furat și că ai fost abuzat de autorități, ca să scapi nepedepsit? Sau ceea ce spun cei din UE, la care, chipurile dorim să aderăm (Schengen), nu contează, ci ce spun hoții și corupții, exclusiv? Până unde merge, totuși, această deja așa zisă Curte Constituțională, care se substituie tot mai mult autorității judiciare, anulând deciziile acesteia? Care este, totuși, scopul urmărit? Să se respecte Constituția și toți cetățenii să fie egali în fața legii, sau cei ce fură și jefuiesc bugetul public să devină o castă privilegiată, care să rămână și cu banii furați și nepedepsiți, pentru că justiția n-a respectat cutumele și nu l-a anunțat pe cel ce fură sau primește mită, că e urmărit? În logica celor de la Curtea Constituțională, în aceste condiții, toate completele de judecată din România sunt nelegal constituite, pentru că nu există nici un complet specializat, exclusiv, pe vreun domeniu și nici vreo formă de pregătire specială, pentru vreun domeniu, alta decât facultatea de drept și institutul de magistratură. Or, o dată admis în magistratură, departajarea pe criterii subiective, într-un complet sau altul (că nu există alte criterii), abia atunci ar însemna discriminare neconstituțională. Cum și cine poate decide, legal, ca un judecător să facă sau nu parte dintr-un complet? Și ce înseamnă „specializat” din punct de vedere al pregătirii magistratului? Dar dacă cei condamnați în primă instanță, care contestă în prezent modul de constituire a completurilor, erau judecați de completuri „specializate” și ar fi atacat la Curtea Constituțională legalitatea constituirii acestora? Care ar fi fost decizia Curții? Cu siguranța și aceea ar fi fost în favoarea corupților și celor ce-au jefuit banul public, pentru că era mai neconstituțional să discriminezi judecătorii pe motiv de specializat sau nespecializat.
Cam asta se vede din Deciziile Curții Constituționale și, în acest caz, exact asta nu mai e Curtea: o Curte Constituțională! Ci, profitând de conjunctură, adică de faptul că deciziile sunt obligatorii și necontestabile, Curtea Constituțională a devenit Dumnezeul corupților și evazioniștilor în România, adică un organism care, inventând, arbitrar, un conflict între puterile statului (inexistent în realitate), în fapt, protejează și salvează pe cei care au furat, au mituit și au traficat influența, servindu-se de partide politice, în special de PSD, partid care l-a creat politic și promovat pe actualul președinte al C.C., Valer Dorneanu, un individ care pare hotărât să readucă România acolo unde l-a prins revoluția, adică la forma de guvernământ din 1989, înainte de decesul PCR, al cărui membru și suporter a fost și, se pare, a rămas (cel puțin nostalgic).
E o opinie personală, generată de frustrarea obligării acceptării faptului că hoții și corupții, pentru dovedirea cărora s-au cheltuit mulți bani publici și s-a consumat enorm de mult timp, nu numai că vor fi liberi, ci vor rămâne și cu banii furați. Or, oricât de toleranți am fi și am accepta logica celor din Curtea Constituțională, un lucru e clar: dacă, prin absurd, ar fi constituțională, decizia Curții e total imorală și nu e altceva decât o batjocură și un mod mizerabil de a umili întreaga autoritate publică din România care a luptat împotriva corupției și a evaziunii fiscale.
