Când se va implementa și în poliție, morala?

Acuzațiile, împotriva șefilor uneia dintre cele mai prestigioase academii din România, „Alexandru Ioan Cuza” – instituție care pregătește viitorii apărători ai drepturilor cetățeanului și a legii și care ar fi trebuit sa fie simbolul suprem al moralei în societate -, demonstrează că Poliția româna nu s-a reformat, ci s-a deformat moral. Că și în poliție, ca și în politica dâmbovițeană, a pătruns stilul interlop, care guvernează și stabilește regulile.

Citind rechizitoriul parchetului, nu m-am speriat, ci m-am îngrozit. Ce încredere mai puteam avea în poliția română, când șefii ei au un asemenea comportament mafiot? De ce nu ies, acum, leaderii de sindicat din Poliție să ia atitudine, să înfiereze și să denunțe mizeria și imoralitatea din sistemul polițienesc, încă infestat cu mentalitate milițienească, de tip comunisto-stalinist, în care instituțiile de represiune sunt deasupra legii? Preferă să tacă? De ce? Păi, tăcerea nu e o confirmare că sistemul e infestat și bolnav și că este preferat, așa, pentru că protejează interesele celor ce-l compun? OK!

Avem nevoie de poliție, pentru că avem nevoie de securitate și de implementarea legii. E nevoie de o poliție modernă, dotată din punct de vedere al mijloacelor de intervenție și plătită decent, care să servească interesele cetățeanului, nu a puterii politice. Nu însă de o poliție imorală, care se preocupa doar de a obține drepturi, de genul: statul în birouri, departe de zonele de risc; salarii mari, fără nici o legătură cu activitatea și eficiența activității desfășurate (nimeni nu mai e evaluat după eficiența activității, ci pe criterii subiective, ce n-au nici o legătură cu profesionalismul); pensii speciale fără contributivitate; imunitate în fața legii când comit abuzuri; alte drepturi speciale ce le permit încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, în numele aplicării legii, însă fără obligații concrete și răspundere, subiect pe care-l ocolesc și-l evită permanent leaderii de sindicat, justificând ineficiența activității prin (deja devenită marotă) lipsa dotărilor materiale (!?).

Domnii din poliție, făcând abstracție de restul instituțiilor (majoritatea mult mai slab dotate și prost plătite în comparație cu Poliția, deși au o activitate mai riscantă și mult mai periculoasă) se plâng de condiții, de salarii, de drepturi, ca și când aceasta ar fi unica problemă de rezolvat. Mereu însă, când li se cere să justifice lipsa de eficiență, au scuze, își declină competența (aruncă vina pe alții) și reclamă tratament preferențial, când e vorba de atragerea răspunderii pentru indolența, nepăsare, ineficiența și cheltuirea fără efect a banului public. OK! Societatea este obligată să subvenționeze, decent, o poliție modernă, asigurându-i dotările necesare. Dar principala condiție e că poliția să fie morală, eficientă și oportună, nu plătită aiurea, să apere interesele politicienilor și infractorilor. Adică să i se simtă prezența acolo unde e necesar, nu unde e oportun pentru cariera polițistului. Respectiv la asigurarea securității cetățeanului și la prevenirea comiterii faptelor antisociale, tocmai unde prezența lor lasă de dorit (percepția generală, în prezent, fiind că mai degrabă că polițiștii protejează infractorii, care au funcții și sunt generoși, nu cetățeanul cinstit, care nu-l poate stimula cu nimic pe omul legii).

Da, e nevoie de o poliție adevărată, care sa activeze real, nu formal, în slujba cetățeanului și nu de o gașca de profitori, precum cei de la academie, ce acționează în stil interlop (ce are ca scop parvenirea materială și accederea în funcții, fără nici un merit). Prea multi chestori (generali) în Poliție, care grevează fondul de salarii al instituției, în detrimentul celor implicat direct în asigurarea ordinii și aplicarea legii. Prea multe funcții inutile, care presupun cheltuieli uriașe, nejustificate de activitatea în favoarea cetățeanului și staționarea, peste 50% din efectivul poliției, în birouri, plimbând documente, fără rezultate concrete. Or, când imoralitatea e ceea ce caracterizează poliția, în ansamblul său (goana după funcții, după posturile care asigură șpagă sau nemunca, după funcții care asigură pensii speciale ce ajung și la peste 100% depășire de salarii), mai poate avea cineva încredere în Poliție? Când vezi la ce se pretează chestorii din Poliție, pentru a-și apăra privilegiile obținute nelegal și imoral, cine mai poate avea încredere într-o asemenea instituție?

Poliția, e, desigur, o instituție indispensabilă și nu se poate concepe o societate fără existența sa. Dar, cu asemenea indivizi și cu o astfel de mentalitate? Cum să ai încredere într-un imoral (care aleargă după funcții, șpagă, pensie specială și alte privilegii) că poate fi moral și corect și că poate servi interesele cetățeanului, imparțial, chiar dacă acestea sunt contrare intereselor celor de care depinde cariera lui? Nu e ca și cum ai crede că Dracu e moral? Or fi și în poliție oameni cinstiți, morali, dar care este procentul și în ce măsură participa aceștia la decizie, azi, când poliția este condusă de astfel de specimene imorale? Mai pot cei morali să-și impună punctul de vedere? Mai pot decide ei pe cine servește poliția? Ce ziceți, domnilor, de la sindicatele MI? Nu credeți că e timpul să vă implicați, în primul rând, la curățirea sistemului, la asanarea lui morală, făcându-l exemplu de instituție publică, înainte de a acuza societate a că nu va respectă și nu vă asigură infrastructura, de lipsa căreia va tot plângeți că este cauza care vă împiedică să vă faceți datoria? Cu chestorii care îi aveți acum, care monopolizează decizia, moralitatea polițienească, se pare, e o gluma sinistră și orice investiție în infrastructură, echipament și stimulente, e o investiție nu în favoarea creșterii gradului de securitate al cetățeanului, ci în creșterea valorii averii personale a șefilor din Poliție și în sporirea puterii discreționare a acestora: Deci nu în sens pozitiv, ci negativ, al instaurării unui regim polițienesc, nu de mult înlăturat, care nu servea cetățeanul, ci puterea politică și interesul personal.

Pentru că, exemplul șefilor de la academie, sunt dovadă că, chiar dacă, aparent, vreți sa se perceapă contrariul, sunteți la fel de ipocriți ca și politicienii: pe fata demagogia cu servirea interesului cetățeanului, în realitate, uniforma de poliție și funcția publică servesc doar interesul personal. Iar excepțiile, în astfel de circumstanțe, rămân, din păcate, excepții!