Păi, măi oameni normali, care credeți că suntem într-un stat de drept, când există atâta imoralitate, la vârful instituției care pregătește așa zișii „oameni ai legii”, cine mai poate avea încredere în polițiști și în statul de drept deservit de aceștia? Cum să aplice, corect, legea și cum să fie imparțiali și obiectivi, tocmai cei care o încalcă și profită de încălcarea legii? Mai putem vorbi de justiție, într-o țară cu astfel de secături morale, pentru care conștiința profesională e o mascaradă și o tâmpenie? Loaze morale și profesionale, ajunși prin trafic de influență, în Academia de Poliție, care plagiază lucrări de doctorat în condițiile în care sunt analfabeți și interlopi, ajung să ne dea lecții de morală și fac pe specialiștii în toate domeniile, comportându-se ca niște elite intangibile, ca o castă superioară și noi numim asta democrație?
E plin de acest gen de indivizi, autosuficienți, care confundă șiretenia cu inteligența prin Direcția de investigare a infracțiunilor economico-financiare – indivizi care n-au habar ce e o factură, un aviz, o declarație vamală, habar n-au ce e TVA sau acciza, nu știu nimic din Codul fiscal sau să se uite pe o balanță contabilă ca la scrierile egiptene -, dar, culmea, sunt însărcinați să rezolve cazuri grele de fraude fiscale. Știți cum le rezolvă? Analizați statisticile! Mai mereu în favoarea infractorilor. Și nu pentru că iau șpăgi (ăștia sunt puțini care se pricep și știu să șantajeze), ci pentru că sunt nepregătiți profesional și pentru că nu sunt în stare să instrumenteze cazurile de fraudă fiscală. Or, decât să se facă de râs în fața avocaților și experților, mai bine merg pe mâna infractorilor, că, de regulă, de asta au fost angajați acolo. Că și așa n-are cine să-i tragă la răspundere, mai ales dacă infractorii mai beneficiază și de protecție politico-mafiotă. Știați că peste 90% din actele de control întocmite de ANAF (inclusiv de D G Antifraudă), după mii de ore de muncă și profesionalism, din cauza lipsei de competență din Poliție, sunt trântite de așa zișii polițiști judiciariști, încât toată munca ANAF este compromisă de prostia unora care n-au ce să caute într-un domeniu atât de sensibil, cu o astfel de pregătire precară?
Știți că cei mai mulți infractori fiscali n-au nevoie de avocați, pentru că, de regulă, polițiștii le sunt consilieri și avocați, ori din prostie ori chiar din interes? Și dacă din punct de vedere al pregătirii economico-fiscale sunt amatori, când e vorba de tupeu, nimeni nu-i întrece. Se cred cei mai importanți din societate și deși favorizează, pe față, infractorii – fiind complici, astfel, la fraudarea bugetului public – au pretenția ca statul să-i răsplătească cu pensii speciale. Pentru ce? Pentru că favorizează pe toți cei care fraudează bugetul public să scape nepedepsiți și mai și devin asociați ai acestora, în multe cazuri? Dacă sunt corecți și doresc să ne demonstreze că-și merită salariile și pensiile de serviciu, cei din serviciile de investigare a fraudelor economico-financiare din Poliție și, mai ales, șefii acestor structuri, de ce nu fac o analiză pertinentă să spună public ce procent din plângerile ANAF pentru evaziune fiscală, sunt soluționate cu propunere de trimitere în judecată și ce procent sunt soluționate cu propunere de clasare, NUP (neînceperea urmăririi penale) sau SUP (scoatere de sub urmărire penală)?
E vorba de plângeri de fraude de zeci de miliarde de lei, bani care au fost sustrași de la plata către bugetul de stat, nu de câțiva lei. Se vor justifica că plângerile ANAF n-au fost suficient argumentate și că n-au existat probe suficiente. Oare? Când un polițist de la investigarea infracțiunilor economico-financiare a contactat un inspector ANAF, pentru a se consulta din punct de vedere profesional? De ce se evită astfel de contacte? Nu e firesc și normal ca cel care a întocmit actele de control fiscal să dea și indicații, explicații și sfaturi?
În ANAF inspectorii fiscali sunt, de regulă, foarte bine pregătiți din punct de vedere al practicii și legislației fiscale. Se poate spune același lucru și despre polițiștii din cadrul serviciilor de investigare a fraudelor economico-financiare din Poliție? Chiar sunt mai bine pregătiți absolvenții de facultăți de agronomie, psihologie, politehnică și alte forme de învățământ tehnice, decât economiștii din ANAF? E absurd și totuși, fără o minimă competență profesională (experiență, studii), indivizi care poartă doar uniformă, analizează și dau verdicte asupra muncii specialiștilor din ANAF. Și nu oricum, ci trântind munca specialiștilor, chiar dacă n-au înțeles mai nimic. Asta mai e o lume normală? Putem evolua spre democrația reală, cu astfel de sincope de incompetență păguboasă pentru bugetul de stat? Păi, în condițiile acestea, care infractor se mai ferește să fure, dacă știe că, oricum, va primi soluție de clasare sau NUP? Și cum să mai realizezi planul de colectare a impozitelor și taxelor, când ai câțiva astfel de indivizi, în fiecare județ, care indiferent cât de profesionistă și bine argumentată, însoțită de probe incontestabile, e plângerea ANAF, soluția e mereu aceeași: propunere de clasare, NUP sau SUP? Dar, culmea, polițiștii de la investigarea fraudelor fiscale vor salarii și pensii de serviciu. De unde domnilor, dacă voi dați dreptate celor care fură bugetul? Că și pensiile voastre de serviciu și salariile provin de la bugetul pe care cel ce a beneficiat de clasare, NUP sau SUP, l-a devalizat. Chiar inconștiența e fără margini? Faceți greve pentru măriri de salarii, dar protejați pe cei ce devalizează bugetul. Nu e absurd?
În aceste condiții, dacă tot se vorbește de epurări, reorganizări și, mai ales, de eliminarea neprofesioniștilor din structurile statului, n-ar trebui să înceapă, prim-ministrul, cu cei care protejează pe cei ce devalizează bugetul? Pentru că, repet, oricât de slab pregătiți ar fi cei din ANAF (cum trâmbițează șmecherii din Poliție, pentru a-și ascunde deciziile strâmbe și protecția evazioniștilor), e prea mare procentul propunerilor de clasare, NUP și SUP, raportate la numărul total al plângerilor, ca să fie chiar așa. Pentru că dacă acesta ar fi adevărul, adică valoarea profesională a celor din ANAF ar trebui analizată în funcție de procentul propunerilor de clasare, al NUP și SUP propuse ca urmare a efectuării cercetărilor, ANAF ar trebui desființat, sau cel puțin inspecția fiscală din ANAF.
Cum adevărul nu poate fi acesta, în nici o circumstanță, cred că ar fi cazul să fie analizată și buna credință a celor ce se ocupă de cercetarea penală a plângerilor ANAF, pentru că dacă nivelul evaziunii fiscale a ajuns la o astfel de dimensiune catastrofală (aproximativ 40% din PIB), aceasta se datorează, în primul rând, statutului privilegiat și tratamentului favorabil aplicat evazioniștilor de către organele de cercetare penală. A se avea în vedere că procentul mult prea mare al clasării plângerilor, al NUP și SUP, de care beneficiază cei ce fraudează bugetul de stat, urmare a cercetărilor penale efectuate de polițiști, e un factor care încurajează fraudele și descurajează activitatea de combatere a fraudei fiscale a ANAF. Adică ANAF este descurajat în a mai întocmi și înainta plângeri penale pentru fapte de evaziune. Dacă din zece plângeri penale, nici una nu se soluționează cu trimitere în judecată, deși frauda este evidentă (taxele și impozitele n-au ajuns la bugetul de stat), inspectorul care le-a întocmit va fi complet demobilizat și demoralizat și nu va mai sesiza organele de cercetare penală.
La ce bun dacă nu se ia nici o măsură? Asta se vrea în România? Asta vrea Poliția româna? Mafia fiscala, evident că asta urmărește. să demobilizeze ANAF în a mai constata fraude fiscale. Iar după efecte și rezultate, se pare că instrumentul prin care își impun voința grupările de crimă organizată, sunt chiar organele de cercetare penală ale poliției, care, prin procentul mic de confirmare a plângerilor ANAF, fac jocul mafiei fiscale. Chiar nu se vede? Nu trage nimeni semnalul de alarmă?
Apropo! Nu vreau să culpabilizez toată Poliția, pentru că sunt mulți polițiști cu conștiință profesională și morală! Eu însă nu-i mai întâlnesc în activitatea mea. După trei ani de plângeri penale pentru fraude fiscale, cu prejudicii de milioane de euro, certe și incontestabile, fără nici o trimitere în judecată, cred că am dreptul, măcar moral, să am o opinie și să pun aceste întrebări. Nu de alta, dar pot fi și eu șmecher și să nu deranjez pe nimeni, nu credeți? Asta e soluția? Una de tip mafiot?
Pavel ROMAN

1 COMENTARIU

  1. In principiu ai dreptate dar trebuia sa fi la fel de vehement si cu mediocra de Luluta.. Cea care a absolvit nici macar cu nota sapte facultatea si a mai si plagiat doctorarul la Vestita universitate de vest!!!! Un fel de fabrica de doctorate… Ca si aia de la academia de politie….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here