Ofițerii SRI, în 2013, au fost detașați legal la Direcția Generală Antifraudă Fiscală din ANAF!?

Credeți că e o glumă? Nu! E rezultatul cercetărilor și al analizei efectuată de comisarul de poliție Dumitrache Constantin din cadrul D.G.P.M.B., Poliția Sectorului 5, Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, Alexandra Cristea – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 și Andrițoiu Elena Alina, prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5, București, asupra detașării, prin Ordinul fostului președinte al A.N.A.F., Gelu-Ștefan Diaconu, a 47 de ofițeri din cadrul SRI, în structura Direcției Generale Antifraudă din cadrul ANAF, în cursul anului 2013. Conform specialiștilor menționați anterior (care, ori sunt niște catastrofe profesionale, analfabete funcțional, ajunși, probabil, după modul cum interpretează legea, accidental, ori prin alte mijloace imorale, în sistemul de justiție, ori au devenit slugi politice, care n-au curajul să aplice legea când e vorba de personaje politice, sau, așa cum o fac mai toți, se cred superiori intelectual și ne iau pe noi de proști, catalogându-ne analfabeți funcționali, incapabili să ne apărăm și să ripostăm la siluirea adevărului de către ei), detașarea celor 47 de ofițeri SRI la Antifraudă a fost făcută legal, considerând că, citez: „…aceasta era permisă de dispozițiile art. 89 din Legea 188/1999, în situația în care interesul acestei instituții o impunea”.

Chiar așa? Chiar atribuțiile ANAF și SRI sunt similare? Păi, în aceste condiții, ofițerii SRI pot substitui și polițiști și procurori și judecători și orice alt funcționar public din orice structură a administrației publice, pe principiul și condiția impunerii interesului instituției? Deci, nu contează că art. 2 din Legea 14/1992, spune clar că „Serviciul Român de Informaţii organizează şi execută activităţi pentru culegerea,verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii și contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României” și nu colectarea de impozite și taxe, ori prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, care sunt atribuțiile ANAF? Nu contează faptul că art. 89 din Legea 188/1999 spune că se pot detașa doar funcționarii publici, respectiv: „Detașarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcționar public poate fi detașat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris. Detașarea se poate dispune dacă pregătirea profesională a funcționarului public corespunde atribuțiilor și responsabilităților funcției publice, cu respectarea categoriei, clasei și gradului profesional al funcționarului public. Detașarea se poate dispune și pe o funcție publică de conducere, cu aplicarea dispozițiilor art. 92 alin. (2), dacă funcționarul public îndeplinește condițiile de studii și vechime în specialitatea studiilor și dacă nu există în cadrul autorității sau instituției publice funcționari publici care să exercite cu caracter temporar funcția publică. Funcționarul public poate fi detașat pe o funcție publică inferioară, numai cu acordul său scris”?

Acum, ca unul care și-a făcut studiile la timp – înainte de a se înființa „Spiru Haret” și alte universități de acest gen, sinonime cu facultățile muncitorești, unde nu era necesar să știi să scrii sau să citești ca să fii student sau să treci examenele ca să absolvi -, înțeleg că detașarea, conform art. 89 din Legea 188/1999, se referă strict la funcționari publici, ce fac parte din corpul funcționarilor publici, pregătiți profesional în acest domeniu, în interesul realizării obiectului de activitate al instituției și nu din armată în ANAF și invers. Pentru că, conform art. 27 din Legea 14/1992 „Personalul Serviciului Român de Informații” – „Personalul Serviciului Român de Informații se compune din cadre militare permanente și salariați civili, care îndeplinesc atribuții operative și administrative…Cadrele militare ale Serviciului Român de Informaţii au toate drepturile şi obligaţiile prevăzute, pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele şi regulamentele militare”, nu cele prevăzute în Legea 188/1999. De asemenea, potrivit art. 30 din Legea 14/1992 „Selecţionarea, încadrarea, acordarea gradelor şi înaintarea în grad şi în funcţii, transferarea, trecerea în rezerva, încetarea sau desfacerea contractului de muncă se fac potrivit legii, Regulamentului de funcţionare a Serviciului Român de Informaţii, statutelor corpurilor ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor şi altor dispoziţii legale”, nu Statutului funcționarului public.

În concluzie, conform legii, personalul SRI este compus din cadre militare, cu statut de militar, care se supun legilor militare, având ca obiectiv „culegerea,verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii și contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României”  și nu cel prevăzut de Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public, iar pregătirea profesională a ofițerilor SRI n-are nici o legătură cu pregătirea profesională și competențele funcționarului public din ANAF. Atunci, întreb și eu ca unul care înțelege ce citește și ce înseamnă cuvintele: prin ce scamatorie legislativă pot fi asimilate cadrele militare cu funcționarii publici, așa cum sunt definiți prin Legea 188/1999 și Legea 14/1992 și cum pot fi transferați, legal, din SRI în ANAF, în baza art. 89 din Legea 188/1999? Dacă ai terminat dreptul la facultățile consacrate, la timp și fără banii lui tata, este evident că nu se poate, fără a comite un abuz și o interpretare stupidă a textului de lege. Dacă ai terminat dreptul la „Spiru Haret” și ai fost coleg cu Nicolicea, ori ești slugă politică, se poate! Pe de altă parte, dacă știi să citești și înțelegi ce citești, conform art. 2, alin. (2) din Legea 188/1999, este evident că: „Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică. Persoana care a fost eliberată din funcția publică și se află în corpul de rezervă al funcționarilor publici își păstrează calitatea de funcționar public” Or, numirea în condițiile legii, în accepțiunea Legii 188/1999, înseamnă, în primul rând, respectarea prevederilor art. 57, alin. (1) din Legea 188/1999 „Recrutarea în vederea intrării în corpul funcționarilor publici se face prin concurs, în limita funcțiilor publice vacante rezervate în acest scop prin planul de ocupare a funcțiilor publice”.

Deci, fără concurs nu poți face parte din categoria funcționarilor publici, așa cum sunt prevăzuți în anexa nr. 1 a Legii 188/1999 și, implicit, nu poți fi detașat, transferat, redistribuit, promovat, dacă nu faci parte din corpul funcționarilor publici. Iar militarii, în nici o circumstanță, nu fac parte din corpul funcționarilor publici, decât dacă renunță la statutul militar și susțin concurs pentru accederea în corpul funcționarilor publici. În aceste circumstanțe, fără concurs și fără să-și dea demisa din SRI, cum au ajuns, legal, ofițerii SRI în ANAF, în 2013? Nu e clar că n-a fost legal și cineva trebuie să răspundă? Așa ar fi corect, legal, moral și democratic. Dar, ca în prea multe și evidente cazuri de acest gen, când legea a fost încălcată grosolan și bugetul de stat păgubit prin decizii stupide, pentru că cei care au făcut-o au fost politicieni și în acest caz, polițiștii și procurorii „au pus batista pe țambal”, demonstrându-ne, încă o dată, că democrația și statul de drept sunt o iluzie în România și că politicienii sunt tratați diferit de cetățeanul obișnuit, când e vorba de încălcarea legii, iar justiția se face, precum în comunism, potrivit comenzilor politice, exploatându-se imoralitatea și slugărnicia. Dacă nu ești incompetent, n-ai studiat la „Spiru Haret”, ești inamovibil și n-ai schelete în dulap, de ce naiba ți-e frică?

Nu vreau să cred că decizia polițistului Dumitrache Constantin și procurorilor Alexandra Cristea, respectiv Andrițoiu Elena Alina a fost determinată de imoralitate, adică de „scheletele din dulap” și frica de SRI care le-ar putea face publice „scheletele”, pentru că ar fi dovada evidentă că nu am scăpat de metehnele comuniste și de justiția făcută la comandă, ci că este efectul sindromului „Spiru Haret”, adică a incompetenței (slabei pregătiri profesionale) și comodității, ce pot fi corectată în justiție. Deci, încă sper că decizia detașării de către Gelu Diaconu, a 47 ofițeri SRI la ANAF, ca fiind legală, nu a fost luată premeditat, cu rea credință, sfidându-se legea și adevărul, ci din incompetență. Altfel, dacă decizia a fost luată sub efectul presiunii sau ordinelor politice, e mai mult decât grav, pentru că suntem obligați să constatăm și acceptăm faptul că justiția (cel puțin la nivelul poliției și parchetului) a fost îngenuncheată, prin metode securiste, de „statul paralel” denunțat de Dragnea, Nicolicea, Iordache, Șerban Nicolae și se află încă sub controlul grupurilor de crimă organizată ce funcționează sub paravanul partidelor politice și a serviciilor de informații, încă în solda unor grupuri de interese ce nu suportă democrația și statul de drept. În aceste condiții nu ne mai rămâne să spunem decât: noapte bună democrație și stat de drept. Pentru că, dacă ofițerul SRI, în pofida ceea ce spune legea și a decis Curtea Constituțională, are și statut de funcționar public, așa cum este stipulat în Legea 188/1999 și poate fi detașat, oricând și oriunde, legal, în numele siguranței naționale – chiar dacă își depășește competențele și substituie atribuții pe care nu le are -, nu mai e nimic de spus. Și, legat de modul cum e redactată decizia, fără perdea, cu tupeu, sfidându-se nu numai litera și spiritul legii, ci și două decizii ale Curții Constituționale, înseamnă clar că cei ce au redactat soluția știu și profită de faptul că sistemul de justiție e defect, asigurându-le protecție în orice circumstanțe, încurajând astfel subiectivismul în interpretarea legii, chiar dacă aceasta sfidează adevărul.

În aceste circumstanțe, oricând și oricine poate deveni victima imoralității justiției, adică a celor cu schelete în dulap sau controlați politic de crima organizată.

Pavel ROMAN

1 COMENTARIU

  1. Si CARE -I problema că au fost ofițeri sub acoperire în cadrul ANAF? Probabil au avut ceva informații si si-au „plantat ” oamenii pentru culegere de informații! Orice serviciu de informații recurge la asemenea metode de culegere de informații pentru a aduna probe! Dar na, probabil ajungeau prea departe si la cine nu trebuie,de au dat acele legi si ordonanțe privind protocoalele, psd & alde.co.

Comments are closed.