OK! Ideea, deși nu e o noutate (mai toți miniștrii au încercat formula), e irealizabilă. De ce? Pentru că actualul aparat al A.N.A.F. este incapabil să realizeze controale complexe, din două motive. Primul, cu cine o să facă controalele? Cu absolvenții de „Spiru Haret”, angajați în Primării și transferați în A.N.A.F., pe pilele lui tata? Cu slugile politice, ce au depus jurăminte de credință și vasalitate, parlamentarilor și șefilor de partide, care i-au promovat din nimeni profesional? Cu milițieni de circulație, popi și curve, angajați la metru cub, la Direcția Generală Antifraudă? Cu șmecheri, chipurile orientați, care mai bine pleacă în concediu medical decât să redacteze o plângere penală? Cu cârtițele multinaționalelor, plasate strategic, în toate zonele de decizie unde se iau hotărâri privind prioritatea controalelor și modificărilor legislative? Cu directori și șefi de servicii a căror carieră n-are nimic cu profesia ci, exclusiv, cu servilismul față de partid și, în special, față de firmele care „sponsorizează” partidele?
Și, doi, cu actuala legislație, adică cu actualul Cod fiscal, care permite furtul legal al TVA, impozitului pe profit și venit? Cu actualul Cod de procedură fiscală, stufos, scris de slugile mafiei evaziunii fiscale, care au creat mecanismele prin care deciziile de impunere pot fi contestate până la calendele grecești? Cu actualele norme și proceduri de control care nu permit efectuarea și extinderea controlului, în timp real, asigurând evazionistului timpul necesar să ascundă banii sustrași și să distrugă dovezile? Cu actualul Cod administrativ, care a transformat funcționarul public într-un instrument la dispoziția șefului numit politic, ce-l poate concedia când dorește și care a abrogat Legea 188/1999, ce asigura stabilitatea în funcția publică și independența actului decizional? Cu actuala lege de combatere a evaziunii fiscale (241/2005), în baza căreia nu mai poate fi condamnat nici unul care se sustrage de la plata taxelor și impozitelor, pentru că nu poate fi demonstrată premeditarea?
Cu o poliție, parchete și justiție care anulează, ca pe bandă sau la concurs, constatările organelor fiscale, legalizând furtul de la bugetul public (sunt mii de cazuri în care taxele și impozitele n-au ajuns la buget, iar justiția a considerat că nimeni nu se face vinovat)? Adică cu diletanți, amatori, slugi politice și ale mafiei fiscale; cu o legislație care mai mult încurajează decât descurajează frauda fiscală; cu instituții care concurează la înfăptuirea justiției preocupate de propriile lor interese (salarii, funcții, pensii speciale), decât de protecția banului public și care fraternizează cu infractorii, de teamă să nu piardă salariile, funcțiile și, mai ales, pensiile speciale, credeți că veți stopa evaziunea fiscală?
Ar fi un miracol, dar miracolele sunt, de regulă, în cărțile de povești domnule ministru. Realitatea are nevoie de decizii politice radicale, iar acestea trebuie să înceapă prin resetarea legislativă și a personalului, adică prin asigurarea cadrului legal, simplu și eficient, prin care să fie descurajată evaziunea fiscală, prin asigurarea stabilității în funcție a personalului și protecția acestuia împotriva presiunilor politice, respectiv prin selecția și reconversia personalului, care să asigure eficiența controlului. Altfel, veți bifa la ședințele de analiză, numărul de controale efectuate (cel mai stupid criteriu posibil), sumele estimate (din care, după contestare și după ce ce cei instalați de mafia fiscală în toate compartimentele de soluționare a contestațiilor, vor constata încălcarea procedurilor sau „interpretarea” abuziva a legislației sau după ce experții marilor firme de consultanță, care intra în birourile șefilor A.N.A.F. ca și în gări, vor desființa actele întocmite, vor rămâne definitive și executorii câteva) și veți încasa la buget, eventual, 10% din sumele estimate.
E un fel de troc mizerabil între politic și mafia fiscală, ce se desfășoară la începutul oricărei legislaturi, pentru că, în final, la bugetul de stat ajunge exact cât este dispusă mafia fiscală să permită să ajungă.
Apropo! Cu cât s-a încheiat perioada 01.01. – 31.11.2019 la capitolul colectare fiscală bugetară? 13,7% din PIB (adică 142,699 mld. lei, din 1.040,8 mld. lei total PIB). Știți cât era procentul în 2013, înainte de experimentul Chițoiu/Diaconu/Ponta și O.U.G. 74/2013, care a sufocat A.N.A.F. de absolvenți de „Spiru Haret” și pile politice și l-a transformat într-un instrument politic? 17,6% din PIB, adică cu 3,9% mai mare decât în noiembrie 2019.
Asta înseamnă o pierdere de 40,591 mld. lei, adică vreo 8,5 miliarde de euro. Atât a costat România experimentul Daniel Chițoiu, Gelu Ștefan Diaconu, în fruntea finanțelor și a lui Victor Ponta în fruntea Guvernului României, adică a politizării și subordonării politice totale a M.F. și A.N.A.F. 8,5 miliarde de euro care nu s-au colectat la buget și au fost însușite de mafia fiscală. N-o spun eu, ci cifrele oficiale, publicate de Ministerul Finanțelor Publice. Acum ce facem? O luăm de la capăt, în stil Chițoiu, Diaconu, pompieristic și amatoricesc, reorganizând instituțiile publice? Asta e soluția? Reorganizările repetate, din păcate, chiar dacă au pornit de la bune intenții, s-au dovedit a fi dezastru din punct de vedere al creșterii gradului de colectare bugetară și n-au servit decât mafiei bugetare. Pentru că reorganizările, făcute politic pentru a servi interese politice, nu sunt altceva decât dezorganizări de instituții, eliminarea profesioniștilor care incomodau și bulversarea activității acestora.
S-au pierdut date, s-a pierdut experiența acumulată, s-au ascuns și pierdut dosare și informații, s-au blocat verificările în curs, s-au schimbat criteriile de declanșare a verificărilor fiscale, unele obligații s-au prescris, toate fiind în favoarea mafiei fiscale.
Deci, soluția e, OK, să facem controale „complexe”. Problema e cine decide ce firme vor fi controlate (tot oamenii lui Dragnea și ai P.S.D. angajați la serviciile de analiză a riscului fiscal sau cei instalați de mafie în funcții de decizie ?); cine va repartiza firmele ce urmează a fi controlate (tot șefii actuali din A.N.A.F. care au devenit slugile P.S.D. și titulari pe statele de plată ale mafiei ?) și cui i se vor repartiza (tot slugilor credincioase, care știu să mușamalizeze orice sau incompetenților, aduși prin primării, care nu știu nimic?).
În aceste condiții, ce rost au controalele „complexe”? E prea puternică mafia fiscală și prea sofisticate și complexe mecanismele de fraudă fiscală pentru a fi speriată și descurajată cu câteva controale „complexe”. E nevoie de mult mai mult. E nevoie, în primul rând, de o soluție radicală care să zdruncine din temelii mecanismele de fraudă fiscală. Și aceasta se poate realiza simplu, prin legislație. Soluția imediată și eficientă nu e controlul „complex”, ci taxarea inversă la TVA, obligativitatea plăților între firme, exclusiv prin conturi bancare și impozitarea cifrei de afaceri.
Dar, pentru asta trebuie bună credință, voință, curaj și puțină nebunie. Pentru că mafia politică este conectată prea puternic la banii proveniți din taxe și impozite (în special din TVA), pentru a putea fi anihilată cu câteva controale „complexe”. Și e transpartinică, fiind cea care conduce cu adevărat România și păpușează politicienii. Iar când aceștia se erodează sau crează nemulțumire socială, sunt sacrificați și înlocuiți. Deci, până când nu vom avea o clasă politică capabilă să blocheze mecanismele de fraudă fiscală, prin lege, în așa fel încât să descurajeze cu adevărat sustragerea banului public, nu vom asista decât la farse de genul reorganizări și controale „complexe”, al căror rezultat vor fi încă o dovadă a neputinței politice în fața mafiei fiscale și a faptului că actuala clasă politică e, de fapt, creația mafiei fiscale.
Pavel ROMAN
