Îmi venea să dau Lumea cu capul de Pământ, urmărind incendiile apocaliptice din Australia. Cum Dumnezeu toţi stau cu mâinile în sân pe mapamond, iar la antipozi dispar specii de animale în flăcări, sute de milioane de animale, iar milioane de hectare de pădure sunt scrum?

Postarea unui poet român, Daniel Ioniţă, stabilit în Australia, mi-a deschis o ferăstruică către alte păreri. De la faţa locului. Din Australia. Aşa am citit şi alte articole.

Şi… ce să vezi? Totul era previzibil. Sau, cel puţin, semnalele de alarmă erau trase încă de acum 20 (douăzeci) de ani. Tocmai de către băştinaşi, denumiţi aborigeni de lumea occidentală. Ceea ce înseamnă cam acelaşi lucru. Precum şi de către pompierii voluntari australieni.

Cum? Păi, uite cum stă situaţia.

Încă de acum 20 de ani guvernele australiene s-au orientat către politici „verzi”, pentru ocrotirea mediului, inclusiv a pădurilor care astăzi ard. Adică, au avut o viziune de protejare a pădurilor, prin interzicerea intrării în interiorul acestora, închizându-se drumurile de acces pentru autovehicule. Explicaţia ar fi fost că prea mulţi australieni intră cu maşini 4×4 şi distrug mediul. De asemenea, guvernele au interzis arderea lemnului doborât prin păduri, motivând că pădurea trebuie să se regenereze singură, nu prin intervenţia omului.

Numai că aborigenii, de vreo nişte mii de ani înainte să fie descoperiţi şi cuceriţi de către mult mai „inteligenţii” europeni occidentali, aveau un obicei transmis din generaţie în generaţie. Se apărau de incendiile din perioada secetei şi căldurii din lunile noiembrie-februarie, declanşând incendii controlate în păduri în perioada umedă şi rece, din lunile iunie-septembrie. Pur şi simplu strângeau lemnul doborât din păduri şi îi dădeau foc. Controlat. Pompierii voluntari australieni au preluat obiceiul aborigenilor şi l-au perpetuat de-a lungul timpului.

Până la punerea în aplicare a „politicilor verzi”. Care îşi propuneau salvarea pădurilor.

Aborigenii şi pompierii voluntari au tot tras semnale de alarmă în aceste două decenii, într-un fel prevestind incendiile devastatoare de azi. Iar politicienii australieni îşi treceau caravana măsurilor protecţioniste mai departe. Pe lângă păduri.

Pe scurt, prostia dospită a politicienilor australieni, până la dimensiunea unui continent, a provocat o tragedie care va influenţa negativ mediul din întregul mapamond!

Deh, asta, da, prostie! La noi se taie şi se fură conştient pădurile, în mod controlat, ca în orice sistem mafiot şi ni se duce pământul de sub picioare, iar câmpiile se îndrăgostesc prosteşte de deşert, deodată cu mass-media românească care (nu e greşeală!) se bucură când nu plouă.

Apropos, nici la antipozi nu se prea laudă presa că ar fi băgat în seamă alarmele înzecite şi constante ale băştinaşilor şi pompierilor.

De fapt, privind aseară la ştirile televizate, cred că atitudinea unui pompier australian, venind disperat dinspre un focar din pădure, ieşit pe jumătate pe geamul uşii autospecialei şi strigând la ziarişti, este elocventă:

-Sunteţi de la presă? Spuneţi-i premierului să o f..ă pe mă-sa!

Şi a plecat.

Mă rog, la noi s-a tradus să „meargă la naiba”!

Am uitat să vă spun că în acelaşi interval de timp, 20 de ani, guvernele australiene au diminuat constant fondurile alocate pompierilor şi prevenirii incendiilor!

Nu mi-am propus, prin acest articol să atac „politicile verzi”. Ar fi o altă prostie. Doar v-am arătat că orice exces în perpetuarea unei idei inovatoare, despre a căror efecte nu s-a aflat încă, devine prostie.

Oricât ar părea de desuet, australienii mai pot spera doar într-un ajutor divin. Fiindcă pe pământ e plin de proşti.

Ovidiu BALINT

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here