Suntem o generație de indolenți și nu ne mai pasă de viitorul moral al copiilor?

Din nefericire, dacă a părăsi țara pentru ați salva copiii din punct de vedere moral și a nu-i face, conștienți, uneltele Diavolului (corupția, adică mita și traficul de influență, alături de șantaj, minciună, hoție, exploatarea pentru profit, luatul cu japca, sunt instrumente imorale aflate în portofoliul Diavolului) era, în urmă cu câțiva ani, o variantă probabilă, astăzi devine o alternativa necesară și o obligație a tuturor celor care au posibilitatea s-o facă, obligați de majoritatea stupidă. Asta dacă vor ca odraslele lor să devină oameni și nu monștrii cu chip uman, asemenea unor erori de educație morală (sau chiar genetice?) precum Iordache, Nicolicea, Seban Nicolae sau Dragnea, indivizi pentru care valorile morale precum adevărul, demnitatea, conștiința sunt mofturi și o expresie a slăbiciunii umane (nu te descurci, ești prost!). Vă puneți întrebarea: unde și cum ajung, din punct de vedere moral, copiii care au ca model aceşti oportunişti, comparabili, din punct de vedere al caracterului, cu hienele? Uitați-vă în jur și vedeți ce modele de „succes” sunt impuse de societate și ce „rețete” sunt adoptate de generația ce va urma, ca rețete de succes și gândiți-vă că voi ați decis starea de fapt.

Din păcate, în România de azi, promovată de clasa politică și mass-media actuale, totul se rezumă la material, putere, vanitate, un vârtej care aspiră și pe cel ce vrea și pe cel ce se împotrivește, pentru că e luat de val. Conștiința morală, pentru marea majoritate, a devenit un balast, iar pentru posesorii ei (din ce în ce mai puțini ca număr), o povară, fiind priviți ca niște incapabili de a se adapta trendului, neorientați sau fraieri.

Creștinismul a devenit ceva atât de formal încât aproape prin orice decizie Dumnezeu este (re)răstignit și substituit cu o formă fetișizată, adaptată interesului de moment. Culmea aroganței e că, cu tupeu incomensurabil, ni se argumentează (sau se impune prin constrângeri și, în ultimă instanță, forță) că aceasta este normalitatea. Or, pornind de la o minimă logică morală, o societate care promovează, protejează și susține oportunismul material, generat de corupție, furt și minciună, are sau poate avea, logic, vreo tangență cu creștinismul și morala creștină sau cu valorile reale umane, dobândite prin civilizație? E mai mult decât stupid!

Din păcate, e o certitudine incotestabilă că ortodoxia și democrația, în România, așa cum sunt practicate, sunt paralele. Istoric vorbind, ortodoxia, de la fondatorii ei (împărații bizantini) şi până astăzi, a prosperat și a fost strâns legată de dictatura (bizantină, fanariotă, țaristă, imperială). Sunt componente ale aceluiași întreg, angrenaje ale aceluiași mecanism ce funcționează perfect împreună. Cu excepția Greciei (fondatoarea democrației), în nicio altă țară ortodoxă democrația reală bazată pe valori morale creștine, autentice, nu funcționează. Precum a musulmanilor spre Mecca, fața ordodoxului nu este și, se pare, nu va fi orientată niciodată spre Roma sau spre vest, ci spre Constantinopol, Moscova sau Athos (dominat tot de slavi), unde, alături de dictatori, se regăsește și se autodefinește. Se dovedește, încă o dată, nu numai că istoria nu minte, ci și că a melanja ortodoxia cu valorile democratice, este ca și cum ai încerca să amesteci uleiul cu apa și să obții o soluție omogenă.

Pentru conștiința morală, ce tinde orice părinte responsabil s-o implementeze copilului său, din păcate, valorile ortodoxiei, având în vedere formalismul lor practicat și adaptat societății, sunt curată otravă. Ele propovăduiesc o iertare iluzorie, bazată pe cerșirea și cumpărarea indulgenței divine, fără participarea conștiinței morale și pe infinitatea iertării indiferent de re-repetarea erorilor. Or, pentru tânărul care se formează, aceste pseudo-valori morale înseamnă moarte spirituală, chiar dacă crezul este contrar. Educația ortodoxa, mult prea formală și indulgentă cu compromisul moral (acceptandu-i repetitivitatea, în contradictoriu cu conceptul creștin) și pseudo-democrația neaoșă, bazată pe „descurcăreală” (de tip fanariot, în care totul este de vânzare), au substituit adevăratele valori umane cu egocentrismul extrem, care a devenit religia reală a majorității populației.

Egocentrismul, generat de un liber-arbitru bazat, preponderent, pe instinctele primare a creat o noua specie umană, total independentă de principiile morale, care a făcut din perfidie principala forma de exprimare interumana: servilă și umilă în fața celor de care depind, arogantă și intolerantă cu cei ce depind de ei. Și când mă refer la ortodoxie sau democrația originală ce se experimentează în România nu mă refer la doctrină sau reguli abstracte (teoretice), ci la produsele materiale și spirituale generate de doctrină. Atât în ceea ce privește fondul, dar mai ales forma rezultată.

A minți și a culege efectele minciunii; a fura și a te făli cu ceea ce furi; a te „strecura” pe lângă regulile stabilite prin lege; a înșela fără mustrare de conștiință; a exploata sistemul de relații în avantaj propriu; a mitui pentru a-ți îmbunătăți condițiile de viață; a face compromisuri morale dacă acestea îți crează un avantaj; a urî, fară motiv, pe cel înzestrat de Dumnezeu cu talent; a fi egoist și vanitos, sunt ingrediente obligatorii în rețeta ce-a adus „succesul” în cele mai multe cazuri ce reprezintă modelul uman promovat de societatea românească.

Dincolo de aparențe însă guvernează mizeria morală. O mizerie morală care cangrenează totul și pentru care nu se mai folosește nici măcar perdeaua demagogiei, ci se lăfăie, la vedere, în toată hidoșenia ei. A devenit publică, oficială, acceptată ca ceva normal, imposibil de ocolit și imposibil de evitat în formarea caracterului. Oricât ai fi de dedicat, de atent, de explicit, de răbdător, de exemplu, când media e infestata de „pastori”, gen Gâdea, ce propovăduiesc minciuna și o prezintă ca un model de succes profesional (pentru arginții/euro lui Iuda), când educatorii, profesorii și șefii bugetari își obțin posturile prin trafic de influență, nepotism sau slugărnicie și devotament fără rezerve față de „stăpânii” politici și nu pe competență (iar efectele sunt catastrofale), când orice serviciu public este gestionat și vămuit de beizadele sau lichele fără pregătire și competență, când pentru a beneficia de drepturile legale mita e singura soluție, când clasa politică conducătoare este compusă, majoritar, din infractori, hoți, mincinoși și indivizi capabili de orice, pe care îi caracterizează doar tupeul, aroganța și serviciile făcute mafiei care i-a promovat și îi întreține, cum poți modela caracterul și cum poți forma conștiința morală a unui copil? Cum poți să-i demonstrezi că ceea ce vede nu-i normalitate și că normalitatea este exact contrariul, contrar care îl transformă în victimă sigură și îi atrage oprobiul public? Și cum poți trata cu indiferență și toleranță o astfel de degradare morală a societății? Cum altfel decât exprimându-ți opiniile și punctul de vedere, în orice mod, în orice situație și cu orice ocazie?

Din păcate, deși a fost un dar dumnezeiesc, o alternativă și un mod eficient de a corecta derapajele, ieșirea în stradă, pentru a rezolva greșelile generate de opțiunile de vot, timpul acordat pentru aceasta s-a scurs. Chiar dacă pare neverosimil va trebui să ne resemnăm și să acceptăm soarta pe care ne-a decis-o și, mă tem, încă ne-o va decide ignorantul ce se hrănește cu iluziile comercializate de imoralii ajunși la guvernare, de „pastorii” gen Gâdea (ce și-au schimbat din mers „stăpânul”), pentru că nemanipulabilii în România, care cred în valorile morale, sunt minoritari și nu există nici o premisă ca raportul să se schimbe.

Deși sună ca naiba și incumbă o logică fatalistă, cine-și iubește copiii și vrea să-i salveze moral, trebuie să înțeleagă că, dacă au posibilitatea, indiferent de sacrificii, trebuie să le ofere șansa unei educații reale, bazată pe valori morale creștine reale, nu pe surogate și formalism găunos. Iar România de azi, din păcate România lui Iordache, Nicolicea, Serban Nicolae, Gâdea, Badea, Dragnea, Ponta, Udrea, etc., nu oferă o șansă reală ci exemplul de cum n-ar trebui să arate o societate.

Acceptând ca valori morale cele promovate de PSD/ALDE și întreaga clasă politică actuală, copiii noștri, din punct de vedere moral, sunt deja niște „fantome”, înmormântate din punct de vedere spiritual înainte de a ajunge la maturitate. Iar cine contestă starea de fapt, contesta evidența și tratează cu indiferență, dacă nu cu egoism, viitorul moral al propriilor copii, cărora le răpește șansa de a avea o viață normală, bazată pe valoare morală și profesională, muncă, competență, obținute într-un mediu concurențial, ce selecționează „grâul de neghină”.

Știu că vanitatea (adică orgoliul stupid), în cele mai multe cazuri, nu acceptă evidența și se împotrivește chiar și regulilor divine (nivelul de inteligență, asupra căruia omul nu poate interveni, ci doar modela și exploata) și că fiecare vede în copilul său ceea ce și-ar dori să fie, nu ceea ce este, comportându-se ca atare. Ca urmare, când se pune problema viitorului, sub justificarea că odrasla merită orice, indiferent de „înzestrare”, nu există scrupule și limite, iar educația și morala sunt formalisme sau inutile. Pentru acest gen de abordare, dacă scopul este exclusiv material, România e o alternativă viabilă.

Însă, pentru cei care știu că valorile morale primează, egocentrismul nu are ce căuta în rețeta educației, pentru că vanitatea și orgoliul sunt instrumente care cauzează răni mortale celor ce devin obiect al experimentării. Pasivitatea, resemnarea, indolența, pe lângă egocentrism, sunt ingredientele de bază ale rețetei ce îngroapă viitorul moral al prezentului și al viitorului copiilor noștri. Vrem o societate normală, morală, fără să ne expunem, ba, din contra, judecându-i și condamnându-i pe cei ce se expun. Chiar credeți că se poate obține, o societate normală, morală, fără sacrificiu și fără risc? Iar dacă riscul l-am ratat (am stat în casă sau am am priorizat preocupările în detrimentul interesului primar), ne mai rămâne sacrificiul!

Pavel ROMAN