Bancuri de weekend de martie

– Felicitări! Aţi ajuns la o sută de ani! O vîrstă de invidiat. Puteţi să ne relataţi cum petrece o zi normală un centenar?
– Nimic ieşit din comun. Mă scol în jurul orei nouă, îmi beau ceaiul cu o picătură de rom, răsfoiesc ziarele, mai ales la rubrica „Decese” şi, dacă nu-mi găsesc numele trecut acolo, merg la club.

Un tip şi-a luat amicul în maşină să se laude cu Dacia lui cea nouă.
– Ce părere ai c-am prins deja peste o sută douăzeci? Ah, ce-mi place viteza! Să zbori! Te simţi mulţumit că trăieşti, nu?
– Mulţumit? Mai degrabă uimit!

Şoferul autobuzului opreşte între staţii, întoarce capul către pasageri şi strigă:
– Dacă nici unul dintre dvs. nu vrea să cedeze locul doamnei bătrîne care stă în picioare, să ştiţi că-i cedez locul meu!

Un celebru explorator este invitat la masă de către nişte conaţionali. Pînă să înceapă prînzul, el începe să povestească cum a petrecut cinci ani printre canibali…
– Şi v-aţi adaptat?
– Chinuitor de greu, am suferit mult, dar ce era să fac, mă ţineau prizonier!
– Aoleu, sare gazda, o să vă rog să mă scuzaţi, dar noi la prînz nu avem decît friptură de oaie!

Un băiat se întoarce de la şcoală cu şapca cea nouă murdară toată de noroi.
– Ce-i cu şapca ta? Unde ai făcut-o în aşa hal?
– Băieţii au jucat fotbal cu ea.
– Dar tu unde erai?
– În poartă.

– Copii, azi vom folosi o metdă modernă. Eu spun o frază şi voi rostiţi ultimul cuvînt. Să începem: Sfinxul are ochi, dar nu poate…
– Vedea! spun copiii în cor.
– Bine, are urechi, dar nu poate…
– Auzi!
– … are nas, dar nu poate…
– Să-şi sufle nasul!

Copilul vine plîngînd din bucătărie.
– Tata a vrut să bată un cui în perete şi s-a lovit cu ciocanul peste deget!
– Vai de mine, ce copil poţi să fii! Asta e o nimica toată. Eu pentru asta aş fi rîs, pur şi simplu.
– Păi aşa am procedat şi eu, mămico!

– Popescule, ştii care sînt cele două cuvinte pe care le folosesc cel mai frecvent elevii? Ia ghiceşte!
– Nu ştiu.
– Exact, astea sînt!

Un individ lăţos, cu barba încîlcită, intră în frizerie, se aşează pe un scaun, îşi examinează faţa în oglindă şi întreabă:
– Am impresia că tot dumneata m-ai tuns data trecută…
– În nici un caz, răspunde frizerul. Eu lucrez aici de-abia de un an.

Pe o stradă centrală, pe masură ce un bărbat săpa un şanţ, în urma lui vine un altul care îl astupa. Intrigat, un trecător îl întreabă :
– Ce faceţi aici?
– Săpăm un canal pentru telefon.
– Şi cablul unde e?
– Ăsta e un canal pentru telefon celular…

Cum îi scoală Albă ca Zăpada pe cei şapte pitici? Seven up.

Trei deţinuti urmează să fie trimişi pe o insulă pustie unde să îşi ispăşească pedepsele. Gardianul le spune că au voie să ducă cu ei un singur obiect şi îi întreabă ce ar dori.
Primul spune: Păi, eu o să iau nişte creioane colorate şi toată ziua o să am de desenat pe pereţii puşcăriei.
Al doilea zice: Păi, eu o să îmi iau un pachet de cărţi de joc şi toată ziua o să joc cărţi cu ceilalţi deţinuţi.
Iar al treilea: Păi, eu zic să iau o cutie de tampoane, că am citit că cu un tampon din ăla poţi să şi înoţi, şi să te caţeri în copaci, şi să călăreşti, aşa că toată ziua o să am ce să fac cu ele!

– Aseară, la cinematograf, a fost o pană de electricitate. Am stat cu lumina stinsă vreun sfert de oră.
– Şi nu s-a produs panică?
– Panică s-a produs cînd s-a aprins din nou lumina în sală.

Trecătorii privesc cu nedumerire la un individ care stă nemişcat, cu urechea lipită de asfalt. Un cetăţean mai curios nu se poate abţine şi pune, de asemenea, urechea la pămînt, ascultă concentrat cîteva secunde bune, apoi remarcă:
– Nu se aude absolut nimic!
Celălalt ridică ochii, îl priveşte şi-i răspunde:
– Da, şi partea nasoală este că o ţine aşa de azi dimineaţă!

– Ia citeşte cu voce tare tema pe care ai avut-o pentru acasă.
– Da, doamnă, am scris despre tatăl meu:
„Tata este cel mai îndrăzneţ şi puternic şi talentat. El ar putea să se lupte cu tigrii, să conducă submarinul, să zboare cu naveta spaţială, să scrie un roman poliţist, orice. Dar e un mic impediment: trebuie să spele vasele, să dea cu aspiratorul şi să bată covoarele.”

La film:
– De ce să ne aşezăm în ultimul rînd? Eu sînt cam miop. Hai să ne aşezăm mai în faţă.
– Mă aşez aici pentru că cine rîde la urmă rîde mai bine!

– Şi nu mai lăsaţi copilul pe stradă. În ultima vreme, s-au produs o serie de crime.
– Şi-l bănuiţi pe băiatul nostru?!

Un francez venit în Corsica discută cu un localnic:
– Văd că nu creşte nimic pe-aici…
– Nimic.
– Nici vie?
– Nici.
– Nici legume?
– Deloc.
– Nici măcar fructe?
– Nu.
– Cum, dacă plantezi un cireş, nu se prinde?
– Ei, dacă-l plantezi, se prinde. Altfel, nu creşte nimic.

Se întîlnesc doua prietene moscovite:
– Vai, dragă, unde ţi-ai cusut rochia asta atît de superbă?
– La Paris.
– Şi e departe Parisul de Moscova?
– La vreo 3.000 de kilometri.
– Ce fundătură! Dar ce bine ştiu să coasă!