Nu sunt fan Koveși, nu pentru că ar fi o persoană coruptă sau imorală. Din contra, comparativ cu predecesorii, care au mimat lupta anticorupție, vor nu vor politicienii interlopi și cei care s-au obișnuit să trăiască din trafic de influență sau mită, protejați de politicienii interlopi, Kovesi va rămâne în istorie ca cel mai eficient șef al DNA în acest domeniu și, pentru cei ce percep adevărul și ceea ce reprezintă principiile morale în societate, un erou învins, de regulă, de sistemul imoral și mafiot. Însă, ceea ce i-am reproșat și-i reproșez lui Koveși este faptul că s-a lăsat încălecată (la figurat) de o grupare imorală din SRI, instalată de ipocritul și vicleanul Băsescu, care urmărea preluarea întregii puteri economice și politice în România, sub comanda lui Băsescu.

Dacă Koveși nu s-ar fi lăsat angrenată și atrasă în mizeriile lui Coldea, Maior, Dumbravă și alți nenorociți cu apucături dictatoriale și în mizeriile și luptele politicianiste, anchetând discriminatoriu, la comandă și s-ar fi axat, exclusiv, pe marea corupție, făcând abstracție de culoarea politică, ar fi beneficiat, cred, de o susținere totală și nimeni n-ar mai fi avut curaj să atace DNA, pentru că n-ar mai fi avut cine și ar fi consolidat definitiv instituția ca o instituție neînregimentată politic, independentă și intangibilă de cei certați cu legea. Dacă Dragnea ar fi fost cercetat profesionist în cazul „TELDRUM” (mostră abecedar a modului cum este furată averea publică și cum pot face unii avere escrocând statul cu ajutorul funcționarilor publici obedienți și slugarnici), Ponta pentru memorandumul „ROMPETROL” și prelungirea, prin act adițional, a contractului cu OMV, substituind Parlamentul – care a prejudiciat bugetul de stat cu peste un miliard de dolari și ne-a adus în situația stupidă ca OMV sa ne stabilească prețul la carburanții ce ne aparțin de drept și s-ar fi pus accentul pe parandărătul șpăgilor din banii publici, fiind eliminați adevărații păpușari ai puterii (adică cei care întrețin, cu bani negrii, clasa politico-interlopă actuală), Koveși nu ar mai fi avut contestatari azi de un asemenea calibru.

Lăsându-se atrasă, însă, în scenariile SRI-ului condus de repetentul (la toate capitolele) Coldea, devenind instrument în lupta pentru putere, Koveși nu numai ca și-a subminat cariera și autoritatea ci a și distrus credibilitatea DNA, căreia, în loc să-i întărească autoritatea, i-a compromis-o. Pe de altă parte trebuie să admitem și că, dacă n-ar fi beneficiat de colaborarea cu SRI, DNA n-ar fi reușit cercetarea și trimiterea în judecată a atâtor politicieni și oameni de afaceri corupți. Problema e ca, în loc să se facă în limitele atribuțiilor conferite de lege (Legea 51/1990 și Legea 14/1991), totul s-a făcut printr-un abuz legal și constituțional, atunci când cei aflați la putere (Băsescu, Ponta, Tăriceanu, Antonescu, etc.), printr-o discutabilă Decizie a CSAT, au adăugat la lege atribuții noi SRI, permițându-le acestora să substituie activitatea altor instituții (ba chiar au desființat Garda Financiară înlocuind-o cu Direcția Generală Antifraudă, pe care au controlat-o și continuă s-o controleze în totalitate.

Apropo! Cum se justifică, legal, participarea unor ofițeri SRI, detașați, în controale fiscale, când nici măcar nu aveau pregătire pentru așa ceva? Actele semnate de acești funcționari nu sunt nule, de drept, fiind întocmite de un organ ne (in)competent?). Pe de altă parte, dacă cei aflați la putere erau cu adevărat preocupați să reducă fraudă fiscală și corupția, trebuiau s-o facă întărind autoritatea instituțiilor abilitate legal (Garda Financiară, SIF din cadrul IGP, DNA, Inspecția fiscală din ANAF etc.) nu substituindu-le atribuțiile prin preluarea acestora de către SRI. Or, procedând astfel, puterea politică a creat precedentul periculos care astăzi se perpetuează, respectiv de încălcare grosolană și constantă a legii și Constituției, fără consecințe pentru cei ce decid, dar cu consecințe dezastruoase asupra mecanismului înfăptuirii justiției și al exercitării autorității publice, contestată, culmea, în primul rând, de cei care ar trebui s-o întărească: puterea politică.

Asta înseamnă, de fapt, stat mafiot: să contești propriile instituții, care funcționează legal, conform constituției, acuzându-le de abuz atunci când aplica legea, după ce tu ai implementat mecanismul abuzului. Și nu în orice circumstanțe, ci făcând o evidentă discriminare intre cetățeanul neînregimentat politic (care nu este luat în calcul) și politician ori cei protejați de politician, care, în opinia celor aflați la putere, nu trebuie să fie egali, când e vorba de aplicarea legii, cu ei.

Oare unde am mai întâlnit o astfel de abordare cretină, nedemocratică, primitivă și complet imorală? Nu cumva la comuniști, și acolo unde dictatura face legea?

Pavel ROMAN

1 COMENTARIU

  1. Ma da, faptul ca si-a plagiat doctoratul nu ti se pare suficient? Nu e si asta o forma de furt? Sau esti de parere ca e nesemnificativ?

Comments are closed.