S-a mers prea departe!

Când confunzi „sau” cu „și” și te comporți ca atare, nu mai contează că ești șefa ANSPDCP (Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal) și ești numită politic! În limbaj juridic tot abuz în serviciu se numește! Cam asta se întâmplă când în administrația publică sunt promovate loaze profesionale, pe criterii de nepotism, obediență, sex, slugărnicie sau apartenență politică! Aceste specimene au o singură „calitate” apreciată, care-i definește și le asigură stabilitatea în funcție: execută ordinele orbește, indiferent de riscul la care se supun și transformă instituțiile în instrumente de represiune ale puterii (nu degeaba se zbate Dragnea și camarila sa din PSD să abroge sau modifice, din Codul penal, infracțiunea de abuz în serviciu, măsură care ar transforma toate instituțiile statului în camarilă politică).

Din păcate, asemenea gen de imbecili, a căror pregătire profesională și competență sunt mai mult decât îndoielnice (majoritatea a absolvit instituții de învățământ superior private, unde unica condiție a promovării examenelor e să le plătești, efectul fiind sufocarea instituțiilor publice cu analfabeți funcționali sau chiar mai rău, cu analfabeți cu diplome universitare) au fost promovați în instituțiile publice cu miile de către PSD/ALDE/PNL/PDL. Crezându-se, probabil, că instituțiile statului funcționează prin rutină, din inerție, că muncesc alții pentru cei numiți în funcții și că nu e nevoie de profesioniști în frunte pentru ca instituția să performeze (ghinionul lor e că și subalternii, în ultima perioadă, sunt numiți pe aceleași principii, de nepotism, obediență, sex, slugărnicie, apartenență politică).

Apropo! Pe de altă parte, judecând prin prisma a ceea ce se petrece la vedere, într-o țară de hoți și interlopi, care au acaparat puterea politică, cine are nevoie de instituții performante? Nu e logic să fie tocmai contrar? Ce, sunt proști „să-și bată cuie-n tălpi”? Altfel, analizând într-o „cheie” normală (ce naiba o mai fi și normalitatea?), dacă am fi avut sau am avea instituții performante și în fruntea lor ar fi numiți profesioniști, integri și neînregimentați politic, primii „clienți” ar fi tocmai cei de la putere și cei ce i-au numit. Pentru că, de regulă, cei de la putere și cei care fac numirile în funcții, pe criterii imorale, sunt primii care încalcă legile și tocmai de aceea numesc în funcție obedienți, pentru a se proteja. Așa că, în stilul pseudo-comunist (numai naivii cred că a existat vreodată comunismul și nu un surogat care a protejat mafiile dictatoriale instalate în numele comunismului) sau dictatorial, în fruntea instituțiilor publice (și în special a celor cu atribuții de control), sunt instalați indivizi care sunt testați ca fiind buni executanți de ordine, fideli celor care i-au promovat, mediocrii ca să nu gândească prea mult sau profund și să nu înțeleagă ce fac și, mai ales, să nu se răzvrătească (precum Grindeanu sau Tudose) când realizează că sunt folosiți ca ghioage pentru a da la „gioale” adversarilor. Vă dați seama ce caractere, de tip fanariot or Dinu Păturică, au acești promovați ai puterii, care habar n-au de ce sunt numiți, cum să se comporte și ce trebuie să facă?

Vă dați seama ce pericole publice pentru cei corecți sunt aceste caricaturi profesionale, lipsite de scrupule, pentru care morala este un balast? Realizați ce înseamnă puterea și exercițiul autorității publice în portofoliul acest gen de indivizi frustrați moral și profesional, care sunt handicapați din start, pentru că sunt depășiți de situație, datorită lipsei profesionalismului și experienței, în orice conjunctură? Ei sunt miile de „Dorei” ai României, promovați și impuși politic, a căror frustrare intelectuală o resimte fiecare cetățean ce ia contact cu asemenea ratați profesional și a căror activitate lasă în urmă catastrofe ca după războaie, încât trebuie reclădit totul, din temelii. Înțelegeți acum ce înseamnă politizarea stupidă, fără reguli de competență profesională, a instituțiilor publice și cum arată instituțiile publice, din punct de vedere al competenței și performanței, când sunt sufocate și paralizate de nepotism, trafic de influență, corupție, adică de incompetență?

Avem mii de asemenea indivizi numiți în funcții publice „ce aruncă pietre în baltă, aiurea”, pe care puținii deștepți care au mai rămas prin instituții (dacă nu sunt epurați, pentru că eclipsează incompetența și crează frustrare), trebuie să le recupereze.

Asta-i România PSDragnea și a lui Tăriceanu! O Românie cu o administrație publică sufocată politic cu incompetență crasă, catastrofală pentru bugetul public și cetățean, creată „după chipul și asemănarea” a doi repetenți, vicleni, care, plafonați intelectual, cred că totul se poate substitui și orice individ cu carnet de partid, amantă, nepot, șofer, ginere, noră, paznic etc., poate înlocui și substitui, oricând și în orice circumstanțe, pe oricine. Or, în aceste circumstanțe, ale unei Românii dorelizate și manelizate politico-profesional, cine compară PSDragnea cu PSD Năstase, face o mare, mare, eroare. Pentru că PSD Năstase nu numai că avea și specialiști consacrați, în toate domeniile și nu apela la surogate și mizerii de acest tip, ci avea și o politică de cadre performantă, respectiv de racolare a profesioniștilor consacrați în partid, de regulă aflați în funcții publice, prin promovări profesionale. Nu racolau șomeri, curve, șoferi, lingăi de clanțe și tot felul de pseudo-intelectuali, promovându-i, fără nici un pic de experiență și fără pic de rușine în fruntea instituțiilor publice ale statului, subordonându-le doctorii și toți specialiștii consacrați.

Exista, pe timpul lui Năstase (și chiar al comuniștilor) o oarecare decență care impunea și obliga respectarea standardelor profesionale la un nivel rezonabil. Așa ceva, precum PSDragnea, Năstase n-a făcut și nu s-a prostituat profesional în asemenea hal, încât, precum Caligula, să-și numească calul (amanta credincioasă, proasta satului mândră că e băgată în seamă, incompetentul pentru a-l putea manipula) consul (adică în funcții de demnitate publică). De asemenea, Năstase, pe lângă autocratul Dragnea, a fost un profesionist, cu o carieră reală, nu un bișnițar de băuturi spirtoase, al cărui „carieră” profesională e mai mult decât îndoielnică.

Deci, în concluzie, s-a mers prea departe! Iar dacă nu acceptăm adevărul și realitatea și nu sancționăm derapajele, înseamnă ori că ne-am resemnat și nu mai avem alternativă (ceea ce e grav), ori că ne place (ceea ce e foarte grav)! Să taci când ți se pune calul consul, adică loazele profesionale în funcții publice și să fii umilit și desconsiderat de asemenea mediocrități, e o asumare și o acceptare a ceea ce se întâmplă și o complicitate la distrugerea viitorului și speranței generației ce ne va înlocui. Numai în România, copilul de 10 este șomer sau slugă, iar repetentul e funcționar șa stat sau șef de instituție. Normalitate, nu?

Pavel ROMAN