Învățământul românesc de la Ecaterina Andronescu la Ecaterina Andronescu

Şcoala, încă de pe vremea primelor mandate a doamnei Andronescu a ajuns să fie un teatru politic nefericit, în care, directorii de școlii au ajuns să fie numiți doar pe criterii politice, iar aceștia au ajuns să fie niște propagandiști electorali. Este clar că am ajuns la nivelul în care învățământul românesc trebuie regândit în totalitate, de la școala primară până la nivelul universitar. Noul ministru al Educației este cel care în celelalte mandate încheiate a reușit performanța de a distruge școala profesională, iar indiferența la nevoile economiei naționale și mai ales la cerințele pieței muncii a viciat România de o clasă importantă în economia unei națiuni, aceea a meseriașilor.

În timp s-a dovedit că deciziile doamnei Andronescu au costat enorm România, mai ales că în perioada mandatului dumneavoastră a fost o adevărată conspirație împotriva educației și formării profesionale, care aveau ca scop final împingerea tuturor tinerilor spre un bacalaureat fraudat, iar mai apoi pentru a ajunge să cotizeze la fabricile de diplome a diferitelor universități.

Mai mult dacă ne reamintim că același ministru a încercat să promoveze un proiect de lege care ar fi permis, dacă ar fi fost aprobat, accesul în universități a absolvenților de liceu fără bacalaureat, care înseamnă primul examen de maturitate, iar acest fapt nu ne poate duce cu gândul decât la faptul că această personaj mistic al învățământului românesc nu are o scară de valoare decât cea materială.

După cum observăm cu toții școala românească de altă dată nu mai are nimic de-a face cu cea de astăzi, deoarece în ziua de astăzi școala scoate șomerii pe bandă rulantă, fără a se întreba oare de ce ? La noi încă este încă implementat cu literă de lege programa didactică universală, pentru toții copii la fel. În mai toate țările occidentale, copii învăță munca în echipă, dar la noi, încă copiii stau unul lângă altul, fără să aibă voie să se consulte unul cu celălalt.

Deocamdată, doamna ministru al Educației, vi se cere să coborâți din acest tren al învățământului românesc pe ușa din față, deoarece pentru această decizie nu este nevoie nici de geniu dar nici de sfințenie. Dar nu oricărui cetățean i se poate cere asemenea eforturi, mai ales că dumneavoastră a-ți avut șansa să demonstrați de prea multe ori de ce sunteți în stare. Dar așa cum am observat până acuma, se pare că, încet încet, vă îndreptăţi cu pași repezi spre ușa din dos a istoriei acestei națiuni, deoarece să nu uitați că cea mai cruntă analiză a activității dumneavoastră o va face istoria și deopotrivă rezultatele dumnavoastră.

Gândiți-vă că meseria de profesor a ajuns în ziua de astăzi să nu mai ai nici un statut, iar salariile acestor dascălii care au misiunea de a pregăti viitoarea generație sunt infime față de misiunea și responsabilitatea acestora. După cum se știe, în ziua de astăzi meseriile respectate sunt cele care sunt cel mai bine plătite, deoarece cu cât o meserie oferă un câștig bănesc mai mare, cu atât sporește și respectul acestora în societate. Profesorii câștigă puțin, iar acest fapt este foarte bine cunoscut, de aceea există puțin respect atât din partea societății, dar și din partea elevilor sau chiar din partea superiorilor ierarhici, prin desconsiderare. Am ajuns acele vremuri în care elevul are numai drepturi, iar profesorii numai obligații. Elevii au dreptul să nu învețe nimic, dar clasa trebuie să o treacă. De ce ? Pentru că învăţământul românesc se finanțează la numărul de elevii sau studenții, nicidecum la performanță.

De aceea doamna ministru, vă rugăm să ne lăsați la vremuri noi cu oamenii noi, nu cu tot cu voi, cei care au eșuat în această misiune nobilă de a îndrepta ceea ce se mai poate din învățământul românesc.

Ciprian DEMETER