Ministrul de Finanțe, Eugen Teodorovici, o unealtă în mâna lui Dragnea, în loc să se ocupe de fiscalitate, de realizarea unor politici fiscale coerente și stimulatoare pentru economie, observăm cu toții că se ocupă de politicile altor ministere, cum ar fi dreptul de muncă al românilor, dar în interiorul instituției pe care o conduce se pregătește reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscale fără a a avea un punct de vedere coerent și previzibil sau un studiu de impact.
De asemenea, se pregătesc concedieri de personal competent, prin metoda, deja brevetată, a așa zisului examen al testării profesionale, în urma căruia trebuie să rămână doar cei aduși sau numiți politic, exact așa cum s-a întâmplat când s-a desființat Garda Financiară și a fost reorganizată întreaga activitate de control fiscal.
Eugen Teodorovici, pe de o parte, militeează pentru păstrarea specialiștilor în țară deoarece se simte o acută lipsă de forță de muncă bine pregătită, iar pe de altă parte îi concediază pentru a face economii bugetare și pentru a onora solicitarea unor grupări politice de a le angaja clienterismul politic.
În contextul mult discutatei economii bugetare, nimeni nu vorbește despre plata pensiilor speciale, pentru care acest popor muncește cu trudă, mai mult, sunt concediați cei care se ocupă de colectarea veniturilor ce asigură fondurile pentru plata pensiilor speciale. Oare de ce acest popor poate fi martor la aceste nedreptății și până când?
Până la urmă, trebuie să ne decidem care este calea pentru diminuarea sărăciei, creșterea salariilor sau stimularea investițiilor. Creșterea salariilor, așa cum este realizată de actuala guvernare- adică necorelată cu o creștere pe măsura productivității muncii și cu crearea unei adevărate culturi a muncii, va duce inevitabil către o creștere a inflației și, implicit, la o sărăcire a populației, dacă o vom raporta la puterea reală de cumpărare a populației. În schimb, creșterea investițiilor, atât private cât și pubice, va avea un efect stimulativ asupra economiei, creând noi locuri de muncă. Prin creșterea cererii pe piața muncii se va realiza o creștere sănătoasă a prețului muncii, adică salariile, deoarece toată lumea știe că într-o economie capitalistă cererea și oferta reglează prețul, inclusiv pe piața muncii. Ca urmare, vom avea de a face cu o creștere sănătoasă a nivelului veniturilor populației, cu consecința măririi reale a puterii de cumpărare.
Gradul de colectare a veniturilor fiscale a devenit doar un indicator ireal pentru acoperirea cheltuielilor curente, iar pentru acești guvernanți, singura soluție de a-și satisface clientela politică sunt împrumuturile fiscale prin care se amanetează atât prezentul, cât și viitorul României. Dacă vom consulta o statistică reală în legătură cu gradul de colectare a veniturilor bugetare, vom observa că acesta a scăzut cu 5% din PIB între 2012 și 2018, adică exact de când se află PSD/ALDE/UDMR la guvernare. Toate acestea s-au întâmplat deoarece Administrațiile pentru Contribuabilii Mijlocii constituite la nivelul regiunilor fiscale, au aproximativ 800 de angajați, care colectează peste 25% din totalul veniturilor fiscale, fiind cea mai eficientă structură de administrare fiscală, eficiența justificându-se prin eliminarea presiunii locale a factorului politico-mafiot.
Ministrul de Finanțe încearcă adoptarea unui proiect de lege pentru modificarea O.G. nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscale, precum și pentru modificarea și complectarea unor acte normative, acest proiect nu conține un studiu de impact sau o fișă financiară prevăzută de Legea 500 din 2002 privind finanțele publice, deoarece implementarea unor astfel de măsuri pot atrage o majorare a cheltuielilor bugetului statului, iar o astfel de propunere legislativă trebuie să instituie reguli clare, posibile și suficiente care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență, criterii și modalități de redistribuire a patrimoniului și bugetului direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice între direcțiile generale județene ale finanțelor publice reînființate prin proiect.
Prin acest proiect legislativ adoptat în Senatul României, și care a primit aviz de la comisiile din Camera Deputaților, se propune desființarea direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, dar păstrând, în schimb, direcțiile regionale vamale și direcțiile generale regionale de antifraudă fiscală. Înființarea direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice a avut următoarele performanțe fiscale: creșterea indicatorilor de integritate a personalului din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscale; reducerea evaziunilor fiscale; creșterea performanțelor angajaților din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscale; îmbunătățirea performanțelor operaționale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscale; s-au diminuat considerabil costurile colectării.
Actuala formă de organizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscale prin cele opt direcții generale regionale ale finanțelor publice asigură colectarea eficientă și cu costuri mult mai reduse a impozitelor și taxelor, și asigură executarea silită pentru toate instituțiile și ministerele statului, nu doar pentru bugetul statului.
În ultima perioadă asistăm la un atac concertat asupra Agenției Naționale de Administrare Fiscale pentru destabilizarea și slăbirea celei mai complexe și dificile instituții din România, cu impact major, cum ar fi: situația incertă din prezent, din toate instituțiile care activează în domeniul finanțelor publice; lipsa de transparență a deciziilor la nivel înalt, politic și administrativ, privind soarta angajaților din acest sistem; reducerea numărului de posturi din sistemul fiscal care ar aduce prejudicii grave Agenției Naționale de Administrare Fiscale.
Trecerea activității de administrare a contribuabililor mijlocii la județe, nu a fost nici până la această dată finalizată. Este clar că nu poți să susții că a crescut eficiența fiscului și, implicit, s-a redus frauda fiscală, când gradul de colectare a scăzut dramatic (suntem cu peste 13% sub media europenă) și, fără nici o logică, să desființezi structurile regionale de administrare a contribuabililor mijlocii, când tocmai acestea au fost cele mai eficiente. E clar că măsura nu se justifică din punct de vedere al gradului de colectare a veniturilor bugetare și nimeni nu a justificat impactul și consecințele desființării acestor structuri fiscale asupra bugetului public.
În aceste condiții, se pune întrebarea firească dacă prin propunerile legislative actuale se urmărește eficentizarea aparatului fiscal sau distrugerea și destabilizarea acestuia. Oare ce poate să mai urmeze, după ce ministrul Mihai Fifor și-a prezentat demisia din Guvern, fără a fi implicat în nici un scandal mediatic sau decizie eronată? Sau poate că omul era prea capabil pentru nivelul Guvernului din care făcea parte? Cred că putem aștepta niște răspunsuri din partea guvernanților, mai ales că acești miniștri ar trebui să răspundă și în fața opiniei publice.
Ciprian DEMETER
