Plătim, la șmecheri, metrul cub de apă potabilă, îmbuteliată de la rețeaua publică, cu 1000 lei (doi lei sticla de 2 litri, în medie), față de 3,8 lei/mc., cât este prețul real al apei potabile pe care o bem. Adică de 263 de ori mai mult. Diferența e profitul șmecherilor, realizat cu largul concurs (non-combat) al autorității publice.

Au inventat o formulă șmecherească, prin care nu mai putem verifica câți mc. de gaz consumăm și plătim aer comprimat, în loc de gaz, la greu (adică dublu față de cât consumăm), tot ca urmare a non-combatului autorităților.

La energie, în loc să plătim ceea ce consumăm, de fapt, adică kw/oră, plătim energie reactivă consumată, certificate verzi, putere instalată și alte șmecherii care n-au nimic cu energia efectiv consumată (mai mult decât dublu față de cât consumăm, în fapt), iar ANRE se face că nu știe de jaful practicat de distribuitori. Plătim apă pluvială, chiar dacă e secetă cumplită, dublu cât apa menajeră, fără ca autoritățile să se sesizeze de înșelăciune. Plătim, la pompă, carburanți extra, care sunt mai slab calitativi decât cel mai prost carburant din UE, deși țițeiul se exploatează și carburanții se produc în România, fără ca vre-o instituție să se sesizeze și să verifice calitatea carburanților.

Mâncam, opt luni pe an, legume și fructe crescute artificial, conținând doze de substanțe chimice duble sau triple față de normele admise de lege, importate sau achiziționate din UE, fără ca agențiile acreditate să facă vreo verificare. Idem la preparate din carne, lapte, pește etc. Prestatorii de servicii (televiziune, telefonie, colectare de deșeuri menajere etc.), schimbă tarifele după bunul plac, unilateral, încălcând nonșalant legea contractelor, oridecâte ori vor.

Firmele on-line livrează produse, de proastă calitate, care n-au nici o legătură cu specificațiile tehnice sau cu cele postate în reclame și când vrei să reclami produsul, constați că nu mai există firmele (țepe) și nimeni nu-i deranjează. Dacă te îmbraci în marile mall-uri, cu produse de marcă, parcă pui hainele pe gard. Toate sunt sintetice (poliester) „made în China”, cu trei numere sub numerele europene și miroși veșnic a țiței, deși pe ele scrie „Lacoste” sau „Kalvin Klein”.

Dacă achiziționezi unelte de grădină sau scule, de la vânzătorii en-detail, le poți arunca la tomberon înainte de utilizare, pentru că doar seamănă cu ceea ce ai nevoie, fiind atât de proaste calitativ încât dai banii degeaba. Și dacă reclami, în termenul de garanție, ți se spune să-l trimiți la service autorizate ce nu există. Piesele auto, înlocuite la service, nu țin mai mult de doua-trei luni, deși vânzătorii susțin că sunt „de origine”. Dacă nu participi la colectele de bani, înainte de examene, copiii nu promovează examenele, în final absolvind armate de analfabeți, cu pretenții de specialiști cu studii superioare. Deși costă dublu sau triplu față de restul țărilor UE, drumurile și autostrăzile românești intră în reparații la maximul sase luni de la inaugurare și tâiere panglicilor și nici un membru al comisiilor de recepție nu este răspunzător.

Deși se fură în draci impozitele și taxele, de către crima organizată, organele de control fiscal și instanțele de judecată constată că s-a furat legal, adică s-au însușit banii destinați să ajungă la buget, legal. Suntem campioni la consumul de medicamente și nimeni nu știe dacă acestea conțin substanța activă înscrisă în prospect, având o piață de tip mafiot, complet scăpată de sub controlul autorității publice. Piața așa ziselor produse bio sau naturiste (alimente sau medicamente homeopate), a parfumurilor și produselor cosmetice, este sufocată de falsuri sau de produse contrafăcute, vândute agresiv, prin marketing mincinos. Iar lista poate continua la nesfârșit în ceea ce privește calitatea produselor alimentare, a bunurilor nealimentare, a serviciilor existente pe piața românească și a respectării reglementărilor legale. Și nimeni, de la demnitar la primul-ministru sau președinte, nu face nimic să stopeze acest fenomen criminal, ce se reflectă atât la nivelul degradării sănătății populației, cât și al creșterii alarmante a mortalității. Din contra, politicienii și demnitarii se fac că nu văd ce se întâmplă, respectiv cum este furat, umilit, înșelat și batjocorit cetățeanul român de către armate de impostori și de crima organizată care a monopolizat comerțul cu bunuri și servicii în România.

În același timp însă, din bugetul public, pentru așa zisa protecție a consumatorului, sunt plătite peste 250 (două sute cinzecișișase mai precis, confom Ziar Financiar) de instituții guvernamentale (agenții), cu sume uriașe, pe care tot cetățeanul (prin impozite și taxe) le asigură. Astfel, instituții precum A.N.P.C., A.N.R.E., A.P.I.A., Garda de Mediu, A.N.S.V.S.A., I.S.C., C.N.A.D.N.R., A.N.F.P., Consiliul Concurenței, A.N.A.F., S.I.F. din cadrul IPJ, Serviciile de control comercial din cadrul Poliției Locale etc., etc., nu numai că-și primesc banii aiurea, fără a-și îndeplini atribuțiile, ci mai fac și protecție ceor care înșeală cetățeanul. Două sute cinzeci de agenții și instituții menite să supravegheze calitatea bunurilor și serviciilor consumate de populație, nu-și justifică existența în România. O armată uriașă (mai mare decât Germania) de așa ziși specialiști, de peste 200.000 de funcționari, care ar trebui să blocheze introducerea pe piață a produselor neconforme, să sancționeze înșelăciunea, să apere cetățeanul de reclama mincinoasă, agresivă, să vegheze la desfășurarea unui comerț corect, legal, decent, care să nu pună în pericol sănătatea și viața consumatorului, există doar formal. Prezența lor se simte doar în execuția bugetară, punând o presiune uriașă asupra bugetului public, fără nici o justificare. Or, când cetățeanul este înșelat sistematic de vânzătorii de bunuri și prestatorii de servicii, fără ca instituțiile și agențiile publice să-și facă simțită prezența, care este, totuși, rolul existenței acestora? Doar să consume, inutil, banul public? Sau, vorba unor jurnaliști, aceste instituții (agenții) sunt meținute și utilizate ca masă de manevră electorală? Se pare că, da. Iar faptul ca în ultimii zece-cinsprezece ani nici o instituție n-a mai verificat calitatea apelor așa zise minerale, ori sursa de proveniență reala a acestora; calitatea carburanților comercializați la pompă; cantitatea de substanță activă din medicamente; proveniența reală, cantitatea și calitatea materialelor utilizate la drumuri; dacă formula de calcul a energiei electrice și gazului, facturate, este corectă și legală (s-a demonstrat în instanță că majoritatea consumatorilor au fost furați); nu analizează gravele efecte ale mitei școlare; nu face nimic împotriva comerțului direct și on-line cu așa zise produse naturiste (ce se dovedesc a fi înșelăciune premeditată); nu face nimic împotriva înșelăciunii cu așa zisele produse bio (deja depășind, cantitativ, produsele clasice), reprezintă un argument greu de contestat de cei care susțin că cele două sute cinzecișișase de agenții sunt altceva decât masă de manevră electorală și posturi pentru clientela politică.

Poți vinde oricâtă propagandă vrei, dar nu poți ascunde adevărul: că protejezi pe cel ce fură și înșeală cetățeanul, plătind o armată de funcționari să nu facă nimic. Pentru că asta face guvernul politic, de treizeci de ani. A politizat și înregimentat instituțiile și agențiile guvernamentale, utilizându-le ca masă de manevră electorală sau pentru a plăti serviciile electorale, lăsând cetățeanul la cheremul crimei organizate și mafiei oportuniste, care fură, înșeală și umiliește consumatorul, fără nici o reacție din partea autorității publice românești. Cine nu crede că acesta este adevărul și se îndoiește, să facă o vizită în țările vecine, Ungaria, Austria, Slovenia, Cehia și se va convinge că nicăieri în UE nu este înșelat, umilit și batjocorit cetățeanul, precum în România, fără ca statul să intervină. În aceste condiții, cum să nu urmeze falimentul autorității publice?

Pavel ROMAN