Kitsch-urile lui Robu si Falcă ascund parandărătul? 

De ce Bolojan, poate să modernizeze infrastructura Oradiei (foto), fără să mutileze arhitectura orașului, iar Robu și Falcă, nu? Să fie parandărătul de vină? Cu siguranță! Când comisionul e mare, kitsch-ul e la el acasă, că e mai ieftin și ascunde bine comisionul, nu? Când vrei să faci ceva modern, estetic și practic, tratând cu respect banul public, faci așa, precum Oradea, inspirându-te de la cei ce stăpânesc bunul gust, păstrând arhitectura originală a orașului, stil austro-ungar, unde nu există kitsch! Și poți compara și costurile unor astfel de lucrări copiate, ca să știi cât plătești.

Deci, se poate! Nu cum fac Robu, la Timișoara, sau Falcă, la Arad, unde firmele clientelare – care urmăresc, exclusiv, profitul lor -, dictează ce și cum să se facă și propun tot felul de kitsch-uri, care mai de care mai penibile (cu materiale ieftine, de prost gust, pe care nu le mai cumpăra nimeni, de care engrosiștii vor să se scape), pe care primarii Timișoarei și Aradului și le însuseșc (pentru că ascund bine costurile reale?). Dacă ești de bună credință, chiar dacă nu te pricepi, dar vrei să faci ceva pentru comunitate, care să rămână și pentru posteritate, copie măcar ce au făcut alții, adică ce se potrivește cu stilul și arhitectura orașului, așa cum face Bolojan. Cu cât ești mai „original” și inventezi (ca țiganii tot felul de turnulețe și coloane), dar n-ai pic de experiență, vede oricine lipsa de profesionalism, diletantismul și hoția, ascunse în așa zisa „originalitate”.

E doar un truc ieftin și o iluzie că ești șmecher (viclean) și cetățenii nu se prind! De ce să pui travertin, când poți folosi bazalt? De ce să pui gresie, când poți folosi granit? Și de ce să pui materiale scumpe când poți folosi pavaje moderne, ieftine, estetice și durabile? De ce să faci asocieri discromatice de parcă ești daltonist, inventând penibilul, dacă ai soluții simple, cromatice, la îndemână? De ce altceva decât ca să acoperi costurile uriașe și nejustificate ale lucrărilor, mizând pe naivitate, când promovezi kitsch-ul și prostul gust? Dacă voiau să dea dovadă de bună credință și chiar își doreau că urbea lor să arate bine (nu clientela politică să mănânce cu tacâmuri de aur, să circule în „Bentley” și sa-și petreacă concediile în Bahamas, din profiturile asigurate din fraudarea banilor publici), era suficient ca Robu și Falcă să facă o plimbare la Szeged, pentru a se inspira de la vecini, privind modul cum ar trebui să arate zonele pietonale, într-un oraș modern, precum Timișoara sau Arad, orașe a căror arhitectură se potrivește perfect cu cea din Ungaria și Austria. Și, cu siguranță, făceau și economie, din toate punctele de vedere. Nu mai erau necesare cheltuieli cu proiectarea, designul, arhitectura. Se făceau economii substanțiale și la materiale. Ca să nu mai vorbim de aspect.

De ce nu s-au inspirat de acolo Robu și Falcă? De ce trebuie să oltenizăm, mereu și să miticizăm Timișoara și Aradul, preluând kitsch-ul din Craiova sau București, în materie de design al infrastructurii? De ce n-ar fi posibil să gândim și acționăm normal, fără să calculăm, mereu, cota parandărătului? Ar fi simplu și de bun gust să păstrăm arhitectura austro-ungară a orașului, adică aerul boem și rustic, așa cum l-am moștenit, dar Robu și Falcă vor să fie „originali” și se încăpățânează să cheltuie banii publici pe kitsch-uri care siluesc imaginea orașelor.

De ce?  Pentru că-i obligă parandărătul!? De aceea nu le pasă dacă „reamenajările” lor se potrivesc cu arhitectura urbană ca nuca-n perete!? Menirea lor nu e să administreze banul public, ca orașele să arate frumos și modern, ci să asigure doar fondurile și, mai ales, procentul care se întoarce din banii publici alocați? Apropo! N-am putea copia ce-au făcut alții, făcând și frumos și economie? Chiar trebuie să susținem, la infinit, mafia clientelară, ce ne servește kitsch după kitsch, pentru sume exorbitante, cu pretenții de inovații moderne? Nu se mai poate realiza nimic fără comision politic înglobat în orice alocare de bani publici?

Ba, se poate, dar la Oradea! Nu la noi, adică la Timișoara și Arad și nu cu această clasă politică, educată în stil comunisto-mafiot! S-ar putea, dacă s-ar gândi și acționa precum la Oradea! Numai că rețeta nu e aplicabilă în Timișoara lui Robu și Aradul lui Falcă, care au miticizat sau acceptat miticizarea administrației, unde funcționează încă para-ndărătul și nepotismul absolut. În ecuația Oradiei, care a preluat modelul occidentalilor ce administrează banul public, nu sunt incluse lăcomia și corupția. Asta e marea diferență. Insurmontabilă, din păcate! În consecință, pentru că parandărătul s-a generalizat și instituționalizat, dictând politica și economia națiunii, în Timișoara și Arad, spre deosebire de Oradea, ne alegem cu kitsch-uri, chiar mai oribile decât cele ceaușiste care au sluțit farmecul medieval al orașelor din vestul țării, făcându-ne că nu știm că arhitectura superbă a orașelor din vestul României a fost concepută de cei mai celebrii arhitecții austro-ungari ai vremii. Iar kitchurile lui Robu și Falca, generate de lăcomia clientelei politice, alături de cele comuniste, nu fac altceva decât să sluțească moștenirea prețioasă lăsată de marii arhitecți ce au proiectat palatele și străzile Timișoarei și Aradului.

Dar, cui îi pasă? Dacă vrei să mănânci cu tacâmuri de aur, să circuli cu „Bentley” și să-ți faci vacanțele la Honolulu, fără să produci ceva, faci kitsch-uri cu bani publici! Cât Robu și Falcă administrează fondurile publice, se poate!