Frumoase și morale slogane au partidele politice în campania electorală! Ai impresia că a coborât Isus pe pământ, când îi auzi! Numai că pe noi nu ne guvernează nici partidele și nici sloganele. Sunt entități și chestii abstracte. Pe noi ne guvernează oamenii, adică cei ca noi, imorali, plini de vicii și frustrări de tot felul (începând de la neîmpliniri profesionale până la cele mai mizerabile orgolii) care se ascund în spatele partidelor și a sloganelor electorale. Ei sunt concretul!
De regulă, procentul unui partid politic este dat de prestația câtorva membri necompromiși (sau mai puțin compromiși), proaspăt lansați pe scena politică, care etalează un discurs convingător sau abordează teme cu priză la public, axate, în special, pe protecția banului public și moralitate. Însă, pentru că fondul moral al individului în societatea românească e profund alterat (primează interesul privat și lipsa de scrupule, adică descurcăreală), constatăm, aproape de fiecare dată, că promisiunile și discursurile electorale sunt țeapă.
De ce? De ce ne luăm mereu după „fentă” și nu vedem realitatea? Pentru că, întocmai ca la scenele cu iluzioniști de la circ, noi urmărim doar individul nu și decorul și mijloacele în care și prin care își etalează scamatoria. Ne lipsește informația reală despre adevărata față a individului și, mai ales, despre păpușarul care l-a inventat și îl susține. Pentru că, dând la o parte scenariul și reprezentația, rămâne realitatea obiectivă: individul cu calitățile și defectele sale, ușor de citit dacă reprezintă sau nu o alternativă.
Din păcate, în politică românească, ceea ce ni se oferă nu este realitate, ci iluzie. Nimic din ceea ce pare real, nu e real. Totul e plăsmuire pentru a se crea iluzia că farsa e realitate. Dincolo de aparențe însă, totul se rezumă la o bătălie, fără menajamente, fără scrupule, fără sentimente și fără prizonieri, între cei care vor să controleze banul public și să-și însușească cât mai mult din averea publică și banul public. Iar politicienii nu sunt altceva decât marionetele prin intermediul cărora avarii, adică cei care n-au scrupule când e vorba de însușit banul public și averea publică, controlează economia și electoratul.
Știți care este adevărul pe care refuzăm să-l acceptăm? Că România, de treizeci de ani, este administrată de cei care fură banul public și averea publică, adică de oportuniștii care au „privatizat” (a se înțelege deposedat cetățeanul, prin metode de tip mafiot, de ceea ce-i aparținea) tot ce s-a putut „privatiza” și au stors bugetul public de tot ceea ce se putea stoarce. Fără bani nu se poate accede la putere, decât accidental, până la un nivel care nu deranjează. Și dacă banii sunt unde sunt, nu e o iluzie că poți accede la putere fără sprijinul sau fără a fi marioneta celor care au banii? În spatele oricărei ascensiuni pe scena politică, e o poveste al cărei succes este dependentă, în proporție de 100% de banii investiți de cineva. Nu te poți autoinventa și autolansa, din neant, dincolo de o anumită limită, dacă n-ai în spate un „investitor/sponsor” pe care l-ai „convins” că reprezinți o investiție de perspectivă. Abia când „pactul” este încheiat și devii instrument controlabil 100%, ți se deschid orizonturile către exercitarea puterii. Nu înainte! Numai că, în acel moment, liberul arbitru nu mai există. Nu-ți mai aparține! Cel instalat pe piedestalul puterii nu mai are nimic comun cu cel din campania electorală. Sau mai simplu spus, cel ce exercită puterea nu mai are nimic comun cu altruistul ce-a condamnat abuzul, minciuna sau nedreptatea, în campania electorală, vânzând principii morale. Devine o slugă a celui care l-a cumpărat. De aceea e bine, înainte de a devenii susținătorii unui partid și fani înfocați a unor leaderi, să vedem cine sunt leaderii, cu adevărat, adică marionetele cui sunt. Dacă sunt necompromiși, asta nu înseamnă că sunt morali și trebuie să credem tot ceea ce spun. Poate n-au avut ocazia să-și etaleze caracterul adevărat și de aceea sunt o alternativă. Iar timpul a demonstrat că majoritatea sunt și coruptibili și imorali. Chiar nu înțelegeți că nu marionetele (ce se expun, zilnic, pe ecranele TV), ci păpușarii sunt aceiași, cu aceleași obiective și se schimbă doar marionetele, după ce se compromit sau și-au îndeplinit rolul? Uitați-vă cum dispar din peisaj vedete despre care eram convinși că vor fi eterne în politică, gen Dragnea, Năstase, Hrebenciuc etc. După ce și-au făcut „numărul” (și-au jucat rolul), ori sunt retrași ori sacrificați. Și noi, că proștii, ca la fotbal, urmărim, fanatici și păcăliți de aparențe, jocul vedetelor politice, fără să fim atenți la realitate ce se derulează dincolo de scenă (arenă), adică de către cei care țin hățurile. Adică, la păpușarii care cumpără, transferă, plătesc și construiesc echipele și arenele, ce ne furnizează spectacolul care ne oferă iluzia ca aceasta e realitatea. Și, culmea, că suntem și factori de decizie. Adică, ni se oferă alternative aparente, un fel de (ne)variabile condiționate (partide, doctrine, personaje), în care numai aparențele sunt aleatoare, iar noi trăim cu impresia că decidem, când totul este predestinat să se întâmple cum se întâmplă. Avem impresia ca noi creăm leaderii politici și le oferim puterea. Și nu păpușarii care le-au intuit potențialul și le-au dirijat ascensiunea politică, suportând cheltuielile. Neglijăm, de fapt, esențialul: că orice om politic, ajuns la putere, e o investiție a cuiva. Și nu-și va exercita puterea fără ca investiția să fie amortizată. Asa că, înainte de a ne extazia și a ne arunca într-o bătălie electorală, de partea cuiva, ar trebui să verificăm cine sunt investitorii și investiția cui este leaderul ce ne „convinge” că reprezintă o alternativă. Altfel, vom avea, mereu, surpriza să constatăm că indivizi, precum: Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin-Ovidiu Vântu, Ovidiu Tender, frații Micula, Ion Țiriac, patronii de corporații multinaționale și alții de calibrul lor, vor continua să fie adevărații investitori și beneficiari ai schimbării puterii și a prestației leaderilor în care ne punem speranțele și cărora le acordăm încrederea. Pentru că bătăliile electorale, sunt bătălii fantomă, desfășurate între păpușile adevăraților grei, fără victorii morale.
Deci, când veți înțelege că adevăratele bătălii electorale sunt intre cei care dețin capitalul, veți înțelege ce înseamnă politică și cine sunt politicienii în care ne punem speranțe. Adică, veți înțelege că bătăliile reale se duc, exclusiv, între cei ce dețin averea publică și controlează atribuirea banului public, pentru supremație. Ca să vă convingeți, e suficient să observați că între cei ce câștigă, pe teren (televiziune, presă, miting-uri), bătăliile electorale și cei ce exercită, efectiv, puterea, aproape că nu există nici o legătură (câți miniștri sau ordonatori de credite, în sectoare importante, sunt numiți dintre cei ce se remarca în campanii electorale sau câți sunt numiți de așa zișii leaderi politici?).
În concluzie, când alegeți trebuie să fiți conștienți de faptul că puterea reală este exercitată de cei instalați la butoane, adică de păpușari, gen Voiculescu, Patriciu, Vântu, Tender, Țiriac, șefii de corporații multinaționale, Micula sau alții de acest gen și că ei sunt cei care vă manipulează deciziile. Deci, e o iluzie că dețineți liberul arbitru când decideți. Bătăliile electorale între ei se dau, nu intre marionete, slogane sau partide. Restul, e exact ce s-a montat: teatru!
Pavel ROMAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here