Mafia și securitatea comunistă au practicat aceeași metodă de a institui „omerta”, care le asigura liniștea și siguranța în operare: impunerea și exploatarea fricii. Însă, pentru a institui frica, sunt necesare „instrumente” adecvate. Cum mafia românească actuală (în special cea ce operează prin politică) încă n-a ajuns să dețină în portofoliu crima sau detenția pe viată, precum mafia italiană sau securitatea comunistă, a inventat alte metode, mult mai sofisticate, pentru a instaura frica: mercenarizarea media și coruperea administrației publice. Acestea au fost obiectivele pe care le-au urmărit treizeci de ani politicienii: controlul media, prin corupere și mercenarizarea și controlul administrației (inclusiv a sistemului de justiție) prin politizare și corupție (mită prin funcții, salarii, pensii speciale).

După ce s-au căpătuit prin politică (au obținut funcții publice de ordonatori de credite), împărțind (discreționar sau în funcție de interesul propriu) banii publici și averea publică, cu averile, obținute ilicit, puse la adăpost – ce asigură traiul îmbelsugat câtorva generații – și cu CV-urile garnisite de diplome de licență, masterate, doctorate, obținute fraudulos sau imoral, prin mită și trafic de influență, marii profitori politici, ariviști și oportuniști, au trecut la un alt nivel: se retrag discret din politică, dar nu și din viața publică, utilizându-și influența și panoplia de diplome, pentru a-și asigura funcții (de regulă, pe viață) publice, pozând în specialiști și în profesioniști cu pedigree în domeniu. Or, pentru a-ți securiza o astfel de postură, e nevoie de imagine imaculată, ceea ce presupune ștergerea din memoria colectiva a tot ceea ce reprezintă imoralitate din CV-ul original și substituirea adevăratului trecut, cu unul inventat sau cosmetizat, impus prin frică dacă nu se poate altfel. Cam acesta este pedigree-ul majorității politicienilor „retrași”, după o carieră caracterizată de o totală lipsă de scrupule, când a fost vorba de comisionat averea publică, banul public ori de „retragere” pe funcții plătite super regește din banii publici.

După vreo douăzeci de ani (cam mult, cred, nu-i așa?), în care am „monitorizat” activitatea, de tip mafiot, extrem de prodigioasă, a clasei(mafiei) politice, cred că e firesc să dețin un uriaș bagaj de informații despre mulți dintre cei care azi, retrași din politică, ipocriți, mimând pocăința, încearcă să-și construiască un profil de profesioniști morali și integri, mizând pe lipsa de memorie și, mai ales, de informații, a majorității cetățenilor.

Desigur, cum pierderea memoriei e un atribut cvasigeneral, tehnologia modernă are avantajul că, pe un suport minuscul (CD, stick, card), se pot stoca și înmagazina un volum incredibil de date. Apropo! Știți câte date pot fi înmagazinate într-un „Gb” de memorie, în format „doc.” sau „pdf”? Aproape suficiente încât să-ți „reîmprospăteze” memoria cu tot ce au de ascuns, din CV-urile originale, oamenii politici. Or, la acest capitol, din fericire sau nefericire – depinde din ce parte privești problema -, am excelat, așa că nu am probleme cu „memoria”. E doar chestiune de timp cu accesarea fișierelor.

Nu sunt un „as”, profesional, dar nici atât de imbecil ca să nu înțeleg cum funcționează sistemele de fraudare a banilor publici, respectiv mecanismul de comisionare și parandărătul. Ba, mai mult, nu cred că s-ar putea lăuda, cineva, că m-ar putea „traduce”, dacă mi-ar fi repartizat un „studiu de caz” prin care au fost fraudați banii public și nu l-aș „descifra”. În atari circumstanțe, de multe ori oripilat de tupeul celor care ne fură pe toți și în calitate de contribuabil corect la fondurile publice, întreb, pertinent, de ce și cum se cheltuie banul public și cum se explică, legal, averea dobândită de unii ordonatori de credite, „fără justă cauză”. Or, astfel de întrebări, mai mult decât decente, se pare că deranjează și generează reacții de tip mafiot. De ce? Simplu! Pentru că, dincolo de ele, se află adevărul. Dincolo de întrebări se află răspunsurile, adică realitatea incontestabilă, respectiv că banul public, prin tot felul de scheme (unele dintre ele diabolice), este furat și împărțit între politicieni și firmele cu care sunt în complicitate și că între averile dobândite, „fără justă cauză” (scuzați termenul arhaic), a politicienilor și furtul averii publice și a banilor publici, există o legătură de cauzalitate directă. În aceste circumstanțe, pe cine deranjează adevărul? Pe cine deranjează întrebările? Cumva, pe cel sărac și cinstit sau pe cel care nu-și poate justifica, legal, averea și vrea să impună tăcerea despre trecutul dubios?

Să trecem la concret.

D-l Seculici, fost președinte al PD și PDL Arad, fost președinte al Consiliului Județean Arad (2005), retras (formal!?) din politică, pentru a ajunge în fruntea Camerei de Comerț a României, are nevoie de imagine „neșifonată” și, precum Satana care intră în biserică, după ce-a cules rodul și efectele politicii, timp de peste 20 de ani, se leapădă de trecutul politic, care – vrea, nu vrea -, e puțin cam „șifonat” (o spun după cum o prezintă presa de scandal). Mai mult, se leapădă, indirect și de efectul calității de socru, în cazul ascensiunii politice a ginerelui său, Falcă, de parcă meritul promovării politice a ginerelui Falcă, i-ar aparține, în exclusivitate, lui Falcă și faptul că Seculici a fost șeful PD și PDL n-ar fi avut nici o importanță și nici legătura strânsă a lui Seculici cu Traian Băsescu, devenit nașul familiei Falcă, n-ar avea nici o treabă cu Seculici sau cu cariera politică a lui Falcă. Așa o fi? Poate! Dar, de sorginte neoprotestantă (la fel ca D-l Seculici), n-am fost educat că e suficient doar să intri în biserică (Camera de Comerț), să te lepezi, formal, de ceva (politică), ca să fii „curat”. Trebuie să și renunți la „agoniseala necurăției” (prin politică), ca să „punctezi” cu adevărat, altfel nu te poți prezenta ca „născut din nou”, cum vrei să pari. Altfel, cu „prada” păstrată, să vizezi mântuirea prin lepădare, nu merge! E ipocrizie!

Cum noul CV al D-lui Seculici, nu are același „pedigree” ca al profitorilor administrației Seculici-Falcă, a Aradului, Miron și Luca și cum Primăria Arad și Consiliul Județean Arad continuă să fie „vaca de muls” al acestor „comercianți” (samsari) imobiliari, D-l Seculici s-a simțit ofensat și calomniat că, într-un articol, am pus niște întrebări (presupuse tendențioase), prin care i s-a asociat numele de al celor doi afaceriști imobiliari, iar în altul l-am prezentat ca „trambulină” pentru cariera politică a ginerelui, Falcă. Și, în stilul „Ndràngheta”, vrea să-mi interzică să mai pun (punem) întrebări despre (atenție!), inexplicabilele coincidențe prin care Miron și Luca, doi latifundiari timișoreni, au cumpărat, exact cu puțin timp înainte de a se demara investițiile de infrastructură ale Aradului, majoritatea terenurilor care au făcut obiectul despăgubirilor din bani publici. Chiar așa, D-le Seculici? Ne târăști în „trebonal”, pentru că ne-am permis să întrebăm și să sesizăm niște absolut bizare coincidențe? Serios? Chiar crezi că întrebările au fost lansate aiurea, fără nici o logică, așa, ca să te „zugrăvim”, iar matale n-ai de dat nici un răspuns? Păi, noi am pus întrebările pentru că, niște „cetățeni de bine”, revoltați că lucrările de infrastructură se derulează taman pe terenurile deținute de Luca și Miron, achizitionate în 2005, când matale erai „jupânul” județului, ne-au trimis niște „docomente” (foarte autentice), ce ne-au „obligat” să punem întrebările. Apropo, dacă tot suntem la „confesiuni”! Mai țineți minte, acum câțiva ani, când v-au „dispărut” (pentru câteva zile) din „arhiva” personală, din cadrul „PROIECT” SA Arad, două bibliorafturi, ce conțineau aproape toate achizițiile de terenuri ale samsarilor Miron și Luca, de la cei care aveau dreptul legal la retrocedare (dar nu-l primeau), din jud. Arad ? Numele, Jude, din Dumbrăvița, care apărea pe toate promisiunile de vanzare-cumpărare și, ulterior, contracte, sau dovada plății, nu vă spune nimic? Dar despre terenurile achiziționate, prin aceeași filieră, pentru „Smithfield”, nu știți nimic? Nici despre „transferurile” de teren, retrocedabile, din comunele jud. Arad, situate la zeci de km. de Arad (de ex: Pecica),  pentru care nu s-a putut efectua retrocedarea „în natură”, către proprietarii de drept, dar s-au „transferat” și efectuat retrocedat în zonele limitrofe ale jud. Arad, prin intermediul acelorași samsari imobiliari, nu știți nimic? Cum, naiba! Că toate aceste „transferuri” erau îndosariate în cele două bibliorafturi aflate la sediul „PROIECT” SA Arad. Unde credeți că au dispărut, bibliorafturile, timp de două săptămâni, domnule Seculici și s-au „întors”, abia după ce a-ți sesizat dispariția? La mine au fost (deși trebuiau să ajunga la DNA), D-le Seculici și nu întâmplător. Ați uitat de ele? Nu-i nimic. O să prezentăm copiile scanate, la instanță, ca să dăm noi răspuns la întrebările (aproape retorice), pe care le-am pus în presă. Poate așa vă vom împrospăta memoria și vă vom completa CV-ul. Pentru că, dacă susțineți în continuare, că n-aveți nici o legătură cu samsarii Miron și Luca, care, se pare, vă „șifonează” imaginea, va trebui să răspundeți, în fața instanței, de ce erau arhivate la sediul „PROIECT” SA Arad dosarele cu achizitiile de terenuri si transferurile de terenuri, care, ulterior au făcut obiectul retrocedărilor din bani publici? Și ce cauta „angajatul” Dvs., la toate tranzacțiile cu acești indivizi? Și cum se face că master-planurile de infrastructură s-au aprobat, exact pe aceste terenuri? Coincidență, nu? Așa o fi? Iarăși punem doar întrebări…

Despre noua centură de sud a Aradului, proiect aflat în derulare, care ne-a determinat să punem întrebările și care, se pare, v-au deranjat și v-au determinat să apelați la instanță pentru a vă „repara onoarea”, putem scrie un foileton, la câte documente deținem. Centură care, surprizător, lansează, la indigo ca și în cazul celor două bibliorafturi arhivate la sediul „PROIECT” SA Arad, aceleași întrebări ce nasc aceleași coincidențe. Ce s-a schimbat? Terenurile sunt aceleași din 2005. Doar „păpușarul” s-a schimbat? Așa rezultă din adresa redactata de președintele Consiliului Județean Arad, Iustin Cionca, catre Luca Petru Adrian, din care vă citez: ”…Prezentul protocol intervine ca urmare a solicitării D-lui Petru Adrian LUCA, în calitate de titular al documentaţiei de urbanism PUZ „Zona de servicii şi comerţ, extravilan sud Arad” şi RLU aferent, a unui aviz din partea Consiliului Judeţean Arad în calitate de investitor al obiectivului de investiţie „Modernizare DJ 709G, inclusiv pod Mureş, pentru funcţiunea de Centură Est Arad”- viitor obiectiv de utilitate publică de interes judeţean, aviz solicitat prin Adresa Primăriei Municipiului Arad, Arhitect Şef Radu Drăgan nr. ad. 2528,7316/A2/14.02.2017. în prezent Consiliul Judeţean Arad nu are calitatea de „titular (investitor)”, ci de potenţial iniţiator al investiţiei, în sensul celor precizate mai sus…” . Apropo! Știți cât teren deține samsarul Luca, în „Zona de servicii şi comerţ, extravilan sud Arad”? Fix 258.198 mp., într-o primă tranșă, adică 25,82 hectare de teren, pe unde trece soseaua de centura, sud (CF 350571 – 17768 mp.; CF 350489 – 14912 mp.; CF 350555 – 485 mp.; CF 309127 – 28800 mp.; CF309104 – 74.100 mp.; CF 309094 – 82233 mp.; CF 303463 – 35500 mp.). Toate aceste terenuri au fost achizitionate în anul 2005. Ghiciți cine era președintele Consiliului Județean Arad, în 2005, când Luca achiziționa, acele terenuri, cu intenția de a le „valorifica” către partenerul, Consiliul Județean? Nimeni altul decât Gheorghe Seculici. Mai mult decât atât, o parte din aceste terenuri fac parte din „transferurile” de retrocedări, din județ, la periferia Aradului și făceau obiectul arhivării la „PROIECT” SA Arad. În aceste circumstanțe revin cu întrebarea: Chiar nu are nici o legătură D-l Seculici cu aceste „coincidențe”? Chiar au achizițional samsarii Miron și Luca, terenuri în Arad, fără nici o legătură cu PUZ-urile, masterplanurile Aradului și fară informații din interiorul administrației? Să fi avut un asemenea „fler” acești samsari, încât să ghicească exact, cum va fi dezvoltată infrastructura Aradului? Am pus doar întrebări și continui să le pun, în pofida amenințărilor, pentru că e vorba de bani publici, inclusiv a-i mei. Stiți care este „profitul”, asigurat din bani publici, din aceste tranzacții, adică dintre prețul cu care au achiziționat samsarii terenurile și prețul despăgubirilor? Minim 200%. Vi se par corecte, morale și legale aceste tranzacții? Pe de altă parte (vorbim de alte tranzacții și alte documente pe care le deținem), în interesul cui au acționat Consiliul Județean Arad când a cedat terenurile, pe sume modice, care-i aparțineau, către aceeași samsari, după care le-au reachiziționat, plătind despăgubiri în numele statului, la prețuri uriașe? E o altă întrebare, pertinentă, ce așteaptă răspuns, ce-l deranjează pe D-l Seculici.

Apropo! Știți ce cred eu despre acțiunea în justiție a D-lui Seculici împotriva publicației „Flacăra Roșie”? E o acțiune, făcută la solicitarea samsarilor imobiliari, de tip mafiot (avocatul petentului nu este altul decât fiul cunoscutei jurnaliste Lia Lucia Epure, întâmplător lector în Arad, la Camera de Comerț și tot întâmplător, având legături cu samsarii imobiliari din Timișoara, fapt ce confirmă că, de fapt, coincidențele nu sunt coincidențe). În fapt, analizând circumstanțele reale, acțiunea D-lui Seculici este menită să împiedice aflarea adevărului, nu să se afle adevărul despre legăturile dintre oamenii politici, aflați la cârma județului Arad și mafia imobiliară. Cu „tolba plină”, se pare, din acest gen de „tranzacții imobiliare”, D-l Seculici are nevoie de o imagine imaculată, pentru a putea candida, la președinția Camerei de Comerț a României. Iar o astfel de „asociere”, cu personaje precum Neculai Miron, condamnat pentru corupție, nimeni altul decât cel care a reușit „transferul” a 1000 ha. de teren, din jud. Timiș în jud. Arad, ar dăuna grav carierei profesionale, nu? Pe de altă parte, nici samsarilor Miron și Luca nu le-ar conveni să le cotrobăie cineva prin „istoria” achizițiilor de terenuri din jud. Arad sau Timiș, valorificate prin metoda despăgubirilor din bani publici și nici să le strice, taman acum, la final, „ploile” cu implementarea proiectului „Zona de servicii şi comerţ, extravilan sud Arad”când, o eventuală anchetă sau o modificare a traseului centurii de sud a Aradului le-ar provoca un dezastru financiar (vă întrebați, cui i-ar putea vinde, în profit, terenurile, dacă statul nu i-ar despăgubi?)Așa, că, se pare, de comun acord, întrucât interesele samsarilor Miron și Luca coincid cu cele ale lui Gheorghe Seculici, s-au gândit că, adevărul nefiindu-le favorabil, ar fi bine să-l ascundă. Și cum altfel decât să oprească întrebările incomode? Cum nu au alte mijloace, au reacționat în pur stil „Ndràngheta”, încercând utilizarea justiției ca pe un instrument coercitiv, împotriva celor care pun prea multe întrebări și prea incomode. Cu alte cuvine, vor „să pună pumnul în gura presei”. Credem că e o glumă proastă, pentru că suntem antrenați în astfel de lupte de „gherilă”, nu ne speriem, chiar dacă D-l Seculici (sprijinit de samsarii imobiliari), mizează pe „breșele corupției” din justiție, pentru a-și materializa scopul, de tip mafiot. Cu arhiva pe care o deținem, incontestabilă ca autenticitate, nu putem „capitula” necondiționat, la presiunea mafiei imobiliare. Așa că, forțați de împrejurări, vom lăsa „fayr-play”-ul la o parte și vom sesiza și noi, instituțiile statului, pentru a se clarifica dacă între cei ce au condus și conduc destinele financiare ale Aradului și mafia imobiliară ce s-a abonat la despăgubiri din banii publici, există vreo legătură sau nu. Până atunci, lăsăm la latitudinea instanței, pe baza documentelor pe care le deținem, să se pronunțe dacă am fost sau nu îndreptățiți să punem întrebările pe care le-am pus și să avem sau nu suspiciuni cu privire la prea marile coincidențe iscate de implementarea proiectului „Zona de servicii şi comerţ, extravilan sud Arad” și modul cum au fost achiziționate terenurile. Dacă e bal, bal să fie! Nu, domnule Seculici? De ce să lăsăm la stadiul de întrebări, când avem chiar și răspunsurile? Apropo! Chiar credeți în principiul promovat de PSD: după ce că ești vinovat, să mai și taci? Scuzați! Am uitat că proveniți din aceeași „familie”!

Pavel ROMAN   

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here