De câte ori se schimbă „garda” la Palatul „Victoria”, se-mpușcă „pianistul”, adică A.N.A.F.!

De fiecare dată când, la „palatul” puterii are loc rocada și sunt înlocuiți cei erodați, cu fețe noi, necompromise, sub pretextul că nu sunt bani la buget și de vină sunt cei ce trebuie să-i colecteze, se lansează o „cruciadă împotriva „fiscului”, respectiv a A.N.A.F.

De ce A.N.A.F. și nu alte zeci de agenții guvernamentale sau ministere și instituții deconcentrate, care n-au obiectul muncii, sunt de decor, iau salarii uriașe (mai mari decât președintele României și CEO-urile corporațiilor multinaționale), ba chiar sunt de partea celor ce spoliază cetățeanul, cum e cazul A.N.R.E. și altor asemenea zeci de instituții, mai mult de decor decât utile? Răspunsul e simplu și incontestabil: cine controlează A.N.A.F., controlează finanțele României și cine controlează finanțele, controlează tot: Justiție, administrație, servicii, armată, presă, televiziune, societatea civilă (prin ONG), inclusiv Mafia fiscală. Cu bani poți corupe, inclusiv justiția, dar fără bani nu poți face nimic. Cu bani poți șantaja, poți obliga, poți cumpăra conștiințe, poți impune voința în orice domeniu, poți ajuta sau elimina pe oricine, poți cumpăra electoratul, poți crea sau poți distruge corporații și firme, adică, în două cuvinte, poți totul! Atunci, cum să nu-și dorească puterea zilei, să controleze A.N.A.F., în totalitate? Pentru că, de la șef de birou, serviciu, director adjunct și până la director general, ori vicepreședinte și președinte A.N.A.F., toți dețin pârghii prin care pot controla finanțele țării, adică au controlul banului. Și dacă toți aceștia, nu au comanda la puterea instalată, aceasta are o mare problemă. De aceea, orice putere nou instalată, înainte de controlul justiției, își dorește controlul total al A.N.A.F.. Pentru că o A.N.A.F. subordonată legii, sau având comanda în altă parte decât la Palatul „Victoria”, poate scoate „în decor„ orice guvern, în cel mai scurt timp, lăsându-l în „offside” financiar. Adică fără banii necesari îndeplinirii promisiunilor electorale și, mai ales, fără banii necesari „recompensării” clientelei politice care i-a propulsat la putere. Ceea ce nu pot celelalte agenții consumatoare de bani publici, adevăratele găuri negre ale economiei, unde vegetează nepoții, beizadelele, amantele și toată protipendada protejată de clasa politică. Spre deosebire de A.N.A.F., chiar dacă toacă miliarde de lei din banii publici, ei nu încurcă activitatea clientelei politice, din contra. De aceea, restructurarea lor nu e o prioritate, niciodată, pentru nimeni. Ei nu sunt „vizibili” ca A.N.A.F. și nu deranjează cetățenii. Sunt „discreți” și nu ies cu nimic în evidență. Chiar despre unele agenții nici nu se știe că există.

Bineînțeles, că nimeni, niciodată, nu spune adevărul, despre motivele ce determină „cruciadele” împotriva A.N.A.F., fără a risca să scoată toată România în stradă. Așa că, întâi – prin metodele securisto-staliniste -, se creează o diversiune strategică, adică este „fezandat” electoratul credul, servindu-i-se o cacealma, în urma căreia ținta (în speță, A.N.A.F.) să fie percepută precum dușmanul de clasă pe timpul dictaturii prostimii proletare de tip leninist. Pentru asta e folosită mass-media mercenară, plătită și întreținută cu bani din impozite și taxe, prin „generozități” suspecte, precum „scutire” de la plata obligațiilor fiscale sau favoruri suspecte, precum cele patruzeci de milioane de euro acordate de Guvernul Orban, prin care s-a „cumpărat” (mai corect spus, mituit) complicitatea mass-media la acțiunile „hold-up” ale puterii instalate, pentru a pune mâna pe administrația publică.

Depolitizarea? Încet, încet, a trecut în desuetudine, fiind tratată doar ca un principiu abstract, așa, precum când trebuie amețit cel care are nevoie de justificare a rocadelor funcțiilor. Adică un concept perimat în Republica noastră, particularizată la orice!

Întocmai ca în lumea creștină, „cruciada” trebuia să fie binecuvântată de Papă. Deci și cruciada împotriva A.N.A.F. trebuia să fie binecuvântată de liderul politic suprem al puterii: primul ministru. Așa că, într-o „predică” despre „putință și neputință”, primul ministru s-a plâns că România are o mare problemă. Cea a colectării taxelor și impozitelor declarând că: „Dacă am colecta taxe cât Bulgaria și Ungaria, am putea dubla bugetele de sănătate, educație, locuințe și mediu…”.

Sigur că are dreptate, numai că problema este prezentată pervers, indirect fiind indicat un vinovat fals, A.N.A.F., declanșându-se, astfel, o „cruciada” imorală! Și cine s-au grăbit să atace primii, „la baionetă”, fără scrupule? Tocmai cei mai mari evazioniști de pe lista A.N.A.F. din ultimii ani. Cei care nu și-au plătit contribuțiile sociale la buget, s-au sustras executărilor silite, prin tot felul de tertipuri „legale”, obligând statul să împrumute pentru plata pensiilor. Ei, cei care dau salarii de 6000 – 10.000 de euro, pentru manipulare, critică salariile de 4000 – 5000 de lei din A.N.A.F., adică a celor care lucrează în stres și sub presiune zilnică din partea mafiei fiscale și care înregistrează cei mai mulți morți de COVID, după sistemul sanitar. Curată ipocrizie! Da, dar fac „jocul” Guvernului și sunt protejați în cazul evaziunii, ba chiar și „recompensați” prin acordarea de fonduri din impozite și taxe.

Reîntorcându-ne la colectarea de taxe cât Bulgaria și Ungaria: OK! Nimeni nu spune că nu e posibil să crească gradul de colectare al taxelor și impozitelor, din contra. Dar de ce e A.N.A.F. de vină că nu crește gradul de colectare? Așa, doar că e nevoie de un țap ispășitor, cu care trebuie liniștită opinia publică? Sau, mai degrabă, că se vrea controlul total al A.N.A.F., la comanda clientelei politice, care trebuie să-și recupereze „investițiile” politice și să facă profit, iar actualul A.N.A.F. le stă în cale? Întreb, retoric: care din aceste variante e cea reală?

Stimate domnule prim-ministru! Ca să colectăm taxele și impozitele ca în Ungaria și Bulgaria, ar trebui să avem și legile fiscale ca în Bulgaria și Ungaria, nu legile actuale, făcute de mafia fiscală a lui Năstase, Remeș, Tănăsescu, Sebastian Vlădescu, Vosganian, Drăgoi, Chițoiu, Valcov sau Teodorovici, unii infractori, condamnați penal, cu pedigree, alții cercetați penal sau șmecheri care au servit interesele mafiei fiscale, alături de șefi ai A.N.A.F., de aceeași speță, ajuși celebri pentru potlogării, precum Chițoiu, Blejnar, Pop, Diaconu. Pe cine credeți c-au servit acești indivizi, cât au fost în funcții, prin Codurile fiscale și de procedură fiscală, pe care le-au „moșit” și care azi blochează fiscul? Statul și cetățeanul sau grupările de crimă organizată la care aderaseră? Întreb, nu acuz! Lecturați dosarele în care au fost cercetați și nu cred că mai aveți vreo dilemă cu privire la buna credință a acestor indivizi. Și, atenție! Toți și-au început mandatul, ori cu restructurarea Ministerului Finanțelor/Publice, ori cu A.N.A.F. (începând cu 2005). Efectul? A.N.A.F. a funcționat tot mai prost, pentru că fiecare reorganizare/restructurare, a însemnat, de fapt, politizare.

Vreți creșterea gradului de colectare al taxelor și impozitelor, restructurând A.N.A.F.? Sunt gata să fac un pariu că nu se va realiza, până când nu va fi modificată legislația. Cât timp instanțele din România, pe baza unui Cod fiscal – scris prost, la comanda grupurilor de interese ce devalizează bugetul public -, cu ambiguitățile și textele ce lasă loc de interpretare, vor constata că poți, „legal”, să te sustragi de la plata taxelor și impozitelor sau să primești, „legal”, rambursare de taxe de la buget, chiar dacă nu s-au plătit, e o iluzie că se va îmbunătăți colectarea. Și ce dacă noul A.N.A.F., restructurat și reorganizat, va constata? Va fi muncă sterilă, ca și până acum. Nu constatarea este problema, ci executarea în baza legii, a constatărilor. Același Cod fiscal va genera aceleași efecte în justiție: achitări, admiteri de contestații si imposibilitatea execuției. De asemenea, cât timp vom avea o lege a evaziunii fiscale, făcută pentru a proteja evaziunea, nu pentru a o combate (conținând infracțiuni prost definite, interpretabile, pedepse simbolice, sancțiuni blânde, parcă onorifice, posibilitatea de a alege, ca la „alba-neagra”, ce să faci, să plătești sau să faci pușcărie, fapte neincriminate); cât timp vom avea un Cod de procedura fiscală care blochează inspecția fiscală și încurajează evaziunea, prin proceduri hiper birocratice, ce îngrădesc activitatea și anihilează autoritatea publică; cât timp vom avea un Cod de procedura fiscală în dezacord cu Codul penal și de procedură penală, privind prescripția sau emiterea deciziei de impunere, ori prioritățile inspecțiilor fiscale; cât timp avem o lege a insolvenței care a legalizat practic evaziunea fiscală și înșelăciunea, devenind un instrument la îndemâna tuturor celor ce vor să nu plătească obligațiile bugetare, ori o lege a impozitării veniturile inaplicabilă, pentru că nu există un moment de referință la care să raportezi veniturile, sau cât timp menții un vid legislativ în domeniul circulației bunurilor fără documente legale de proveniență, încurajând piața „neagră”, cum să colectezi, eficient, bani la buget? Nu-i o utopie? Credeți că dând afara bugetarii, care ar trebui să colecteze impozitele și taxele sau restructurând activitatea (prin digitalizare și remunerare pe criterii subiective) se rezolvă problema? Nu cumva e mai probabil doar pretext și e exact invers, adică reorganizarea și restructurarea, justificată de așa zisa digitalizare sau criterii de performanță arbitrare, este de fapt – cum a fost și anterior – o operațiune făcută la comanda celor ce fac averi din evaziunea fiscală? Știți câți infractori scapă, la fiecare restructurare/reorganizare A.N.A.F., prin prescrierea termenelor de stabilire a impozitelor și taxelor și prin „pierderea” dosarelor, o dată cu reorganizarea serviciilor și a personalului? Se „pierd” (încurcă sau ascund) mii de dosare, cu prejudicii de zeci de miliarde de lei, pe care statul nu le mai recuperează niciodată. Apropo! Ce e mai eficient? Să previi comiterea faptelor, să constați comiterea acestora în termenul de prescripție sau să constați comiterea faptelor, după prescripție? Or, efectul real al reorganizărilor și restructurărilor acesta a fost și este: prescrierea faptelor. Pentru profesioniști e, din păcate, un deja vu de fiecare dată când se restructurează sau reorganizează A.N.A.F.: enorm de multe fapte sau obligații urmează a fi constatate după ce intră în prescripție. N-ați fi curios să faceți o astfel de statistică, să vedeți câte dosare și fapte s-au prescris urmare a reorganizării A.N.A.F.? Cât reprezintă sumele care n-au mai putut fi recuperate și cine sunt „beneficiarii”? V-ați îngrozi dacă ați ști adevărata dimensiune a fenomenului generat de reorganizare sau restructurare și de faptul că restructurarea A.N.A.F. a devenit, de fapt, un instrument cu care operează crima organizată din domeniul fiscal, pentru a anihila activitatea A.N.A.F.. Apropo! Credeți că digitalizarea rezolvă problema carențelor din legislație? Nu că nu e necesară, dar, deocamdată, fără a fi acompaniată și de schimbarea legislației fiscale, digitalizarea A.N.A.F. e o marotă mult prea forțată, pentru că, din punct de vedere al creșterii gradului de colectare al obligațiilor bugetare, e o utopie!

Ne credeți proști și aveți impresia că nu înțelegem ce-i cu această diversiune, a contestării bugetarilor din A.N.A.F.? Nu funcționarea A.N.A.F. e problema! Aveți o altă mare problemă, domnilor, care a devenit cronică în România. Întocmai ca PSD și predecesorii, o știți foarte bine, dar vreți s-o ascundeți făcând circ! Problema e că vreți să colectați mai mult, dar nu prea aveți de unde, pentru că trebuie să deranjați interesele clientelei politice care a „investit”, adică a celor care au sponsorizat campaniile electorale, au asigurat și asigură pușculițele partidelor. Asta e problema: nu știți cum să faceți să adunați bani dar să nu supărați mafia care întreține clasa politică. E o mare problemă, într-adevăr! Pentru că cea mai mare evaziune, „legală”, în România, o face clientela politică (la care se adaugă, bineînțeles și corporațiile multinaționale care controlează domenii precum petrolul, gazele, energia electrică, pădurile, protejate tot de politic), de care nu vă puteți atinge, pentru că ei dictează aproape totul. Asta pentru că, spre deosebire de Germania, unde piața concurențială funcționează și unde corporațiile care susțin bugetul public, dictează in politică, la noi, e exact opusul: cei ce fură de la buget, dictează in politică. Iar ei nu vor să existe o A.N.A.F. eficientă, pentru că n-ar mai putea fura. Adică nu vor un paznic incoruptibil și incontrolabil la bugetul public și de aceea „comandă” reorganizarea și restructurarea A.N.A.F., de fiecare dată când trebuie să opereze la scară mare. Cât timp A.N.A.F. este în reorganizare și restructurare (care durează, de regulă, între doi și cinci ani), clientela politică și mafia fiscală operează „în liniște”. Adică nu plătesc nimic la bugetul de stat sau o fac simbolic. Asta e problema! E o utopie că se poate crește colectarea, cât timp vor exista în România alocări bugetare, pe criterii politice, către clientela politică, de zeci de miliarde de lei, pe care nu le verifica nimeni și care asigură „parandărătul” (n-am auzit de vreo comisie de recepție de lucrări bugetare, trimisă la pușcărie, că a recepționat lucrări fictive și nici de blocarea plăților către clienții politici, chiar dacă au fost condamnați pentru mită).

Apropo! Ca să stabilim și ce înseamnă intruziunea politică în procesul de colectare! Cine se atinge de aceste firme (și sunt câteva mii în România), aflate sub protecția Companiei Naționale de Investiții (C.N.I), Compania Natională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.), respectiv firmele care au contract cu agențiile, ministerele, Consiliile Județene, Consiliile Locale, veșnic abonate la spălatul banilor publici proveniți din evaziunea fiscală, pe care o practică la scară națională? Cine dispune un astfel de control fiscal, riscă probleme uriașe, pentru că toate aceste firme sunt sub protecția „baronilor” politici. A te atinge de activitatea acestor firme, e sinonim cu abuzul și cu blocarea carierei sau finalul ei. Adică te-ai autoincendiat! Cum se derulează „filmul”? Simplu! Se activează mass-media mercenară, plătită și întreținută de aceste companii, care „înfierează” abuzul, iar politicienii reacționează, intervenind, în favoarea companiilor care fac evaziune, liniștind opinia publică „oripilată” de abuzurile constatate de mass-media. Cam așa se derulează scenariile.

Deci, cât timp fondurile publice se vor acorda pe criterii clientelare, la solicitarea „baronilor” ce asigură „banii pentru partid”, iar mass-media este „sponsorizată” de aceștia, cine din A.N.A.F. va avea curajul să verifice și să denunțe activitatea infracțională a acestor firme, fără „aviz” și garanții politice că nu va fi „executat”? Doar suntem „ași” în compromiterea morală, șantajând cu eliberarea din funcție, nu? Păi, cum ai intrat pe poarta unei astfel de societăți (asta în cazul în care, se defectează sistemul programărilor în control și nu a fost pusă în sertar lucrarea), încep să sune, în draci, telefoanele, chiar până la primul ministru, pe filiera organizațiilor județene și locale. Imediat, la comandă, se declanșează operațiunea de intimidare, inspectorii fiind acuzați de abuz, chiar de către colegii lor, de la compartimentele de control intern, subordonate politic. Câți rezistă unui asemenea „război”, când știu că își pierd locul de muncă?

Iar, până se clarifică dacă a fost sau nu abuz, prin intervenția instrumentelor politice, ce desfășoară „anchete” interne, mai trec câțiva ani, suficient ca faptele să se prescrie și clientela politică să rămână cu miliardele furate (că, deși e furt, nu mai ai voie să stabilești impozite și taxe peste cinci ani, situație în care hoții devin proprietari de drept a impozitelor și taxelor furate). Deci, pe lângă lipsa unei legislații simple și coerente, mai avem și implicarea politică, ce influențează gradul de colectare, respectiv, protecția politică a evaziunii fiscale. Cum rezolvați problema asta, domnule prim-ministru? Pentru că, dacă nu suntem ipocriți, ci cinstiți și corecți, trebuie să recunoaștem că cei mai mari evazioniști din România sunt clienții politici, cei care execută lucrările plătite din bani publici, unde profiturile ajung până la 50% din venit, iar profiturile sunt diminuate prin operațiuni contabile fictive, după care banii sunt spălați prin operațiuni legale. E o noutate, cumva? Deci, nu numai că primesc, prin corupție (acte adiționale, făcute contra șpăgi, prin care se dublează prețurile negociate sau licitate) dublu, față de cât valorează lucrările, dar nici impozitele si taxele nu le plătesc la nivelul profiturilor reale, înregistrând în contabilitate cheltuieli fictive prin care spală banii primiți din taxele și impozitele colectate de A.N.A.F. Asta e cea mai mare problemă a economiei și colectării, nu numărul funcționarilor publici și digitalizarea A.N.A.F. Luați-vă mâna de pe mafia care devalizează bugetul, n-o mai protejați politic și vor crește, cu siguranță, încasările la buget. Altfel, cât timp veți face precum Dragnea, adică veți declara că e abuz orice control făcut la cei ce devalizează bugetul și asigură „parandărătul”, comparația cu Ungaria și Bulgaria nu va fi decât ipocrizie politică!

Legat de intenția reală de a crește gradul de colectare, mai întreb ceva: știți că cea mai mare evaziune fiscală și sectorul unde se înregistrează cel mai mare deficit de colectare, este cel al colectării TVA (avem un deficit de colectare de peste 38% din total rulaj)? De ce nu se introduce metoda simplificată de colectare a TVA, adică taxarea inversă? Știți cu cât ar crește încasările bugetare, anual, aplicându-se metoda simplificată? Cu cca. cinci miliarde de euro. Exact la nivelul Bulgariei și Ungariei. Fără digitalizarea și restructurarea A.N.A.F., adică fără circ. Ce vă oprește să aplicați, mai întâi, această metodă simplă, eficientă 100%? Că, la solicitarea ministrului Teodorovici, am primit aprobarea CE să devenim stat „pilot” și să aplicăm metoda simplificată a colectării TVA. De ce n-o aplicați? Mințind, ca și Teodorovici – după ce clientela politică l-a convins că astfel vor falimenta -, că nu se poate aplica pentru că nu sunt casele de marcat conectate cu serverul A.N.A.F.? Acesta să fie adevărul? Eu nu cred! Ce legătură are taxarea inversă, din punct de vedere al implementării, cu casele de marcat? Asta, că n-are nici o legătură, s-a demonstrat în cazul comerțului cu cereale, unde veniturile la stat s-au triplat. Și chiar dacă acesta ar fi motivul: tocmai ați obligat, prin lege, agenții economici, să se doteze cu aceste case fiscale, interconectabile. De ce nu le conectați la serverul A.N.A.F.? Vă spun, eu, de ce! Din același motiv pentru care nu le-au conectat Diaconu, Ponta, Dragnea și Teodorovici: dacă le conectau, erau obligați să aplice metoda simplificată de colectare a TVA, caz în care ar fi falimentat toată clientela politică abonată la contracte publice, pentru că nu mai puteau fura TVA.

În aceeași ordine de idei, de ce nu modificați Codul fiscal, renunțând la impozitul pe profit (care poate fi diminuat prin enorm de multe „șmecherii” contabile, permise de lege), implementând impozitul pe cifra de afaceri? Vă spun și în acest caz, de ce! Dacă se impozitează cifra de afaceri, „băieții deștepți”, adică cei ce fac evaziune fiscală, nu mai pot diminua profiturile cu operațiuni fictive înregistrate în contabilitate, cu care mituie mass-media și asigura „parandărătul” politic: respectiv cu contractele de consultanță, contractele de servicii fictive, contractele de asistență, contractele de colaborare, contractele de publicitate, etc.

După toate cele prezentate, reiau întrebarea? Care este vina A.N.A.F. că nu se colectează taxele ca în Bulgaria și Ungaria? Știți că Bulgaria a depolitizat total structura lor de colectare „National Revenue Agency”, aducând chiar și funcționari germani pentru a elimina corupția? Știți că Ungaria are aceeași structură fiscală, „National Tax and Customs Administration”, depolitizată, din 2004, de când a intrat în UE și i-a asigurat jurisdicție proprie, în materie de fiscalitate, eliminând arbitrariul și corupția din tribunalele comerciale? Păi, dacă tot facem comparații, să spunem și adevărul despre cum sunt organizate instituțiile, nu numai despre ce realizează! Ei n-au transferat, din primării, pseudo-specialiști în fiscalitate și n-au promovat în finanțe, șefi de servicii și directori, doar pe criterii politice. Au format, specializat, menținut și promovat profesioniști în fiscalitate, nu i-au epurat și nu i-au subordonat mafiei fiscale, adică clientelei politice. Au depolitizat fiscul, întărind autoritatea publică, nu l-au politizat și subordonat clientelei de partid, care este campioană la evaziune fiscală, aducându-l în pragul disoluției totale. Asta e adevărata diferență, nu salariile, atribuțiile și numărul de funcționari din fisc, unde suntem sub ei! Ne paște un pericol mare: mafia fiscală nu are limite, nu are scrupule, nu știe de patriotism, nu-i pasă de naționalism, adică de România și cetățenii ei. Mafiei fiscale îi pasă doar de profit. În acest context, mă tem că, nu peste mult timp, statul român, așa cum e azi structurat, va dispărea ca administrator al economiei, dacă, mereu, cum ajung la putere, politicienii execută ordinele mafiei fiscale. Iar reorganizarea (adică, în fapt, distrugerea) A.N.A.F., în opinia mea, este și de această dată, opera Mafiei fiscale, care se servește de politic pentru a-și rezolva interesele.