Banca Naţională a României, un muzeu al cauzelor pierdute

Muzeul Antipa s-a mutat la Banca Națională a României. În fapt, creierele învechite ale unor funcţionari, pe care îi recomandă doar legăturile obscure cu nişte grupuri de interese apărute încă din paleolitic, au fost şi vor rămâne elementele de referinţă ale acestei instituţii responsabile cu politica monetară a statului român. Limbajul anacronic şi măsurile la fel de vetuste care au însoţit această instituţie după 1989 au redus credibilitatea acesteia până într-acolo încât conducerea a devenit subiect de bancuri şi pamflete. Aşa cum spunea şi Albert Camus, prostia are şi talentul de a fi insistentă. Aş adăuga faptul că, în România, prostia şi incompetenţa se bucură şi de privilegiul de a fi întreţinute cu bună-ştiinţă în instituţiile publice.

În contextul numirii Vioricăi Dăncilă în funcţia de consultant la Banca Naţională a României, Adrian Vasilescu, un alt creier anacronic care ocupă funcţia de consilier al guvernatorului Mugur Isărescu, încă din preistorie, ne-a vorbit cu emfaza pe care şi-a căpătat-o de-a lungul vremii, încercând să motiveze cele mai aiuristice măsuri şi politici ale Băncii Naționale a României. Să lecturăm enormităţile gândirii preistorice: „Înainte de a fi prim-ministru, a fost europarlamentar multă vreme. A fost funcționar european. Cunoaște toate căile din Uniunea Europeană. Acolo cunoaște oameni mai ales din zona verde, ecologiști, oameni cu care a stat la masă, cu care a băut cafea, cu care a schimbat vorbe. (…) La Banca Națională, pentru aceste cinci birouri se caută oameni care au uși deschise la Parlamentul European. Acesta este lucrul cel mai important. Fără uși deschise nu facem nimic pentru țara asta”.

Poate ar fi cazul să le explice cineva şi consilierilor din cadrul Băncii Naționale a României că nu “uşile deschise” stau la baza ratingului de ţară, ci “minţele deschise”. Cuvintele lui Camus îşi găsesc tărâmul fertil pe plaiurile mioritice atâta timp cât suntem reprezentați de oameni ca această doamnă care, în timpul mandatului de prim-ministru, ne-a delectat cu lungul şir de gafe şi ne-a oripilat cu dorinţa sa arzătoare de a ocupa funcţii doar pentru a avea posibilitatea de a-şi etala colecţia de broşe şi gablonţuri ”de lux”.

Să privim, aşadar, cu admiraţie talentul insistenţei unei instituţii ca Banca Naţională a României care a devenit un subiect destinat studiului patologiei prostiei umane.

Ciprian DEMETER