LIVIU ALEXA Jurnalist de investigatii cu 25 de ani de experienta.
Un interviu cu magnatul Ioan Niculae este o exclusivitate pe cinste, trebuie să recunosc, dar nu musai „interviul anului” așa cum m-au măgulit colegii de la Clubul Român de Presă.
Nu sunt modest deloc, dar nici nu am aere de vedetă media, așa că o să il consider o piesă importantă în puzzle-ul a ceea ce eu aș numi Subiectul Anului – Coldea și gașca Statului Paralel.
Vedeți, toate au contat enorm până să ajung să-l intervievez pe cel mai mare om de afaceri român din istoria țării: dacă nu era Cătălin Hideg și curajul său de a merge la DNA cu înregistrările, dacă nu era Anca Alexandrescu ca să se țină cu dinții de toate dezvăluirile sale, dacă nu erau anchetele noastre, ale jurnalistilor de investigatii, și munca excepțională făcută de jurnaliștii din trusturile Realitatea, România TV sau Intact, dacă nu exista Clubul Român de Presă care să unească energii editoriale, dacă nu existau mărturiile lui Marian Vanghelie sau curajosul interviu al omului de afaceri Dorin Cocoș, poate că nici Ioan Niculae nu ar fi îndrăznit să iasă la rampă.
Statutul de „Interviu al anului”, dacă îl privim ca pe un record la natație, poate să fie înlocuit oricând maine de o nouă performanță jurnalistică, fiindcă am acest sentiment că suntem abia la jumătatea acestui enorm și complicat puzzle.
Interviul de astăzi este unul complex.
Poate pentru cei mai mulți dintre dumneavoastră va fi plin de detalii aparent nesimnificative, însă este plin de substanță pentru toți cei care au avut de-a face cu Statul Paralel, pentru toți cei care sunt preocupați de devenirea României din ultimii 35 de ani.
Poate cea mai importantă valență a acestui interviu este paradoxala ipostază a intervievatului, căci Ioan Niculae este atât o victimă a Statului Paralel, cât și socrul lui Ovidiu Toma, ginerele controversat asociat în afaceri sulfuroase cu securistul Florian Coldea, președintele Statului Paralel.
Am găsit un Ioan Niculae asumat și echilibrat, dar care, poate și din cauza poziției delicate, a fost mai rezervat în a discuta despre Ovidiu Toma și Coldea.
Nu înseamnă că a tăcut sau că s-a tras pe fund. Nu am avut nicio secundă impresia că am fost mințit, dar am avut feeling-ul că Ioan Niculae mi-a spus ceea ce dorea, nu tot ce știe cu adevărat, impresie pe care mi-a lăsat-o și Cocoș.
Niculae, Cocoș, Vanghelie, și vor mai urma mulți alții, asta simt, sunt gestionarii unor informații și ale unor experiențe cel puțin speciale și este strategia lor personală despre cum și când le vor folosi.
Pentru claritate, vă îndemn să citiți interviul scris pe care îl public integral în cele de mai jos.
Pentru emoție și trranspunere, vă îndemn să priviți interviul în format video, în integralitatea lui, astăzi de la ora 22:00 pe postul de știri NCN sau să-i dați play variantei online pe care o atașez tot aici.
Ele însă par frugale dacă nu veți privi sau citi întreg interviul ca să vă dați seama de ce l-am construit așa, de ce am gândit astfel întrebările din el.
Ioan Niculae ne povestește o grămadă de lucruri, toate foarte interesante: cum a devenit ținta Statului Paralel, cum i s-au „brodat” multiple dosare, cum a plătit o grămadă de bani pentru campania lui Geoană, niznaiul prostănac care nu își mai aduce aminte de banii negri luați la sacoșă pentru el de către Hrebenciuc în campania din 2009.
Ne vorbește despre relația sa cu ginerele controversat, despre atacurile lui Coldea la adresa familiei și business-urilor sale. Ne povestește despre SRI, care a devenit în timpul lui Coldea o rangă cu care au fost loviți în cap toți oamenii de afaceri români care au îndrăznit să nu se „conformeze”.
Ioan Niculae ne povestește în aceste câteva zeci de minute despre trecutul său în Securitate, ca șef al contrainformațiilor economice și ne evocă un episod straniu în care a fost vizitat la închisoare de reprezentantul FBI pe România, care pe nepusă masă i-a cerut să dea în gât politicieni de top ai vremii.
Implicarea FBI în asemenea demersuri puturoase ne arată cât de malefic și corupt era Coldea la acea vreme, fostul boss al SRI folosindu-se de prietenia și protecția șefului contrainformațiilor FBI McGonigal, astăzi arestat în America pentru fapte de corupție.
În planul emoțiilor, cea mai tare afirmație a lui Ioan Niculae este aceea când spune că a încetat să mai fie patriot, că nu-și mai poate iubi țara care a încercat cu înverșunare să-l distrugă.
E tristă afirmația asta, dacă ținem cont că Ioan Nicolae a fost primul miliardar real în dolari ai României.
Primul român care a creat un imperiu în domeniile dificile ale petrochimiei și agriculturii.
Și stau și mă întreb cum ar fi fost dacă Guvernele românești ar fi sprijinit mai mult antreprenoriatul românesc, iar nu multinaționalele hrăpărețe și nocive ce au supt sangele bogat al țării noastre, așa cum s-a întâmplat în ultimele trei decenii.
Interviul – versiunea scrisa integrala
„Dacă vii până la mine, unde stau eu, 500 de kilometri, îți dau și o supă de pește și îți dau și interviul.”
Ne-am suit în mașină și aici suntem. Mulțumim că ne-ați primit! Asta este toată povestea.
Pentru cei care v-ați deschis viețile mai târziu, Ioan Nicolae este unul dintre cei mai importanți oameni din istoria businessului românesc.
Ani de zile, cel mai bogat om din România, bla bla bla. Dar primul om de afaceri de top care a avertizat acum paisprezece ani că Guvernul României adeseori se îndreaptă spre oamenii de afaceri români, în loc să-i sprijine, mai mult îi “curentează”.
Ce a pățit dumnealui e important și mai tare în acest context și de aia sunt onorat că vrea să vorbească cu noi.
Sunt momente speciale pentru România, și poate și pentru dumnealui, pentru că ieri în presa economică a apărut informația că sunteți pe cale să pierdeți controlul acțiunilor InterAgro, o firmă care e de opt ani în insolvență, dar activă în tot acest timp.
Ați făcut investiții, aveți active de jumătate de miliard acolo, ați spus că a fost un jaf cu acea vânzare a acțiunilor și că s-a încălcat legea insolvenței, mergându-se ilegal pe Codul Civil.
Din punctul meu de vedere, acuzele dumneavoastră înseamnă că vă îndreptați direct cu sugestia către Casa de Insolvență Transilvania (CITR).
Ce vă face să credeți că administratorul judiciar CITR vrea să vă fure firma?
Asta e o întrebare.
Cui s-o dea?
Și cine are interes să vă preia InterAgro?
Ioan Niculae: Da… Voi răspundeți și la această ultimă parte a întrebării dumneavoastră.
Chiar puțin mai detaliat.
Dar ați făcut o afirmație care e absolut corectă.
Vorbind de cei 14 ani, caci de acum 14 ani, eu încercam să atrag atenția oamenilor din România că ce se întâmplă în România cu oamenii de afaceri este un masacru.
Exact acum 14 ani, pe la jumatea lunii iunie, pornea o notă semnată de un serviciu de informații.
Știți care e cel mai important?
Către DIICOT, unitatea centrală, și întâmplarea făcea ca la acel moment, la o distanță scurtă de zile, de câteva zile, să iau cunoștință de conținutul acelei note.
Nu mi-am închipuit niciodată că o notă în care se scria că Ioan Niculae face eforturi mari pentru a-și menține fabricile de îngrășăminte în funcțiune, și făcând referire la faptul că săptămânal sau de mai multe ori pe lună aveam întâlniri cu oameni politici decidenți, vorbesc de Ministerul Economiei, Ministerul Energiei, unitățile centrale care administrau gazul românesc, mă refer la Romgaz, Transgaz, cel care transporta, în concepția cuiva ar însemna… asta ar însemna o încălcare a unei legi.
A face efortul de a menține o industrie pe care o construisem cu atâta, să zic, răbdare și îndârjire, încă din anii ’95, 1995, eu cred că într-adevăr, cum îmi spunea un ministru la aceea vreme, domle, vezi de treabă, că astia trebuie să-ți facă o statuie.
Și acea statuie probabil că o va face la Jilava sau la Rahova.
Pentru că ce vor să facă ei aici nu este vorba de a-l distruge pe Ioan Niculae, ci e vorba de a distruge o întreagă industrie.
Era singura, la momentul respectiv, era singura ramură industrială care mai rămăsese în funcțiune, sub denumirea de ramură industrială, însemnând mai multe unități producătoare pe același domeniu.
Liviu Alexa: Ajungem și la momentul ăla, cu precizarea că Ioan Niculae este și specialist în ramura în care a performat, față de mulți alții care nu sunt.
Și cu precizarea că acest om… eu îl cunosc din povești, poveștile prietenilor lui, povești de business, un om care de dimineață până seara, ca o furnică, muncea. Știu povești că mergeați cu elicopterul ăla, în toate combinatele, vedeați oameni, dădeați mâna cu ei, mergeați la București, iarăși venea, bă, nu-i bine ce se întâmplă.
Aveați aceste idei. Nu carotați businessul. Suntem puțini români care mai fac business.
Hai să revenim.
Toate astea, ce mi-ați povestit, vreau să ajungem la ele pe etape.
Ioan Niculae: Întâmplarea nenorocită a făcut ca, în anul 2015, când, urmare a acelei note, acelui serviciu de informații, s-a deschis un dosar penal la DIICOT.
Știți foarte bine normele Băncii Naționale, care sunt absolut antiromânești.
În sensul că în momentul când orice persoană, fizică și juridică, are deschis un dosar penal, are un număr de dosar penal, nu mai are vocație de credit.
Ce presupune asta?
Că am, începând din 2011, InterAgro, care funcționa din plin cu cele șase combinate chimice, din care cinci de grășămite chimice și unul de metanol, de la Viromet, Victoria, trebuia să-și plătească din buzunar, fără ajutorul niciunei bănci din România, gazele, energie electrică, alte materii prime și materiale, transporturile, însemnând zeci de milioane de dolari pe lună, pe care erai obligat de viață să nu mai poți să le discuți cu o bancă, care să-ți crediteze afacerea, ci trebuia să le aduci banii din buzunar, de afară, de undeva.
Toată această presiune pusă din anul 2010-2011 pe grupul InterAgro s-a concretizat în 2015, când, efectiv, n-am mai putut să ținem aceste combinate chimice în stare de funcțiune, pentru faptul că deja era o crește dramatică a prețului de gaz metan în România, după gafa colosală a guvernului Ponta, în ianuarie 2013, în care a dublat, în mai puțin de un an de zile, prețul gazului metan din România.
Vă reamintesc că prin acea ordonanță 22, din 22 ianuarie 2013, guvernul Ponta a decis ca în fiecare trimestru gazului românesc să crească cu 25%. Nicio industrie din lumea asta, indiferent că era din Europa, din America, din Papua Noua Guinee, n-ar fi putut să existe cu o crește de, să zic, de gaz metan, practic, în cazul nostru, era vorba de materie primă, de 25% pe trimestru.
Țin minte că la momentul respectiv, prin mijlocirea unui prieten, am reușit să ajung la prim-ministrul Ponta și să încerc să-i explic ce a făcut sau ce are de gând să facă.
Spre surprinderea mea totală, după ce i-am explicat care sunt condițiile economice, că nu poate un combinat chimic, și nu numai un combinat chimic, nici o industrie din România, indiferent că este industria chimică, industria siderurgică, industria sticlei, nu poate trăi cu o creștere de gaz metan, de preț de gaz metan, de 100% pe an… s-a uitat foarte ciudat la mine și a zis: „Păi ce te interesează pe tine prețul gazului, că îl cresc austriecii?!”.
Liviu Alexa: Că?
Ioan Niculae: Îl cresc austriecii de la OMV.
Și am spus „domnul prim-ministru, mi se pare mie, sau probabil că am cunoștințe slabe de economie, dar eu cred că gazul este românesc”.
Ei nu au decât un contract de concesiune pe câmpurile de gaz din România.
S-a uitat strâmb la mine așa și a zis (Ponta – n.r.): „Nu, dom’le, e gazul lor (al OMV – n.r.) și ei pot să facă ce vor cu el.
Mi-am dat seama în acel moment că nu mai aveam niciun fel de viitor.
Ne-am chinuit în 2013, 2014, 2015. Consumul românesc scădea dramatic în fiecare an.
În 2000, vă amintesc, dacă vreți să verificați în statistică, la Institutul Național de Statistică, că în 2012 România consumase aproape 17,5 miliarde de metri cubi de gaz pe an.
În 2013 era aproximativ egal, era în jur de 17 miliarde.
De când a dat domnul Ponta acest ordin, în 2014 a scăzut la sub 15 miliarde de metri cubi pe an, ca să ajungem încă doi ani mai târziu, să ajungem sub 12 miliarde de metri cubi pe an.
Deci a fost cel mai mare șoc al industriei românești, ale economiei românești, între 2013 și 2015.
Liviu Alexa: Tot timpul ați spus în presă: „Eu nu sunt ajutat să folosesc gazul românesc, de aia sunt nevoit să iau de la Gazprom.”
Apoi vreau să vă mai întreb a doua chestie, unde din asta, cum se numește, statistica recordurilor, care a fost cea mai mare cantitate consumată de InterAgro, sau grupul în sine, în comparație cu ce face România?
Ioan Niculae: Aproape 2,1 miliarde de metri cubi în 2012, dar cea mai mare cantitate am avut-o de la Gazprom, nu din România.
Deși aveam contract cu Romgazul, în care aveam inclusiv un contract de plată a datoriilor eșalonat și plăteam în fiecare lună circa 2,6 milioane de dolari, pe lună, numai din… vechi, vorbesc de consum, din acea ordonanță, sau cum se spune, convenție de eșalonare. În 2011, contractul, ceea ce făceam noi, faptul că lună de lună noi ne-am ținut de aceaste plăți, care sunt consfințite acum în hotărârea de la Înalta Curte de Casație.
Noi am continuat să ne plătim acea eșalonare veche, care, de fapt, marea majoritate erau penalități și majorări, și nu gazul ca atare.
În 2011, în momentul când a început dosarul penal împotriva noastră, Romgazul, din motive subiective, dar le înțeleg, a decis să nu mai ne dea gaz lui InterAgro.
Deci noi, din 2011, n-am mai avut un metru cub de gaz din partea Romgaz.
Deci am mai consumat ceva gaz românesc, de la Petrom, dar cea mai mare cantitate de gaz în toată această perioadă a fost consumată de la Gazprom.
Am fost singura societate comercială din România care, după Revoluție, am avut contact de gaz direct cu Gazprom, până în 2020.
Și trebuie să spun, fără să am niciun fel de reținere, că ce au făcut rușii cu mine a fost absolut corect.
În momentul când am semnat contactul, pe data de 24 aprilie 2012, și am semnat contactul la Moscova cu Alexei Medvedev, care era director general și vicepreședinte la gaz, gaz export, până în 2020 a fost extra corecți cu mine.
Atat timp când le-am plătit gazul, ei mi-au livrat gazul.
Și la prețuri care băteau cu mult ceea ce se întâmpla cu piața românească.
Sigur, aceasta a fost o perioadă destul de dificilă pentru noi, dar fără o moleculă de gaz românesc în 2012 am avut cea mai mare cifră de afaceri, 1,2 miliarde de dolari.
Perioadă în care România avea excedent pe îngrășăminte cu azot de peste 700 de milioane de euro.
Astăzi, din câte am citit, deficitul comercial pe îngrășăminte, inclusiv cele cu potasiu și fosfor, depășește 3 miliarde de euro.
De fapt, aici o să ne aducă, să nu mai producem noi, să producă austriecii, nemții, Kazahstanul, Turkmenistanul, Georgia, pentru că, dacă vă amintiți dumneavoastră, prima mea învinuire a fost de subminare a economiei naționale.
Liviu Alexa: Până să ajungem acolo…
Ioan Niculae: Eu le-am spus atunci, da, este o subminare a economiei naționale, dar nu a României, ci a Austriei, a Georgiei, a Rusiei, care nu mai puteau să… dacă eu mergeam, ei nu puteau să vândă îngrășăminte chimice.
Liviu Alexa: Eu sunt ardelean, până nu ajung la pașii pe care vreau să-i ating, nu renunț.
Să revenim la CITR, ați intrat în insolvență, ați primit acest administrator judiciar, iar repet, mi se pare că acum doi ani ați făcut un super profit, de asemenea.
Ioan Niculae: CITR a fost impus tot de Serviciul Român de Informații
Liviu Alexa: Ce s-a întâmplat acolo? De ce?
Ioan Niculae: Nu știu de ce.
Liviu Alexa: E adevărat că CITR este, cum ar veni, administratorul judiciar al SRI?
Că-l vedem pe la Petrom Service, pe la…
Ioan Niculae: Eu n-am astfel de… adică n-am astfel de probe.
Liviu Alexa: Dacă n-aveți ce am spus eu…
Ioan Niculae: Dar știu ce s-a întâmplat cu mine.
Liviu Alexa: Dar n-aveți ce am spus eu.
Ioan Niculae: Toate firmele mele…
Liviu Alexa: Dacă n-aveți ce am spus eu, că am spus administratorul judiciar al SRI, dumneavoastră spuneți același lucru, doar…
Ioan Niculae: Da. Da.
Ceea ce am observat, în mod direct, fără niciun fel de, eu știu, de îndoială, este faptul că la toate firmele mele, a fost impus prin judecători diverși, sindici, numai CITR-ul.
La toate firmele mele.
Vorbesc de InterAgro SA, InterAgro SRL, Viromet.
Toate sunt… New Century Holdings.
Toate firmele care au aparținut de grupul InterAgro, au avut, vrând-nevrând, fără să se dorească așa ceva, li s-a impus, prin instanță, această casă de insolvență din Transilvania.
Care, cel puțin din punctul meu de vedere, au acționat ca niște haiduci.
Deci (CITR – n.r.) nu au făcut altceva decât să fure bani din insolvențele respective.
Liviu Alexa: Discutăm despre câți bani?
Ioan Niculae: Vorbesc de sute de milioane.
Liviu Alexa: O sută?
Ioan Niculae: Sute de milioane.
Ioan Niculae: Da. N-au făcut altceva decât să distrugă. N-au avut niciodată nici cea mai mică…
Liviu Alexa: Îi considerați profesioniști? Nu, chiar și în furat, poate… Dau un exemplu. Credeți că legally…
Ioan Niculae: Nu cred… Din modul cum au acționat în ultimul timp, ca niște tâlhari de drumul mare, nu cred că sunt profesioniști.
Și vă dau două exemple.
Deci, InterAgro este majoritar, printr-o structură de acționariat care este la rafinăria Astra, la o firmă care se numește New Century Holding.
La această firmă, care stă destul de bine din punct de vedere financiar, sigur, băgată în insolvență forțat, ca de-obicei, s-a trezit CITR-ul să fie și administrator judiciar.
Împreună cu altă firmă micuță, care e luată de guler ca să pară că sunt doi, nu sunt unul.
De doi ani de zile se chinuie, să-mi execute, o așa-zisă dare în plată, o fabrică de țigări de la Târgu-Jiu, cu o valoare de peste 9 milioane de euro, la o valoare de sub 1,5 milioane de euro.
Culmea e că au reușit.
După multe, eu știu, intervenții de-astea judiciare, am câștigat pe fond, am câștigat la apel, faptul că ei făcuseră un contract de dare în plată, am dovedit că este total inegal, că e împotriva interesului societății pe care ei o reprezintă întrucât le diminuează dramatic veniturile. Ei sunt obligați să le maximizeze profiturile la firmele pe care le reprezintă în insolvență, nu să le fure.
Dar n-a ținut cont de absolut nimic.
Eu sper ca dosarul penal care este în curs pe această speță să meargă până la capăt, și din câte am văzut până acum, cel puțin din aparența care am avut-o de la Direcția Națională Anticorupție, se pare că oamenii vor să facă…
Liviu Alexa: Cu Andrei Cionca ați avut vreo întâlnire?
Ioan Niculae: Cu?
Liviu Alexa: Andrei Cionca, de la CITR.
Ioan Niculae: Niciodată.
Liviu Alexa: Deci numai cu reprezentanții lui.
Ioan Niculae: Da.
Liviu Alexa: Bun. Hai să reluăm, că eu v-am zis că-s ardelean..
Deci, InterAgro și-a plătit tot ce înseamnă planul de organizare la secundă.
A făcut la un moment dat și profit, anul trecut puțină pierdere, dar a făcut și investiții, Ioan Niculae, corect?
Nu greșesc până acum.
Ioan Niculae: Da, așa.
Liviu Alexa: Și se întâmplă chestia asta, acțiunile, da, trebuie să fie…
S-a făcut o chestie foarte interesantă pe legea insolvenței. S-au dus pe Codul Civil și le scot la vânzare.
Cine se află în spatele firmei care vrea să pună mâna pe aceste acțiuni?
Sau, Ioan Niculae, cine se află în spatele șmecheriei ăsteia?
Ioan Niculae: Da, sigur, în afară de ghinionul…
Liviu Alexa: Dar mie să-mi ziceți adevărul, că eu sunt ardelean mai tolomac, nu șmecher de București.
Ioan Niculae: Da, vă zic adevărul.
Liviu Alexa: Vreau să vă fac un interviu bun.
Ioan Niculae: În afară de ghinionul că m-am născut român, într-o Românie care nu vrea să fie românească, cel puțin în perioada 2000-2020, ca să luăm o perioadă de 10 ani de zile, deși e puțin mai scurtă, să zicem 2018, am avut ghinionul ca o femeie cu care am stat o perioadă de timp să trădeze.
De fapt, ele au… În sfârșit…
Liviu Alexa: Ok…
Jefuit de iubita sa
Este vorba de Pambac, un așa-zis, acționar Guțu Eusebiu, care acum 20 de ani cumpăra cam două camioane de tărâțe de la noi. Aveam o moară la Zimnicea, și până așa el cumpăra două-trei camioane pe săptămână.
Sigur, eu știu acum, am reușit să aflu multe elemente care țin de domeniul penalului, faptul că fosta, să zic, amantă, a primit o sumă enormă de bani, în urmă cu aproape 10 ani, de care eu n-am știut niciodată, e vorba de 10 milioane de euro, cash, de la acest derbedeu, și care, probabil, de-a lungul acestor ani a încercat probabil să-și recompeseze…
Dar numai că, pe lângă cei 10 milioane de euro, pentru care se pare că este un dosar la DIICOT-ul Central, însă n-au putut să-l probeze, am acum oameni care vin și declară cum cărau sacii cu bani de la Buzău la Zimnicea, fără să știu niciodată, nu mi-a spus niciodată așa ceva.
Între timp, ea a defectat… Aaa, și cu o mulțime de active din patrimoniu InterAgro, ce am construit eu în aproape 30 de ani, plecau, mai ales în perioadele dificile pentru mine, când eu eram arestat, plecau către această firmă de la Bacău, pe sume derizorii.
Adică, dacă pot să vă spun un siloz de la Alexandria, care la valoare reală n-are cum să fie sub 10 milioane de euro, un siloz cu toată infrastructura, cu capacitate mare de 54 de mii de tone capacitate de stocare, a plecat cu 7 milioane de lei.
Adică nici valoarea porților de intrare.
Pe aceeași structură s-a făcut și un alt siloz, de aceeași capacitate la Roșiori, și o mare parte din averea mea a fost deturnată, de fosta nevastă, să zic, amantă, pe numele acestui individ, la Bacău.
Probabil, o mare parte, ținând cont de cei 10 milioane, pe care acum înțeleg că ea de fapt i-a luat efectiv în anii 2013, 2014, i-a luat efectiv și i-a dus undeva în spatele meu. La timpul respectiv, sigur, trăiam împreună, dar nu eram căsătoriți.
Liviu Alexa: Numele ei este?
Ioan Niculae: Cum?
Liviu Alexa: Numele dumneaei este?
Ioan Niculae: Nicoleta.
Liviu Alexa: Și mai cum?
Ioan Niculae: Mariana. (Nicoleta Mariana Toncea – fosta sa iubita – n.r.)
Șeful FBI in Romania, aia da! De ce la unele articole nu se poate comenta? Le este frica persoanelor respective de comentarii? :))