Fiecare sărbatoare pascală, având în vedere profunzimea semnificaţiei, ar trebui să fie, pe lângă prilejul de bucurie (a nu se confunda cu petrecere şi chiolhanuri, ci cu bucuria generată de posibilitatea iertării şi obţinerea permisului spre infinitul vieţii, chiar dacă am încălcat regulile moralei creştine) şi un motiv să ne facem bilanţul în ceea ce priveşte efectele transpunerii în faptă a principiului fundamental ce caracterizează creştinul autentic: mila nu jertfa. Activul şi pasivul acestui bilanţ, respectiv plusul ori minusul soldului contului milei, reprezintă adevăratul eu, dezbrăcat de haina egoismului, vanităţii si narcisismului. Mila în raport cu semenul nostru aflat în imposibilitatea – din motive independente de voinţa lui – de a se bucura de darurile materiale ale creaţiei lui Dumnezeu (pentru că lacomia şi egoismul au împins omul să confişte creaţia) constituie barometrul şi grila reală care arată cât de creştini suntem sau cât de ipocriţi. Degeaba clamez că sunt creştin, degeaba merg la biserică sau catedrală şi iau o lumânare ce simbolizează lumina creaţiei şi a adevărului absolut dacă, în raport cu cei ce suferă sau sunt în nevoi, sunt indiferent şi-i ignor premeditat. Un astfel de Paşti e o falsă bucurie, pentru că n-avem altă misiune decât materializarea milei. Restul e jertfa, în general absurdă, închinata zeului om, cu care a fost substituit adevăratul Dumnezeu. Paşte fericit înseamnă când celui nefericit îi oferi un moment de fericire, împărţind cu el ceea ce aparţine, în fapt, lui Dumnezeu, care a creat lumea pentru toţi, buni şi răi, fără discriminare privind accesul la resurse. Or, cât a trăit pe pamânt, Isus nu a revendicat nimic, nu a deţinut nici un bun (de nicio natura) ci doar a dăruit ceea ce a creat şi îi aparţinea de drept şi de fapt. Şi în orice împrejurare a evidenţiat faptul că mila reprezintă principiul suprem în relaţiile interumane, principiul care va reprezenta baza selecţiei binelui de rău, creştinului de pseudo-creştin şi a eliminării pseudo-relativităţii adevarului lui Pilat.
Pavel Roman
