Binecunoscută de către arădeni, Casa cu lacăt a fost construită în anul 1815 de către comerciantul vienez Iosif Winkler. În colțul clădirii, spre strada Plevnei, există o nișă în care se afla un trunchi de copac înconjurat de o bară metalică închisă cu un lacăt. „Butucul de fier” (o bucată de lemn învelit în tablă) așezat în nișă a fost făurit, după modelul vienez, de către sculptorul timișorean Moritz Heim, și în el, calfele care făceau lungi călătorii din oraș în oraș pentru a-și desăvârși cunoștințele profesionale, băteau câte un cui, imortalizându-și astfel trecerea prin acele locuri.
Butucul nu se mai găsește în nișă, deoarece după ce a fost furat în 1994 și a fost recuperat destul de greu, a fost depus spre păstrare la Muzeul de Artă din Arad (Galeria de Artă a Complexului Muzeal Arad), pentru a nu mai fi furat din nou și a rămas doar un lacăt ce închide platbanda ce proteja acel butuc.
În zilele noastre, din lipsă de calfe și cuie, tinerii au preluat obiceiul îndrăgostiților care vizitează ˝orașul iubirii˝ și pun lacăte pe podurile de peste Sena și ce pod au găsit? pasarela peste Mureș care duce la ștrand. Câteva cupluri de arădeni îndrăgostiți și-au jurat deja dragoste eternă pe pasarelă, au pus lacătul pe balustradă și au aruncat cheile în Mureș. O fi bine, o fi rău, vom vedea. Ne temem că la frecvența despărțirilor să nu vină foștii îndrăgostiți să le taie sau, și mai rău, să sară în Mureș după cheie …
Primăria a dat cu geana și a analizat fenomenul și se vor lua primele măsuri, se va delimita un segment special dedicat politicienilor care vor să-și pună brățările după ce scapă de arestările preventive …
Calfă îndrăgostită
