Sfânta Scriptură ne povestește despre poporul israeliților care au fost atacați de către filisteni, un neam războinic și crud. Cele două armate stăteau față în față așteptând lupta. Dintre filisteni a ieșit un luptător uriaș pe nume Goliat care a început să strige la oștenii israeliți, înfricoșați de statura lui impunătoare, să aleagă pe unul care să se lupte cu el și cine va învinge, aceia să îi conducă pe ceilalți. Și nu s-a găsit decât un păstor pe nume David, un tânăr simplu și credincios, care cu o praștie și o piatră trimisă în frunte l-a răpus pe uriaș spre uimirea tuturor.
Cam așa a arătat partida de aseară de la Timișoara, parcă era o reeditare a poveștii, cu poliștii uriași și utiștii micuți. Prima repriză a fost ucigătoare, abia am scăpat cu doar două goluri. La faze fize nici nu se vedeau micuții ˝roșii˝ de ˝violeții¨ uriași care controlau spațiu aerian mai ceva ca Romatsa. La orice corner, la ei sau la noi, nici nu conta, tot uriașii violet dădeau cu capul. Bine că la pauză utiștii s-au trezit un pic sau i-a trezit antrenorul și parcă au mai intrat și ei în joc, culminând cu golul puțin norocos dar ce mai contează, au scăpat cu un 2-1 care se poate întoarce în returul de acasă.
Speranța de joi seara de la Șiria este Praștia lui David … care în zilele noastre se cheamă SUPORTERII!
Hai UTA în liga 1!
