Nea Geluţu, rămas fără servici la statul care l-a făcut putred de bogat (din afaceri nu tocmai ortodoxe cu firmele ce şmangleau acciza la țigarete și băuturi alcoolice), latră și mușcă. Nu pentru că urlă conștiința în el și nu mai poate dormi de grija țărișoarei România, ci pentru că a pierdut „ciolanul” și puterea și nu i-a mai solicitat nimeni „expertiza”.

Frate cu Ponta, normal că au constituit un grup de „desant”, avându-l ca țintă pe Dragnea. Tot ce face acest individ, ale cărui „merite” în distrugerea ANAF și transformarea acesteia în instrument politic este incontestabilă, nu e decât frustrare și neîmpăcare cu postura de perdant. El luptă cu Dragnea nu din convingere că acesta face rău României – chiar dacă acesta este adevărul, pe care-l speculează imoral – ci din gelozie pe faptul că Dragnea e mai eficient în subordonarea, tip Mafia, a instituțiilor statului și-și etalează astfel orgoliul rănit de șmecheras parvenit. În fapt, asistăm la o luptă între două clanuri mizerabile, ce au obținut puterea prin votul negativ generat de lăcomia și diletantismul predecesorilor, minciună și promisiuni absurde și care s-au faultat și continuă să se faulteze reciproc.

Ponta s-a trezit mult prea târziu că a fost eliminat, pervers, de la putere de Dragnea (nu se ştie dacă nu cumva și președinția a pierdut-o tot din cauza blaturilor lui Dragnea) și încearcă, prin orice metodă, să-și ia revanșa. Iar unul din instrumente e acest vameș care este de o naivitate și o ignoranță înspăimântătoare când e vorba de management instituțional. Adevărul este că, deși are dreptate în ceea ce afirmă, Diaconu este ultimul care ar trebui să vorbească, el fiind exemplul elocvent și dovada că ceea ce face Dragnea, respectiv operaţiunea de subordonare și control a instituțiilor statului, a fost demarată și lansată de Guvernul Ponta, în care Diaconu a fost genul de instrument ce-i reproșează lui Tunaru că ar fi. Pentru că, făcând abstracție de morală și parvenitism prin oportunism de tip mafiot, Tunaru, profesional, îl surclaseaza pe Diaconu, la toate capitolele. Și dacă analizăm cât rău a făcut OUG 82/2013, moșita de Diaconu, Chiţoiu și Ponta, subordonând politic toată administrația publică, între ce face Dragnea și ce au făcut Ponta / Chitoiu / Diaconu nu-i nici o diferență, din contra, e similitudine, toți urmărind același scop: subordonarea de tip mafiot a instituțiilor statului – deziderat fundamental al tuturor infractorilor și interlopilor din politică.

Dacă subsemnatul, Pavel Roman, nu contesta la Curtea Constituțională OUG 82/2013, astăzi toți funcționarii publici din România ar fi fost la cheremul (mila) mafiei politice, fiind obligați, pentru a nu-si pierde locul de muncă, să execute ordinele aberante ale celor care se consideră deasupra legilor. Ce-a făcut Diaconu / Chitoiu / Ponta prin OUG 82/2013, a reluat acum Dragnea prin Legea salarizării, modificând, pe şestache, Legea 188/1999 a funcționarilor publici. Iar sclavii sindicali ai mafiei politice, Oprescu și Marica (alte instrumente gen Diaconu, ce servesc interesele puterii), nu văd nimic pentru că sunt şantajabili și au învățat arta manipulării, pentru a-și consolida poziția.

Așa că ceea ce spune Diaconu mă lasă rece pentru că o spune un fost instrument politic, pus în fruntea unei instituții prin aceeași metodă prin care își pune azi sclavii Dragnea. Și nu face, prin criticile aduse, decât să-și etaleze gelozia și faptul că nu este împăcat cu gândul că gruparea mafiotă care l-a propulsat la butoanele ANAF a pierdut în favoarea grupării lui Dragnea, care le-a plagiat metodele. Și cum Diaconu n-a reușit să convingă gruparea lui Dragnea de indispensabilitatea serviciilor sale (Dragnea e prea vulpoi pentru a păstra un cal troian), acum se răzbuna.

Într-un fel, există și un câștig. Măcar așa aflăm adevărata miză a guvernărilor și adevărul din spatele măștilor politice care ne-au distrus țara și viitorul în lupta lor pentru putere. Sinistrul scenariu, sufocat de prostituție morală, diletantism și manelism profesional, al cărui victime continuăm să fim și cu aportul lui Gelu Diaconu, vameșul convertit în revoltat împotriva unui sistem al cărei baze le-a pus!

Pavel ROMAN

 

Articolul lui Gelu Ştefan Diaconu apărut ieri, 9.10.2017

„In tara lui Pablito, devenit intre timp un adevarat Bashar (ati vazut cum isi promoveaza propriile slugi la conducerea Curtii de Conturi?!), orice voce critica trebuie distrusa!

Un mail, transmis la inceputul lunii septembrie de la cel mai inalt nivel al PSD/Guvern, solicita vicepresedintelui ANAF, Bogdan Stan “analiza si (…) initiere de actiuni de control” la cele patru firme de consultanta care apartin de “Big Four”, adica la firmele de audit PricewaterhouseCoopers, KPMG, Ernst & Young si Deloitte.

Mailul este adresat aceluiasi personaj care a dispus si “atacul” Antifraudei in redactiile Rise Project si Hotnews!!! Desi simuleaza dialogul cu grupul de lucru pe fiscalitate al CDR, pe din dos se pregateste un desant al inspectiei fiscale la aceste firme.

Cu reprezentantii acestora am avut repetate discutii/consultari, cand eram presedinte ANAF, si nu de putine ori am fost aspru criticat pentru activitatea si opiniile mele profesionale. Chiar si atunci cand criticele acestora erau tendentioase sau de-a dreptul jignitoare continuam dialogul si nu mi-a trecut niciodata prin cap sa-mi folosesc autoritatea si resursele ANAF in a le trimite pe cap controale “cu dedicatie”.

Dumneavoastra va imaginati cum va arata Romania peste 2-3 ani, daca gasca lui Pablito isi adjudeca conducerea justitiei si a Curtii de Conturi?

Dupa ce au fost pur si simplu ridiculizati de catre toti consultantii fiscali pentru bazaconiile din programul de guvernare si dupa ce au adus tara pe buza prapastiei economice, mardeiasii lui Pablito trec la amenintari fatise.

Pe mine nu ma veti intimida, domnilor, asa cum nu a reusit nici coada de topor Tulus!!!

P.S. Daca Guvernul ma va contrazice, voi face public mail-ul in baza caruia ANAF-ul a turat deja motoarele “analizei de risc”…exact ca in cazul Rise Project si Hotnews.”

Gelu Ştefan DIACONU