Primarul care este, Jiță Falcă, a fost marele absent al inaugurării de aseară de la Stadionul Francisc Neuman, dar motivat, fiind în vizită în Japonia, la invitația Băncii Mondiale, la un seminar pe teme importante pentru un ales local de talie europeană.
Cu toate că nu a fost prezent, a privit pe facebook desfășurarea evenimentului și nu i-a căzut prea bine. Astăzi de dimineață, am reușit să-l prindem la telefon pe Jiță Falcă înainte de a merge la ședintele programate și iată ce ne-a declarat: ˝Mda, am văzut ce s-a întâmplat la stadion, nu mă așteptam la recunoștiința unor suporteri care votează cu USR-ul, dar totuși, să mă înjure așa urât de față cu televiziunile și presa, e cam mult. Păi eu susțin anual cu peste un milion de euro echipa UTA și nu mă amestec în treburile lor, doar le dau banii. Care primar mai face așa, dă doar banii și nu se implică la echipă, mai un jucător transferat, mai un antrenor schimbat, un meci aranjat, ceva? Apoi, suporterii au uitat că stadionul se construiește doar din banii arădenilor, atâția câți putem noi aloca an de an pentru a construi baze sportive. Deci, nu sunt bani de la guvern. Pesediștii, din contră, ne-au furat zeci de milioane de euro ca să nu mai putem investi. Așa că ar trebui să meargă să facă miting și la sediu la Căprar și Fifor, să întrebe de banii de gazon și nocturnă, că de doi ani ne-au promis și acum ne tot amână. Deci m-am cam supărat aseară, chiar nu meritam să fiu înjurat așa. Dar mi-am revenit, acum de dimineață sunt fresh, asta este, nu poți să mulțumești pe toată lumea, dar știu că arădenii care m-au votat au încredere în mine și faptele vorbesc, Aradul este o capitală europeană.˝
După aceste vorbe, domnul s-a mai destins și ne-a mai dat și niște amănunte picante din experiența niponă. ˝După ce m-am enervat cu Proca și bulumacii lui, m-am întins un pic în pat și, fiind la un hotel de 6 stele, am pus mâna pe tableta cu care se comandă servicii la cameră. Băi frate, ăștia au tot ce vrei și ce nici nu visezi. Poți comanda de mâncare din sute de meniuri, băuturi, la fel, servicii de masaj sunt vreo 30 de variante. O nebunie. Fiind un om liber, după cum știți, mi-am permis și eu o delicatesă și am comandat o gheișă. Mi-a trebuit 10 minute să aleg, a trebuit să selectez acolo și înălțimea, și dimensiunea la sutien, ce poziții vreau și câte și mai câte. Bun, am reușit și a venit fata, îmbrăcată tradițional, s-a pus lângă mine cu o tăviță cu un bol de salată din ăla mic și mi-a zis: ˝sake˝. M-am prins imediat, era băutura lor de orez, nu foarte tare, știam eu, dar bună la înaintare. Am zâmbit și am luat bolul și l-am dat peste cap. Băi frate, ce să vezi, a cam fost tare, că imediat m-a luat cu amețeli și în timp ce gheișa s-a pus la un masaj de relaxare, mi s-a tăiat filmul. Am visat că eram în Laponia, nu în Japonia, și îmbrăcat în echipament de eschimos întrebam din casă în casă pe unde stă Moș Crăciun. Când m-am trezit, gheișa nu mai era, habar nu am ce o mai fi făcut, s-a luminat de ziuă și m-am pregătit de o nouă zi de ședințe. În timp ce făceam un duș, mă gândeam eu ce fraieri suntem noi românii și ce deștepți sunt japonezii. Păi noi stăm un an să se coacă prunele să facem o țuică, iar ei când au chef de o tărie, se duc la supermarket, cumpără orez și în câteva zile de fermentare e gata și sake-ul. Când mă întorc la Arad îi chem pe toți ăștia cu supermarketurile să vedem unde mai putem da niște puzuri pentru magazine noi, ca să aibă arădenii de unde să-și cumpere orez să își facă un sake. Nu mai vreau să văd arădenii mei câte patru la masă la un birt, fiecare cu un păhărel mic în față și o sticlă de țuică în mijloc. Să aibă fiecare sticla lui de sake, asta înseamnă prosperitate!˝
F.R.
p.s. acest interviu ar putea fi adevărat, dar ce mai este normal în Aradul nostru?
(P)
