Parandărătul, până când?

Într-o discuție telefonică purtată cu un inginer constructor român, plecat în Germania, am aflat că acesta face parte dintr-o comisie, neutră, care are ca obiect de activitate recepționarea lucrărilor publice. Adică, recepția lucrărilor făcute din bani publici (primării locale, landuri, ministere etc.) nu se face de către comisii compuse din angajați ai prestatorilor de servicii și ale beneficiarilor, ci de comisii compuse din specialiști neutri, care nu activează nici la prestatori și nici la administrația beneficiar al lucrării și care răspund și civil și penal pentru recepția lucrării. Efectul? Lucrările nu sunt recepționate și nu sunt plătite decât dacă nu sunt respectați toți parametrii și dacă corespund calitativ. Nimeni nu poate corupe o astfel de comisie, pentru că nu este subordonată nici profesional, nici politic, nimănui.

De aceea, Germania are autostrăzi, funcționale, încă de pe timpul lui Hitler și nu se repară nici o stradă la un an de la inaugurare (cum se întâmplă la noi, frecvent). Apropo! La noi când o să văd un parlamentar sau un grup de parlamentari că vin cu o astfel de inițiativă și depun un astfel de proiect de lege în Parlament? Așa-i că niciodată? Așa-i că mai bine și-ar tăia o mână decât să vină cu o astfel de inițiativă? Pentru că, dacă ar exista un astfel de procedeu de recepție al lucrărilor publice și nu s-ar recepționa toate mizeriile și „fușăraiele” din prezent, ar dispărea și parandărătul și corupția. Și, odată cu ele și clasa politică actuală, mai mult decât imorală, ce supraviețuiește, în principal, din „comisionarea” banilor publici alocați investițiilor publice și din împărțirea acestor „comisioane”.

Deci, în România, date fiind antecedentele cu desființarea ISC (inspectoratele de stat în construcții) și a altor instituții de control și cu politizarea tuturor instituțiilor de control (tocmai pentru a proteja genul acestora de furturi), al modului de utilizare a banilor publici și calitatea investițiilor, ne putem aștepta, nu la înființarea unor astfel de comisii neutre de recepție a lucrărilor publice, ci la desființarea și a celor existente, pentru că, așa cum am declarat-o în repetate rânduri, scopul actualei puteri și actualei clase politice nu e să întărească controlul asupra eficienței utilizării banului public ci să-l slăbească ori să-l desființeze.

Adică, să dezincrimineze total fapta de furt din averea și banul public în așa fel încât administrarea banului public să fie făcută, exclusiv, în interesul celor (sau celui) aflați la putere, fără să răspundă în fața vreunui organism sau instituție. În jurul acestei dileme se derulează întreg războiul politic din România. În aceste circumstanțe nu vă mai mirați că tavanele școlilor și pereții cad peste copii, că muriți aterizând cu autoturismele în craterele din asfalt, că ajungeți în râuri cu tot cu poduri, că ajungeți în prăpăstii din cauza lipsei parapeților, că e frig sau saună în clădirile publice din cauza proastelor execuții, sau ajungeți la spital când mijloacele de transport ies de pe șine.

Cum să dai, precum la curve, 30% din valoarea lucrării la partid sau la cei care aprobă distibuirea fondurilor publice și să faci și lucrări de calitate?

Are cineva vreun răspuns logic?

Pavel ROMAN