Toată această tevatură și șmecherie politicianistă, marca Tudorel Toader, își are geneza în condamnarea lui Relu Fenechiu, de către ICCJ, în baza unui dosar întocmit de DNA, în colaborare (fără protocoale, ci instituțional, conform prevederilor legale si a atribuțiilor) cu fosta Gardă Financiară și (încă) actualul SRI. Or, pentru cei ce nu știu (sau se fac că nu știu dar le reîmprospătam memoria), Relu Fenechiu, fost mare sforar liberal, care a făcut parte din marea gașca de tip mafiot condusă de Dan Radu Rușanu, a fost cel care l-a creat pe pseudo-profesionistul Tudorel Toader, din nimic, ca un veritabil fachir. Adică, exact cum se practică de regulă, a identificat un nimeni, cu un trecut de procuror comunist, mediocru, dar dornic de parvenire, dispus să fie slugă credincioasă, pe care, din obscuritatea în care se scaldă (lector universitar și avocat mediocru în Baroul Iasi), l-a plantat la Curtea Constituțională, cu intenția vădită de a transforma această instituție într-un instrument politic. Și au reușit!

Între timp, pentru că n-a reușit nici să corupă, nici să intimideze prin presiunea politică exercitată, DNA, Garda Financiară și SRI, Relu Fenechiu a fost dovedit ca fiind un hoț ordinar din banul public și condamnat. Iar D-l Toader, rămas slugă credincioasă binefacătorului Fenechiu (cum se face oare că slujitorii răului nu-și trădează stăpânul?), s-a răzbunat pe instituțiile care si-au făcut datoria și l-au executat legal pe Fenechiu.

Împreună cu Dan Radu Rușanu, Gelu Diaconu (o altă creație, tip Tudorel, marca Fenechiu) și mereu oportunistul Daniel Chițoiu, profitând de conjunctură, respectiv de faptul că și Victor Ponta, prim-ministrul României, era trimis în judecată de DNA, pe un dosar instrumentat tot de Garda Financiară, Tudorel Toader a participat, direct, la desființarea Gărzii Financiare (susținând marea aberație, când a fost contestată Ordonanța prin care a fost desființată Garda, la CC, că această nu a făcut parte din ANAF). Mobilul acestei mârșăvii, prin care a fost desființată instituția cea mai eficientă în materie de depistare a fraudelor fiscale comise de politicieni si protejații acestora, a fost, desigur, unul mizerabil care spune tot despre actuală clasă politică și stilul mafioto-interlop cu care operează: răzbunarea pe cei care aplică legile și nu acceptă dictatură mafiei politice, adică răzbunarea lui Dan Radu Rușanu, Gelu Diaconu, Daniel Chițoiu și Tudorel Toader, pentru aportul Gărzii Financiare la condamnarea și eliminarea din viața politică mafiotă a lui Relu Fenechiu.

Și, pentru a se răzbuna pe Garda Financiară, s-au folosit și de naivul Ponta, care avea același obiectiv. Iar ce face astăzi Tudorel Toader, nu e o noutate si, in nici un caz, eliminarea unor asa zise abuzuri. Din contra, e continuarea operațiunii de pedepsire a celor care au participat la condamnarea lui Relu Fenechiu, respectiv a DNA, SRI și Înaltei Curti de Casatie și Justiție. De această dată, pentru a-și materializa planul, Tudorel, reinventat de PSD, se folosește de Dragnea care, precum Ponta, urmărește și el să se răzbune pe DNA și ICCJ, pentru condamnarea în dosarul „Referendumul „.

În aceste circumstanțe, OUG pentru „curățarea cazierului”, pe care-l propune Tudorel, nu este doar pentru Dragnea (puțin îi pasă lui Tudorel de Dragnea, în raport cu Fenechiu), ci are ca scop princioal reabilitarea și readucerea în politică, în primul rând, a lui Relu Fenechiu, fără concursul căruia Tudorel Toader n-ar fi fost niciodată judecător la Curtea Constituțională, decan la facultatea de drept din Iași sau ministru al justiției. Ci ar fi fost, conform cu valoarea sa reală, dovedita atunci când n-a cochetat cu mafia politică, un obscur avocat în Iași, mediocru și un lector universitar, tot mediocru si diletant, post obținut, se pare, în baza unui doctorat posibil plagiat.

În concluzie, Tudorel Toader este exemplul a ceea ce crează pseudo-educația și substituția educației de azi. Este dovadă catastrofei intelectuale generată de amestecul politicului în viața socială, prin substituirea valorilor morale și profesionale, ca urmare a promovării nulităților în posturi publice, unde ar trebui să existe cea mai riguroasă selecție, nu recrutate de la periferia moralei umane.

Pavel ROMAN