În urmă cu un an, spuneam că la porţile Europei se găseşte un dar otrăvit îmbrăcat în haina toleranţei şi a umanităţii, un dar care odată deschis va produce consecinţe nebănuite sub aspect social şi economic. Am spus în nenumărate rânduri, şi voi spune de câte ori va fi nevoie, că Uniunea Europeană nu este cu nimic mai departe de construcţia nazistă a Germaniei lui Hitler, iar la baza acestei construcţii stau experimentele politice şi sociale ale unor frustraţi care şi-au fixat ca unic scop să-şi construiască prosperitarea şi fericirea, pe neputinţa, bunul simţ şi nefericirea altor popoare.

În anul 2008, apărea romanul lui Paul de Sutter „Aceşti nebuni care ne guvernează”, în paginile căruia am regăsit foarte multe similitudini cu epoca contemporană. Iată ce spunea Paul de Sutter:

„Puterea îți ia mințile? Sau trebuie să fii nebun pentru a ajunge la putere? Este politica o maşinărie care macină sănatatea mintală a celor care o frecventează? Rivalităţile, pericolul permanent, nu duc ele la paranoia? Măştile şi teatralitatea puterii nu favorizează oare o formă de schizofrenie? Cine ar face faţă multiplelor constrângeri ale sistemului politic: munca suplimentară, imprevizibilitate cronică, lipsa de somn, trădari, presiune mediatică?

Pe de altă parte, nu trebuie să fii puţin nebun pentru a deveni o mare fiară politică? Poţi ajunge la putere fără un minimum de megalomanie, de paranoia, de manipulare şi de mitomanie? Poţi dejuca intrigile, rezista linşajelor mediatice, poţi face faţă eşecului fără a fi echipat cu un profil psihologic care, în alte circumstanțe, ar putea fi calificat drept „psihopat“? Mai simplu, unde se află frontiera dintre nebunie şi sănătatea mintală? Există puncte comune între narcisismul patologic al lui Niazov şi nevoia de a fi admirat a lui Mitterrand? Între caracterul antisocial al lui Saddam Hussein şi lipsa de empatie a lui Hillary Clinton? Ce diferenţă este între nebunia marilor dictatori şi capriciile politicilor democrate?”

Dacă paginile de istorie abundă de poveşti cu conducători de state sceleraţi, schizofrenici şi însetaţi de sânge, care ajung să comită cele mai abominabile fapte, dacă fiecare dintre noi am parcurs asemenea scrieri cu plăcerea unei lecturi de week-end şi cu credinţa că vremurile s-au schimbat, că trăim într-o societate evoluată, civilizată, construită pe valori democratice, pentru o clipă mă văd nevoit să renunţ la optimismul care mă caracterizează şi să deschid larg ochii către societatea contemporană, pentru a observa că efectele sunt aceleaşi, doar metodele sunt altele.

Programele de guvernare ale statelor aşa-zis democratice din ultimii ani, au avut ca ţintă crearea unei forme de sclavie modernă şi instituirea unor dictaturi fără lacrimi prin distrugerea sistemului de învăţământ, pentru că oamenii educaţi sunt mai greu de manipulat, şi prin distrugerea sistemului de sănătate… Un om neputincios şi bolnav este un dependent dispus în orice moment la compromisuri.

Planul de subjugare a Europei a fost pus la punct minuţios de-a lungul anilor cu largul concurs al unor conducători desemnaţi să îl urmeze întocmai. Teoria conspiraţiei sau doar o simplă concidenţă, Kalergi vorbea în 1923 despre ,,Omul viitorului” care va fi de rasă mixtă. Rasele şi clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spaţiului şi timpului. Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului similară ca aspect egiptenilor şi va înlocui diversitatea popoarelor şi indivizilor. Acesta sintetizează astfel trăsăturile metişilor: subumani, subspecii, infideli, cruzi, uşor de manipulat, uşor de dominat şi indispensabili pentru consolidarea elitei superioare.

Numai că de aproape o lună de zile am văzut însufleţindu-se spiritul rebeliunii în inimile europenilor, exasperaţi de neputinţa de a asista la genocidul care se petrece sub ochii lor şi dacă la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu Revoluţia franceză, Iluminismul a fost cel care a făcut ca reformele să fie dezirabile și necesare, nu pot să nu văd în Mişcarea Vestelor Galbene începutul unei prefaceri a istoriei Europei, fiindcă, deşi ne place să ne autointitulăm oameni civilizaţi şi cu anumit grad de evoluţie, nu suntem deloc prea departe de Omul primitiv, iar conducătorii de azi nu sunt cu nimic mai departe de tiranii istoriei. Omul contemporan, fie că ne place sau nu să o recunoaştem, este la fel cum a fost dintotdeauna obsesiv de brutal şi instinctiv, violent, agresiv, avid şi competitiv, iar societatea creată este după chipul şi asemănarea sa.

Ciprian DEMETER