Rareș Bogdan și metaforele justiţiei

Formatul emisiunilor lui Rareş Bogdan, dacă la început semănau cu o propagandă ieftină, au ajuns din ce în ce mai mult să semene cu o adunătură de personaje şi invitaţi demnă de o scenă din „Zbor deasupra unui cuib de cuci” şi poate nu ne-ar deranja atât de mult o piesă bună de teatru, însă şi la acest capitol Rareş Bogdan şi invitaţii lui nu pot depăşi nivelul unor dilentanţi cu toate sforţările de a deveni o voce a societăţii civile. Şi pentru că tot veni vorba de societatea autoproclamantă „civilă” care a pus stăpânire de trusturile de presă, îmi vine în minte o epigramă lui Ion Bucheru care spunea: Vezi? Societatea/ Ăstor vorbăreţi/ O fie ea civilă/ Dar… cu epoleţi!

Şi tot din registrul „Zbor deasupra unui cuib de cuci” răzbat şi declaraţiile viceprimarului Aurelian Bădulescu care şi-a amintit subit că la un moment dat a fost nevoie chiar să mintă pentru partidul care acum se descotoreşte de el….. Şi, în felul acesta, mai mult decât oricând, înţelepciunea populară prinde contur când un nebun aruncă piatra în baltă şi zece cuminţi n-o pot scoate.

Dovadă emisiunea din 31.01.2019, când Rareş Bogdan i-a convocat pe…. Mărieş, pe Cristian Diaconescu şi pe Dogioiu, reprezentaţi de seamă ai „societăţii civile”, pentru ca la unison să declare că procurorii militari trebuiau să îl convoace chiar în următoarea secundă pe Bădulescu pentru a-l audia cu privire la declaraţiile făcute………..

Nu am înteles niciodată pe ce se bazează aceste instrumente de manipulare care au căpătat titulatura de televiziuni, când fac afirmaţii nefondate şi fără suport legal, căci în afară de o vehemenţă dusă la paroxism şi de nişte clişee demne un fanatism religios, nu am constatat nimic altceva în discursul lor.

Este important pentru credibilitatea societăţii civile şi pentru mass-media să transmită cetăţenilor informaţii şi mesaje credibile şi documentate, însă de cele mai multe ori nesiguranţa şi dorinţa crâncenă de a crea o anumită presiune asupra unor factori de decizie merg până acolo încât singura metodă de a te face ascultat şi a obţine rating sunt manevrele ascunse şi manipularea.

O trăsătură dominantă a societăţii  din ultimele trei decenii este aceea că oamenii nu se mai obosesc să caute şi să înțeleagă adevărul, că de cele mai multe ori nu mai interesează pe nimeni cine şi de ce are dreptate, important fiind adevărul impus prin majorităţi, prin mesaje violente şi manipulatoare.

Poţi oare să faci într-adevăr distincţie între mass-media ca un instrument de informare şi de divertisment şi ca un agent de manipulare şi de îndoctrinare? – se întreba Herbert Marcuse

Această întrebare, retorică până la un anumit punct, poate deveni un punct de plecare pentru orice cetăţean de bună-credinţă care asistă la invectivele lui Rareş Bogdan şi ale invitaţilor săi când se dau specialişti în drept procesual penal.

În emisiunea din 31.01.2019 au susţinut cu vehemenţă că procurorii militari erau obligaţi să-l aducă pe Bădulescu la parchet în următoarea secundă după ce a spus că a minţit cu privire la evenimentele din 10 august 2018. După ieșirea de la audieri, Bădulescu a mărturisit că, de fapt, declaraţia sa fusese o metaforă menită să stârnească interesul publicului şi al autorităților. Felicitări domnule Bădulescu! Declaraţia dumneavoastră a stârnit interesul, şi chiar mai mult, a declanşat o isterie, însă doar pentru personaje ca Rareş Bogdan, autoritățile statului au fost puţin mai chibzuite şi au înțeles că un joc politic al unor politicieni care se luptă pentru un ciolan mai mare nu poate fie decât o mare METAFORĂ.

Ciprian DEMETER