Tupeul și aroganța politicianului acuzat de savârșirea unor fapte ce intra sub incidența legii penale. În cor cu restul politicienilor ce au devalizat România, care vor să scape de pedeapsă și să rămână și cu averea obținută ilicit, Varujan Vosganian, crezând că suntem proștii lumii, ne aburește cu declarații stupide, de genul că unele anchete ale DNA au fost înscenări și că cei cercetați au fost niște îngeri, nevinovați, victime ale unui sistem abuziv. Apropo! Cine „a dovedit că unele anchete au fost înscenare”? Infractorii susținuți de Antena 3 și România TV? De ce nu se dau, concret, numele celor care au fost achitați definitiv (fapta nu există) de instanță, după ce-au fost trimiși în judecată de DNA, ca să pot să cred și eu că afirmațiile lui Vosganian sunt corecte? Altfel, astfel de afirmații nu sunt decât manipulare pentru ignorații creduli care cred că unii ca Vosganian chiar sunt îngeri! Culmea, cei ca Vosganian, deși susțin că anchetele DNA au fost înscenare, când trebuie să se apere, nu contestă faptele (de regulă, probate de DNA), ci, pentru a scăpa de condamnare, apelează la tot felul de șmecherii de tipul amânare a proceselor pe motive inventate (boală, expertize, martori mincinoși, etc.), invocarea prescripției, contestarea completelor de judecată, recuzarea unor magistrați, neconstituționalitatea unor articole din legi etc.

Deci, „nevinovații” care se dau victime, deși sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați și trimiși în judecată, nu-și consumă energia pentru a demonstra că nu sunt vinovați și că n-au comis faptele pentru care au fost acuzați, întrucât probele administrate (martori, interceptări, documente, conturi bancare, flagrante etc.) sunt evidente și incontestabile, ci pentru a discredita justiția, respectiv procurorii și instituția care i-a cercetat și i-a trimis în judecată, după caz. Ei, folosindu-și forța financiară (de regulă, acumulată prin furt din averea publică sau de la bugetul de stat) și influența asigurată de funcția publică pe care o dețin, încearcă, prin orice mijloace, discreditarea justiției și a organelor statului care au contribuit la demascarea faptelor comise. Și nu doar nominal, prezentând eventualele excepții (pentru că există oriunde excepții), ci atacant instituțiile, ca și cum excepțiile ar fi regulă, cu toate că procentul achitărilor din total trimiteri în judecată este nesemnificativ, Adică, vor să impună și să creeze, cu forța banilor furați și a puterii de influență generată de funcția politică, o nouă ordine de drept, în care politicianul și cei protejați politic, să se situeze deasupra legii, adică să fie intangibili, indiferent de ce fapte comit.

Dacă priviți și ascultați atent, fără a vă lăsa păcăliți de aparențe și de fentele unor așa ziși moderatori (răsplătiți regește, din bani furați de la bugetul de stat de proprietarii televiziunilor) o să constatați că nimeni din platourile televiziunilor, transformate, ad-hoc, în tribunale populare, nu contestă că cei acuzați de DNA de comiterea unor fapte sau condamnați, n-ar fi comis faptele. Ci contestă, de regulă, competența celor care au instrumentat faptele și au pronunțat sentințele și, în cele mai multe situații, încălcarea procedurilor judiciare. În bloc, toți cei aflați în platourile unor televiziuni aparținând unor infractori sau unor cercetați penal, 24 din 24 de ore, nu fac altceva decât să încerce să justifice (chiar dacă penibil și fără logică) dreptul de a fura, minți și înșela a celor ce-i plătesc sau le asigură fondurile necesare menținerii în funcțiune a unor astfel de posturi de televiziune sau alte mijloace mass-media.

Nimeni nu furnizează dovezi ale nevinovăției, ci doar opinii subiective (subiectivismul fiind legat de banii cu care sunt plătiți). Nimeni nu contestă că acei care sunt cercetați sau condamnați n-ar fi comis faptele. Nimeni nu analizează gravitatea și consecințele, în plan social și moral, a faptelor comise. Toți (contra cost, bineînțeles) atacă justiția, respectiv competențele acesteia în ceea ce privește anchetarea faptelor comise și în condamnarea inculpaților, respectiv nerespectarea procedurilor judiciare (toți marii analiști, deși habar n-au de drept, sunt „profesioniști” în proceduri judiciare și toți „dovedesc” că magistrații habar n-au de proceduri judiciare).

Cine mai înțelege normalitatea într-o astfel de lume imorală, în care mass-media, prostituată, apără infractorii dovediți? Vosganian, logic, într-o țară unde funcționează statul de drept și democrația, ca să-și spună părerea și să lanseze astfel de acuzații, ar trebui să fie „beneficiarul” unei sentințe definitive, în cazul său, în baza căreia să facă astfel de afirmații. Pentru că, oricat am fi de indulgenți morak, unul, a cărui cercetare penală a fost blocată de parlamentarii ce-au făcut scut în jurul celor ce au comis fapte penale, nu poate fi considerat obiectiv, din principiu. Culmea, cei mai vehemenți contestatari ai justiției și metodelor prin care justiția se înfăptuiește în România, precum Vosganian, sunt cei care au săvârșit fapte penale, nu cei corecți și cinstiți, care sunt adevăratele victime ale celor ce atacă justitia. Nu cei neimplicați în săvârșirea de fapte penale sunt îndreptățiți să atace justitia. Pentru că ei nu o fac pe baza sentințelor pronunțate de instanțele de judecată, în baza probelor existente la dosarele cauzelor, așa cum ar fi corect și moral, ci invocând argumente stupide, inexistente, ca și cum le-ar deține și ar fi incontestabile, gen „unele anchete au fost înscenare” sau „s-au încălcat procedurile judiciare”. La modul general, fără exemplu concret, fără dovezi concrete, fără logică, se aruncă în spațiul public, de către cei cercetați penal, aceeași marotă stupidă, cu care este manipulată populația: DNA a comis abuzuri și au pus în operă înscenări pentru a discredita, cerceta, reține și obține condamnarea inculpaților.

Oare chiar așa să fie? Eu sunt sceptic și mai pragmatic. Nu pot fi convins doar cu afirmații, pentru că experiența ultimilor treizeci de ani îmi e suficientă pentru a realiza faptul că mai mari mincinoși decât politicienii nu există pe lume. Eu vreau, de la D-l Vosganian și cei în aceeași situație (acuzați de săvârșirea de fapte penale), dovezi și probe (dacă le dețin) că nu sunt autorii faptelor sau că faptele nu există. Iar dovezile, dacă le dețin, să fie prezentate instanțelor de judecată, pentru a se face dovada că nu au fost autorii faptelor de care sunt acuzați. Și după ce obțin o sentință definitivă, din care să rezulte că nu sunt autorii faptelor, să afirme că ancheta DNA a fost o înscenare. Nu așa, înainte de a exista o sentință, în timp ce fug de justiție (ca dracu de tămâie) ies la TV, fără nici o probă sau exemplu și afirmă că DNA a comis abuzuri și a măsluit probe, deși vilele, conturile bancare și averile lor demonstrează contrariul și confirmă acuzațiile DNA.

Într-o astfel de atmosferă socială, cu toate televiziunile aflate în slujba infractorilor, cu inspecția judiciară și secția pentru anchetarea magistraților aflată în subordinea politicului, care magistrat ar risca să nu țină cont de probele administrate în favoarea inculpaților, dacă ar exista? Să fim serioși! Dacă ar exista acest gen de probe, cu siguranță ar fi luate în considerare și cei acuzați și-ar demonstra nevinovăția.

De aceea, sceptic fiind, sunt convins că majoritatea celor care atacă și contestă justiția, în mass-media, o fac tocmai pentru a pune presiune pe justiție, a timora magistrații, a-i șantaja și amenința, pentru că nu dețin dovezi că nu sunt autorii faptelor. Pervers, ieșirile lor publice, n-au scopul de a demonstra că sunt nevinovați, ci sunt avertismente clare, la adresa magistraților, că puterea politică se află la ei și că, indiferent de protecția asigurată de lege, cariera magistratului depinde de ei. Este expresia unui sistem bolnav cronic de mafiotism, care are menirea de a descuraja aplicarea legii când e vorba de puterea politică, specific unui stat totalitar, în care politicianul și cel protejat de el trebuie percepuți ca fiind intangibili când e vorba de brațul legii.

Pavel ROMAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here