De ani de zile, am plimbat și plimb prin opinia publică, prin comisiile pentru cultură de la CJ Arad și CLM Arad o idee: Aradului, și așa sărac în monumente, în obiective turistice, în general, i-ar prinde bine un Muzeu al Industriilor. Fiindcă, har Domnului, Aradul ar avea ce expune, ce prezenta turistului, publicului – mașini, produse, instalații … De la primele automobile, camioane și autobuze, de pe teritoriul actual al României (MARTA), de la mobila Lengyel, de la avioane și piese de artilerie, de la vagoane și strunguri, la ceasuri, păpuși (ultimele două, o altă exclusivitate exclusivitate arădeană) la mașini textile, tricotaje, mobila de la CPL și atâtea altele, inclusiv din industria alimentară.
Curios, ideea nu prinde! Aradul nu este preocupat de proiecte mari, industriale sau, cum e în acest caz, culturale, turistice. Nu avem anvergura unui mare oraș. De ce? Pentru că însăși administrația fuge după nimicuri, după cai verzi pe pereți (Aradul capitală culturală europeană, Aradul capitală europeană a spațiilor verzi etc.), după o publicitate ieftină și se împăunează cu realizări fără substanță, fără durabilitate.
Poate, pentru unii, a face ceva serios pentru patrimoniul cultural al Aradului este nerentabil, ar fi un mizilic față de câștigurile personale acumulate din ridicarea super-market-urilor și a mall-urilor, de unde intră în casă tot felul de câștiguri colaterale – și să nu mai vorbim de proiectele care revin, de regulă, doamnei Ela Falcă.
Este păcat că Aradul a ajuns pe mâna unui megaloman al lucrurilor mărunte.

Tristan MIHUȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here