Bun prunc am mai fost și eu! La 5-6 ani, m-am îndrăgostit de o fetiță de la grădiniță. Așa m-a ars focul dragostei, încât nu m-am lăsat până nu m-a dus bunica, de mână, să văd unde locuiește. De atunci, ai mei putea bănui că am o orientare sexuală sănătoasă – că doar o iubeam pe Otilia, nu pe Todoruț.
În clasa întâi, învățătorul a întrebat clasa dacă știe cineva un cântec. Eu și Dan Urlea am ieșit în fața clasei și i-am cântat un cântec, din care mai știu azi o strofă: „Are mama două fete/ Amândouă stau să fete/ Una fată la Crăciun/ Când e laptele mai bun/ Alta fată la Ispas/ Când e laptele mai gras” … Așa i-a plăcut învățătorului încât a chemat-o pe mama la școală, să-i spună ce odraslă are.
Terminasem a V-a și, în tabără la Vărădia de Mureș, m-am îndrăgostit de o fată. Amândoi avem vreo 12 ani. Dar tata ne-a întrerupt idila, pentru că m-a adus acasă cu două zile înainte de a ni se încheia sejurul în tabără. Aveam o nuntă a unei rudenii Nici azi nu știu de unde am aflat când sosește trenul în gară, dar acolo am fost! Am vorbit cu ea, am invitat-o la film. Rula „Procesul maimuțelor”, cu Spencer Tracy. Pe la jumătatea filmului, după multă luptă între timiditate și îndrăzneală, am cuprins-o de umeri și așa am ținut-o până la final. Îmi pot imagina câte coate și-or fi dat adulții din jurul nostru. Să-și fi dat, că eu eram mândru: marcasem prima întâlnire cu o fată, la film!
Bun, prunc, nu-i așa?

Tristan MIHUȚA 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here