Cristian Ispravnic e o victimă! O victimă a unui sistem politic perfid, lipsit total de moralitate, care distruge conștiința și individul, implementat de fosilele P.C.R., reînmatriculate sub denumirea de F.S.N., P.D.S.R., P.D.L., P.S.D.. Degeaba fugim de adevăr, ascunzându-ne ca struțul în nisip, într-o lume imaginară, închipuită după gradul de manipulabilitate la care suntem supuși de media imorală. Nu vă luați după „fentă” și nici după diversiunea servită de D.N.A. și media. Trebuie să acceptăm adevărul, că Ispravnic e efectul a treizeci de ani de meschinărie politicianistă imorală, iar politicul, în special P.S.D., e cauza. Cauza degradării morale a societății, generată de lăcomia și beția puterii, secondată de diletantism și mediocritate, impuse ca valori. Pentru că administrația de azi, diletantă și neperformantă, nepotizată și coruptă, e efectul politizării acesteia în stil mafiot și interlop, fiind infestată cu gunoaie morale și profesionale, capabile să execute orice ordin pentru a rămâne în funcție.
A devenit deja o banalitate faptul că politicul selectează clientela pentru funcții pe principiul obedienței, dispoziția la sacrificiu sau contra cost. Ori ești susținut puternic, de cei aflați la putere, ori dai șpagă. Altfel, oricât de bine pregătit ai fi, n-ai nici o șansă să fii promovat în funcții, la instituții publice, pentru că dacă nu servești interesele celui ce te numește, nu te califici pentru post. Iar o dată cu atribuțiile de serviciu, politicul a avut grijă să creeze, în paralel și mecanismul prin care acestea au devenit formale, deciziile reale și certe fiind luate în cabinetele politice și implementate prin exploatarea obedienței. Adică au implementat un stat paralel, care, acum, după cum se conturează acțiunea D.N.A., își prezintă adevărată față, adică modul de funcționare și operare. A devenit un fapt incontestabil că de la A.N.A.F. și până la Justiție, de la Inspectoratul de Stat în Construcții și până la direcțiile din Primărie, toți au comanda centralizată, la puterea politică, executând, disciplinat, ordinele date de interlopii politici, a căror preocupare e limitată la numiri pe funcții și la exploatarea în interes personal sau de partid a acestor numiri. Restul e formalism și demagogie pentru electoratul credul.
De treizeci de ani ascundem gunoiul sub preș, adică efectul politizării administrației și ne facem că nu observăm gradul periculos de degradare a societății generat de o clasa politică caracterizată de lăcomie, aroganță, tupeu incomensurabil, diletantism, mediocritate intelectuală și profesională și, mai ales, imorală și lipsită de scrupule. Ne facem că nu observăm și evităm să sancționăm (în primul rând prin vot), derapajele greu de digerat, ale leaderilor politici, precum Iliescu, Năstase, Băsescu, Tăriceanu, care, o dată ajunși la putere, au creat și implantat în administrație adevărate mafii politice, lipsite de scrupule, pe care le-au instalat la pupitrul administrării țării, respectiv al gestionării banului public și numirilor în funcții publice. O retrospectivă cu cazurile de demnitari corupți sau acuzați de corupție, din ultimii treizeci de ani de gestionare frauduloasă a economiei, arată că procentul celor corupți e mai mare decât al celor morali și cinstiți (de fapt, cei morali și cinstiți sunt evitați), iar acest lucru spune totul despre rolul infam al politicii și efectul în societate.
De la „pseudo-revoluționarul” Bebe Ivanovici, generalul de carton, Costică Voicu și până la generalul izmană, Gabriel Oprea (cel mai artificial general și politician creat vreodată în România, care n-are nimic real în CV, demonstrând mizeria în care a ajuns educația și învățământul românesc), ceea ce caracterizează politica românească este traficul de influență și exploatarea acestuia, adică corupția. Dacă s-ar elimina traficul de influență, aproape toată clasa politică de astăzi – pentru că este, aproape în totalitate efect al traficului de influență -, ar dispare. Dincolo de traficul de influență nu mai există nimic: nici valoare morală, nici valoare profesională, nici conștiință, nici patriotism, nici muncă, nici sacrificiu, nici onoare, nici altruism, nimic. Trafic de influență, pentru a obține putere și bani și atât!
De aceea, în circumstanțele actuale, n-are rost să-l judecăm pe Ispravnic, tratându-l ca pe o excepție. E un produs tipic al societății create de actuala clasă politică, adică al traficului de influență. Și nu e un caz izolat, ci un exemplu din miile existente. Din punct de vedere intelectual, Ispravnic e o victimă demnă de milă. O mediocritate absolută, care, până la ocuparea funcției politice, n-are nimic în CV. Doar dorința de a-și depăși posibilitățile intelectuale și statutul natural. Este prototipul individului care a speculat ceea ce clasa politică a distrus: lipsa unui mecanism de selecție a valorilor morale și profesionale de oportunismul de conjunctură. Dacă sistemul de selecție a valorilor funcționa, Ispravnic n-ar fi ajuns niciodată în postura de azi.
Dar, din păcate, pentru că sistemul de selecție n-a funcționat, fiind defectat premeditat de politicienii de genul Dragnea, Căprar, Tripa, Chisăliță, Ispravnic va plăti și se va alătura miilor de victime ale mizeriei politice, sacrificate pentru interesul politicienilor. Și cum „fraierii nu mor, ci se schimbă”, să nu credeți că o dată cu eliminarea lui Ispravnic și scoaterea din joc a lui Căprar, Tripa sau Chisăliță, nu se va găsi un alt fraier, care va accepta să fie numit politic în funcție și care va exploata sistemul de colectare a șpăgii, pentru politicieni. Că doar nu credeți că Ispravnic a inventat sistemul colectei șpăgii la Nădlac, sau cu el se va sfârși. Se schimbă doar colectorul și colectorii. Pentru că sistemul funcționează, în toate domeniile, din 1990.
Colectarea șpăgilor din vămi, I.C.S., A.N.C.P., DSVSA, asigurarea protecției evazioniștilor prin intermediul A.N.A.F., utilizarea instituțiilor ca ghioagă împotriva adversarilor politici (Poliție, Parchete, Justiție, S.R.I., S.I.E., D.G.I.P.I., S.I.P.A.), e un mecanism perpetuu care nu se va schimba niciodată, atât timp cât în politică vor exista indivizi influenți, cu pedigree mai degrabă de interlop decât de indivizi onești, precum cei aflați azi în Parlamentul României.
E suficient să analizați activitatea și manifestările publice ale unui Rădulescu, Iordache, Șerban Nicolae, Nicolicea, Căprar, Teodorovici, Olguța Vasilescu, Brăiloiu, Bădălău și mulți alți „aleși” ai neamului, ca să constatați că Parlamentul României, în structura de azi, e mai degrabă o adunătură de interlopi, puși pe căpătuială și servit „stăpânii” cărora le datorează cariera politică, decât de profesioniști care gestionează interesele țării. Dacă vi se pare o acuzație prea gravă, e suficient să vă reamintiți reacția majorității parlamentare când s-a solicitat ridicarea imunității pentru implicarea unor politicieni, membrii ai Parlamentului sau Guvernului (precum Tăriceanu, care e capabil de orice, pentru a rămâne parlamentar și a-și asigura protecția), în cazuri de corupție (mită) de zeci de milioane de euro.
Privită la adevărata dimensiune a corupției, fapta lui Ispravnic e, de fapt, o găinărie. Și, în opinia mea, nu e decât o răfuială între mafia timișoreană și mafia arădeană care se bat pentru controlul pușculiței cu șpăgi de la Nădlac. Nu s-o distrugă, ci s-o exploateze. Sunt absolut convins că Ispravnic n-ar fi fost prins de D.N.A. dacă n-ar fi existat un denunțător, care a făcut jocul cuiva ce urmărește reluarea controlului timișorean asupra domeniului. Nu pentru a munci, bineînțeles, ci pentru a exploata mai departe sectorul. S-au luptat două mafii politice, iar Ispravnic a fost victima de serviciu, pentru că a fost în tabăra perdantă. S-a întâmplat să fie el și nu altcineva, pentru că, într-un asemenea război, oricine ar fi fost pe post, era sacrificat. Șpagă, la vama Nădlac, la cântare, s-a luat și se va lua în continuare. După șaptesprezece ani de activitate în control fiscal, la Arad, știu exact ce se întâmplă la cântarele din Nădlac. Și știu și ce trafic de influență s-a făcut și se face pentru un post în acest sector, ce atribuții politice au și ce averi au acumulat cei care au controlat sectorul. În concluzie, eliminarea lui Ispravnic nu va deratiza moral sectorul, ci va schimba beneficiarul colectei șpăgii.
Iar acțiunea D.N.A., dincolo de meritele reale ale finalității acțiunii, trebuie analizată și în altă cheie. Dacă nu cumva, premeditat sau nepremeditat, a fost un instrument politic, la fel cum sunt mai toate instituțiile publice în ultima vreme, care a executat o comandă politică, făcând parte dintr-un scenariu scris în cancelariile noii puteri care se înfiripă și care-și doresc controlul total asupra domeniilor care produc bani negri. Am certa convingere că în spatele succesului operațiunii există niște interese meschine, în nici un caz diferite de cele ce l-au făcut victimă pe Ispravnic. Pentru că, clasa politică se schimbă dar nu-și schimă năravurile. Sunt, din păcate, scopul existenței ei în actuala ipostază. De aceea am o mare rezervă cu privire la scopul real și efectul acestei operațiuni.
Nu pentru că aș fi împotriva eliminării corupției și nici nu minimalizez acțiunea D.N.A., indiferent de circumstanțe, ci pentru că ceea ce se întâmplă, adică pescuitul de caracudă când în baltă există șalău și somn, mi se pare un teatru ieftin, pentru fraieri. Și nu-mi mai plac „producțiile” comerciale, vândute pe post de best. Pe lângă „greii” Timișoarei și Aradului, ce devalizează bugetul public cu sute de milioane de lei anual, pe lângă mafia imobiliară țigănească sau a marilor dezvoltatori de cartiere rezidențiale, ale cărei anchete au fost stopate, pe lângă mafia lucrărilor publice, plătite de la bugetul de stat, ce înflorește și se impune tot mai puternic (apropo! Când analizează D.N.A. cum obțin firmele pesedistului, atât de vocal, Cătălin Rădulescu, recepția lucrărilor de infrastructură rutieră, executate în bătaie de joc, în jud. Timiș? Când verifică activitatea comisiilor de recepție care acoperă, prin semnăturile date, toate comisioanele politice din bani publici?), pe lângă mafia rambursărilor de TVA, pe lângă mafia comerțului cu legume, fructe, ce controlează întreg orașul prin intermediul pieței en-gros din Mehala, pe lângă mafia alcoolului și țigaretelor, în care sunt implicate vămile și Poliția de Frontieră, Ispravnic pare iepurele prins, amenințat cu arma să recunoască că e mistreț!
E ok, dar nu sunt convins că merită aplauze!
Pavel ROMAN
