Dinu (Costache) Patriciu, este perceput ca unul din cei mai mari țepari ai averii publice, în materie de privatizare. Așa o fi, dar nu e chiar pe primul loc. Sunt alții și mai eficienți, care și-au ascuns mai bine șmecheriile și n-au ajuns în gura presei. Din păcate, pentru că avem o presă mercenară, ușor de corupt și mulți s-au căpătuit din banii obținuți fraudulos de Patriciu (gen Roșca Stănescu), pentru că n-au înțeles până la ce nivel a corupt Patriciu puterea politică, mulți dintre cei ce au vrut să aplice legea, și-au pierdut funcțiile, serviciile, au fost sancționați și concediați, cercetați penal și târâți aiurea prin justiție, vinovați fiind, în fapt, că au devoalat mega-escrocheria „ROMPETROL” și „VEGA” Ploiești (rafinăria privatizată fraudulos de Patriciu, din veniturile frauduloase obținute din vânzarea de produse falsificate, cumpărând „PETROMIDIA”).

Conform mass-media (neînregimentată de Patriciu), Patriciu a fost precum un țigan fără scrupule, cu comportamentul celor din clanurile Cârpaci, Vișinel sau Stanca (care au preluat, fraudulos, aproape tot patrimoniul istoric al Timișoarei), care, sub aripa și protecție politică, de mare fruntaș liberal, a cumpărat (și la propriu și la figurat) parlamentari, demnitari, șefi de instituții și a mituit toate guvernele de la Năstase și până la Ponta, pentru a privatiza „Petromidia” și pentru a frauda bugetul public prin intermediul „ROMPETROL”.

Ce mă surprinde, în cazul Patriciu, nu e analiza privatizării „PETROMIDIA”, ci faptul că mass-media nu tratează și abordează frauda fiscală uriașă pe care a comis-o Patriciu, prin intermediul „VEGA” Ploiești și „ROMPETROL”, adică banii negri pe care i-a făcut prin intermediul „ROMPETROL” („PETROMIDIA” și „VEGA”), cu care a cumpărat puterea politică, justiția și serviciile din România. În spatele „perdelei de fum”, creată de privatizarea „PETROMIDIA” și denunțarea unor așa zise datorii istorice ale „PETROMIDIA”, ani la rând, Patriciu a comis evaziune fiscală, la un nivel greu de imaginat, prin intermediul unor rețele de crimă organizată, extinse în toată România (și țările limitrofe). Sub nasul tuturor autorităților (ANAF, Poliție, ANPC, Justiție), Patriciu a comercializat sute de mii de tone de substitute de motorină, precum „Vegasol”, „Solvexol”, „Combustibil M”, etc., pentru care încasa, indirect sau direct, acciză, TVA, taxă MTR, pe care nu le-a plătit niciodată la bugetul de stat, întreținând și controlând una dintre cele mai mari rețele de crimă organizată din România.

Deci, lui Patriciu nu i se poate imputa doar că a achiziționat „PETROMIDIA”, pentru care n-a plătit contravaloarea achiziției (valoarea de licitație + obligațiile fiscale restante, așa cum se stipula în contractul de achiziție) și faptul că nu a achitat doar datoriile așa zis istorice (preluate o dată cu privatizarea) la bugetul de stat, așa cum trâmbița presa mercenară, în baza cărora Guvernul Năstase a motivat și emis celebra Ordonanță, prin care obligațiile bugetare ale „PETROMIDIA” au fost transformate în obligațiuni subscrise de stat (cu clauză de răscumpărare). Asta a fost o escrocherie tipic românească de preluare a unui obiectiv din patrimoniul public, idem ca în în alte mii de cazuri. Adevărata escrocherie, pusă în operă de Patriciu, cu concursul autorităților publice, a fost că, în perioada când solicita conversia datoriilor „istorice” în titluri de stat, Patriciu vindea cantități uriașe de produse, pentru care încasa accize, TVA și MTR, pe care nu le-a plătit niciodată la bugetul de stat, însușindu-și banii publici, pentru care era administrator de fapt. Nici 50% din obligațiile fiscale transformate în obligațiuni subsrise de stat, nu le-au constituit așa zisele datorii istorice. Peste 50% din obligațiile fiscale erau obligații fiscale curente, acumulate în urma desfășurării activității de către „ROMPETROL”.

Asta e marea măgărie a guvernelor Năstase și Tăriceanu. Să emiți o Ordonanță, cu dedicație, prin care să transformi obligațiile fiscale curente ale unei societăți, în obligațiuni subscrise de stat, pentru a acoperi evaziunea fiscală! Și n-a făcut-o numai Guvernul Năstase, ci toate guvernele până în 2009. AStfel, după 2003, când a fost achiziționată și până la vânzarea „ROMPETROL” către „KazMunaiGaz”, Patriciu, protejat de toate guvernele din perioada 2004 – 2009, a comis cea mai mare fraudă fiscală ce a existat vreodată în România, vânzând, prin rețeaua de distribuție „ROMPETROL”, așa cum am mai spus, substitute ale motorinei (amestecuri de proastă calitate), pentru care încasa acciză, TVA și MTR. Mecanismul evazionist era simplu, dar eficient. Patriciu, cu știrea tuturor autorităților (corupte și vasalizate politic), prin intermediul „VEGA” Ploiești și „PETROMIDIA”, producea carburanți de proastă calitate, ieftini, pe care-i comercializa sub denumiri de produse neaccizate, dar care, prin intermediul unor rețele de crimă organizată (controlate, în cea mai mare parte, de SRI – a se vedea în acest sens dosarul Soare/Păltânea/Dumitrache), ajungeau la consumator ca și motorină. Practicând prețuri superioare produselor neaccizate, Patriciu încasa o parte din acciza colectată de rețelele mafiote. Deci, în loc să anuleze licitația „PETROMIDIA” pentru neîndeplinire condițiilor contractuale și pentru evaziune fiscală (deși știau că Patriciu nu a solicitat conversia datoriilor „istorice” ale „PETROMIDIA” în obligațiuni subscrise de stat, ci și a datoriilor curente, adică TVA, accize și MTR pe care și le-a însușit după ce le-a colectat), Năstase, Tăriceanu, Boc, Ponta, împreună cu miniștrii industriilor și finanțelor din cabinetele menționate (Ex: Dan Ioan Popescu, care azi, trăiește, bine-mersi, pe Coasta de Azur, consumând, probabil, mita acumulată în România, de la privatizarea „ROMPETROL”, „PETROM”, „SIDEX” și „retehnologizarea„ Hidrocentralei „Porțile de Fier” de către clanurile „băieților deștepți din energie”, în frunte cu celebrul Buzăianu ), s-au făcut că nu știu că de fapt Patriciu le-a tras o țeapă, solicitând, transformarea în obligațiuni subscrise de stat și a datoriilor curente, nu numai a celor istorice, adică a fraudei fiscale (pentru că Patriciu a sustras și n-a achitat la stat accizele, TVA și MTR, pe care le-a colectat în numele statului).

Astfel, prin Ordonanța dată – chiar dacă încălca flagrant legile fiscale, penale și Constituția, acordând facilități fiscale unei firme private, cu capital olandez, făcând concurență neloială tuturor celorlalte entități economice -, Guvernul Năstase, „ierta” „ROMPETROL”, atât de obligațiile fiscale ”istorice”, cât și de cele curente, acumulate după privatizare. Asta înseamnă că toate guvernele de după privatizarea „ROMPETROL” și până la vânzarea acesteia către „KAZMUNAIGAZ”, sunt complice la frauda fiscală de peste 300.000.000 de dolari, comisă de Patriciu, prin sustragerea de la plata obligațiilor fiscale acumulate după privatizare. Asta trebuia să ancheteze DIICOT, dar n-a făcut-o, deși i s-a solicitat, evitând, suspect, să analizeze legalitatea scutirii „ROMPETROL” de la plata obligațiile curente (taxelor colectate) și a lui Patriciu de sustragere din „ROMPETROL” a accizelor,TVA și MTR, colectate. În aceste circumstanțe, numai dacă am suferi de „orbul găinilor” n-am observa că singura justificare plauzibilă a emiterii Ordonanței de transformare a obligațiilor fiscale curente ale „ROMPETROL” în obligațiuni subscrise de stat, în valoare de peste 300 milioane de dolari (dintr-un total de 600 milioane de dolari), nu poate fi decât mita pe care Patriciu a dat-o pentru a sustrage, din patrimoniul public, una dintre cele mai mari „bijuterii” a industriei petrochimice românești, „PETROMIDIA” și a utiliza rafinăria pentru a frauda bugetul public prin neplata accizelor, TVA și MTR. Nici Josefinni, nici David Copperfield, oricât de mari iluzioniști au fost, n-au ajuns la o astfel de performanță: să facă să dispară, din patrimoniul public, o rafinărie construită pe câteva zeci de hectare, să-și însușească peste 300 milioane de dolari din accize, TVA și MTR și nimeni să nu fie vinovat. Ăsta da fachirism și dovadă clară și incontestabilă că n-am avut, n-avem și n-o să avem ANAF și justiție în România, decât accidental, acolo unde nu există interese. În nici un caz în situații precum „ROMPETROL”, unde s-a demonstrat că mita este transpartinică și n-are nici o legătură cu vreo doctrină politică.

Pavel ROMAN