Sponsorizând spitalele, sponsorizați și salvați mafia politică!

Ca de fiecare dată când România este supusă unor încercări grele, mulți dintre cetățeni, altruiști și buni samariteni, dau dovadă de solidaritate, preluând o parte din costurile ce ar fi trebuit suportate de stat (nu vorbesc de cei care au comis fraude fiscale, pentru că „darul” lor nu se contabilizează). Cât este de bine sau rău, corect sau incorect, moral sau imoral, depinde din ce unghi și în ce cheie este analizată problema. Să-ți ajuți aproapele, la nevoie, atunci când statul nu posedă pârghiile necesare, e ceva creștinesc, ce ar trebui să definească orice comunitate ce se pretinde creștină. Dar să substitui autoritatea publică, respectiv să suporți costurile corupției, fără să te revolți și să sancționezi acest lucru, nu mi se pare nici corect, nici altruist și nici moral, nici creștinesc, din contra, consider că prin această practică nu faci altceva decât să încurajezi corupția și să salvezi corupții de la răspundere. Și mai ales când ești funcționar public, care are în atribuții stoparea furtului din banii publici și a corupției.

E cazul judecătorului Cristi Danileț, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii și a altor funcționari de stat, care sunt angrenați în operațiuni de colectare de fonduri, pentru a fi puse la dispoziția spitalelor și a cadrelor (sanitare, de poliție, jandarmerie etc.) angrenate în lupta cu coronavirusul. Adică a acelor instituții și cadre cărora statul, prin instituțiile sale subordonate și ordonatorii de credite aflați în fruntea lor, trebuia să le asigure toate echipamentele și materialele necesare funcționării la parametrii optimi.

În timp ce judecătorul Dănileț și alții asemeni lui, duc o astfel de campanie merituoasă, admirabila, ce denotă altruism – campanie ce merită stima tuturor, fără rezerve -, adunând câteva zeci sau poate sute de mii de lei pentru a suplini lipsa de echipamente de protecție, ce trebuiau asigurate de ordonatorii de credite bugetare, mafia politică, formată din parlamentari, directori din ministere, șefi de agenții, primari, președinți de consilii județene și alți ordonatori de credite publice, profitând de conjunctură, jefuiesc în continuare bugetul public de sute de milioane de lei, atribuind contracte clientelei politice și asigurând plățile, la timp, de la buget, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Pentru ei nu protecția cadrelor sanitare, polițiștilor, jandarmilor și a celorlalte categorii de cetățeni angrenați în lupta contra coronavirusului, respectiv a cetățenilor, constituie o prioritate, ci asigurarea contractelor și efectuarea la termen a plății lucrărilor publice contractate de mafia politică. Și nu oricum, la prețuri corecte, dictate de piață, ci la preturi astronomice, majorate, de regulă, prin acte adiționale la contractele inițiale, negociate pe parcurs, care să asigure întoarcerea unor comisioane substanțiale.

Or, ca magistrat sau altă categorie de funcționar public, toți cei angrenați în colectarea de fonduri pentru ajutor, știu foarte bine că cea mai grava problema a României, care afectează grav toți cetățenii ce nu fac parte din mafia politică, o constituie comisionarea (furtul) banului public, prin atribuirea de contracte publice clientelei politice, la prețuri supraevaluate, pentru ca o parte din banii încasați de la bugetul de stat să se întoarcă la cei ce atribuie contractele. Atribuirea contractelor publice și, în special, stabilirea costurilor lucrărilor publice, e problemă pe care nici un guvern, din 1990 și până azi, n-a dorit și nu dorește s-o tranșeze, adică s-o reglementeze legislativ, în așa fel încât costul lucrările publice să nu depășească costul mediu al pieței private, la aceeași calitate. Dar, cum să facă clasa politică acest lucru, când marile averi ale politicienilor și clientelei acestora, provin exact din diferența dintre valoarea reală a lucrărilor publice și supraevaluarea acestora? În aceste circumstanțe, în treizeci de ani de așa zise investiții publice, în România s-a creat un mecanism mafiot de jefuire a banilor publici, aproape perfect, pe care nici o autoritate publică nu-l mai poate controla și sancționa, pentru că nu este reglementat. Or, în lipsa unor reglementări clare, care să nu permită supraevaluarea și modificarea termenilor contractuali, pe parcursul derulării acestuia (adică după licitație), nici o autoritate publică din România nu dispune de instrumente legale pentru a sancționa supraevaluarea. Iar justiția (ma refer la ansamblul ei, polițiști, procurori, judecători), lasă și ea de dorit în materia sancționării, respectiv descurajării fenomenului, puținele cazuri pe care le-a instrumentat finalizându-se cu pedepse care mai mult au încurajat decât au descurajat fenomenul (pedepse modice, tergiversarea judecării până la prescrierea faptelor, acceptarea unor expertize subiective, etc.).

Cu scuzele de rigoare pentru bunii samariteni, care chiar cred în ceea ce fac, totuși nu vi se pare imoral să se solicite contribuția, cu câțiva lei, a celor furați, de mafia politică, cu sute de lei, fără a se lua atitudine împotriva jafului banului public? Nu pe asta mizează mafia politică, de fiecare dată? Adică pe altruism umanitar, toleranță și tăcere? Cei precum Dănileț, colectează, cu bună credință și mânați de altruism sincer, câteva zeci (sau poate sute) de mii de lei, în timp ce guvernul, primarii, președinții de consilii județene (în frunte cu Flutur de la Suceava, Cionca și Falcă de la Arad, Firea de la București, etc.), continuă să-și bată joc de sănătate, administrând bugetul public, în continuare, în favoarea clientelei politice și mafiote, plătind sume uriașe de la bugetul public, nejustificate, de ordinul miliardelor de lei, pe timp de criză, către firmele clientelare. Iar judecătorul Dănileț adună bani să plătească ceea ce fură mafia politică. E corect și moral? Și toată lumea tace, de la mass-media și până la funcționarii publici aflați, în pericol, în primele rânduri. Nimeni nu întreabă ce-au făcut Flutur și Cionca cu banii, adică de ce așa puțin cu atât de mulți bani? Pentru că asta e dilema! Bani au existat, dar au fost cheltuiți pe lucruri inutile și foarte scumpe. De ce suntem așa tăcuți, când știm cu toții că sistemul sanitar este în colaps, din cauza furturilor și a căpușării? Chiar așa ne-a „dresat” clasa politică? Să privim, pasivi?

Cum să mi se pară corect ce se întâmplă când, în timp Danileț și alte personalități ale vieții publice, se străduie să asigure echipamente de protecție împotriva răspândirii coronavirusului, cei ce-ar fi trebuit s-o facă, Flutur, Cionca, Firea și alți ordonatori de credite ai României, puși în funcții de mafia fiscală, din bârlogurile lor ascunse (spital, vile, cabane etc.), continuă să facă plăți către firme clientelare, fără să le pese de faptul ca medicii, polițiștii și celelalte categorii de persoane angrenate în bătălia cu coronavirusul, nu au echipament minim de protecție. Din contra, profită că aceste costuri sunt suportate prin donație și pot dirija banii către clientela politică. Iar când e vorba de tratament și testare, culmea, ei nu același tratament, ca cetățeanul de rând, în salon comun. Ei sunt testați peste rând și tratați în rezerve speciale, cu medic personal bine echipat! În acest caz, n-ar fi mai eficient dacă, având în vedere notorietatea celor care organizează strângerea de fonduri, s-ar lua atitudine împotriva acestui flagel ce ne distruge țara și ne transformă, pe toți, în sclavii acestei mafii politico-financiare?

Mulți din cei care azi se ocupă de strângerea de fonduri, au o voce puternică, rezonantă la nivelul societății, care ar putea conta foarte mult în coagularea unui curent serios care sa sancționeze și să condamne aceste practici cronice de jefuire a banului public și de condamnarea cetățeanului la moarte, prin neasigurarea echipamentelor necesare salvării vieții. Iar vocea unora, precum judecătorul Dănileț, dublată de expertiza profesională pe care o are, cred ca ar conta mai mult în stoparea cheltuirii iresponsabile a banului public, decât câteva zeci sau sute de mii de lei, colectate pentru a asigura echipament de protecție. A bloca un contract public atribuit clientelar, înseamnă economie de milioane de lei la buget, ceea ce ar însemna de zeci de ori mai multe echipamente de protecție decât cele realizate prin donații. O fi umanitar și altruist să ceri cetățeanului să facă donații și nu descurajez această practică, din contra. Dar nu este moral să-i ceri cetățeanului să doneze pentru spitalul lui Flutur, Cionca, Firea sau altor șmecheri de acest gen, cât timp banii alocați acestor obiective sunt dirijați, în continuare, nu pentru asigurarea materialelor și echipamentului necesar combaterii coronavirusului, ci către clientela politică. Adică, după ce l-ai pus să plătească taxe și impozite, pentru dotarea spitalelor, îl mai pui sa suporte și costurile echipamentelor de protecție pe care le-a plătit odată? În aceste circumstanțe, nu credeți că solicitând oamenilor să doneze bani pentru a asigura echipamentele de protecție, ce trebuiau asigurate de cei ce au furat banii publici, suntem în sinistra și absurda situație în care, prin donație, sunt salvați, de fapt, cei care au jefuit bugetul public, care, culmea, vor contabiliza totul în contul lor? Dacă cei care au devalizat sănătatea (firmele ce s-au ocupat de construcție, modernizare, dotare, asigurare de medicament și echipament) nu sunt trași acum la răspundere, credeți că vor mai răspunde vreodată? Credeți că Vela și Câțu, vor lua vreodată, măsuri concrete, împotriva lui Flutur și a firmelor care sau ocupat de lucrări și dotări la Spitalul Județean Suceava? Credeți că ANAF și Curtea de Conturi vor analiza, serios, cum s-au făcut lucrările și cum s-a împărțit profitul, la Spitalul Județean Suceava? Credeți că Parchetul va analiza profesionist și nu va pune „batista pe țambal”, în pur stil românesc, după ce va analiza mafia angajărilor politice de la Spitalul Județean Suceava și nu va tergiversa cercetările până la „calendele grecești”, adică până faptele se vor prescrie? Apropo! Templul lui Solomon și Catedrala Mântuirii Neamului nu s-au construit din bănuții săracilor, puși în cutia milei, ci din impozitele și taxele strânse de la toți și din donațiile celor ce-au furat din impozite și taxe și, când e vorba de sănătate și viață, nu contribuie cu nimic. Sunt, cumva, Templul lui Solomon și Catedrala Mântuirii Neamului, mai importante decât viața? N-ar fi cazul să nu le mai construim (ca să avem de unde fura) măcar pe timp de stare de urgență? Ce „construiește” Dănileț și alții ca el, sunt temple imateriale, mai valoroase decât Templul lui Solomon sau Catedrala Mântuirii Neamului, dar nu reduc corupția, ci o încurajează. Ce-au făcut Flutur, Cionca și restul, din păcate, se contabilizează în morți! Ceea ce nu e bine, din nici un punct de vedere!

Pavel ROMAN