„Dis de dimineață, în ajun de Florii, și-a îmbrăcat cele mai bune straie preoțești și s-a pus pe completat declarații de angajator și pe proprie răspundere, punctul unu, interes profesional. Înghesuiți patru într-o mașină, părintele, cantorul, diacul și băiatul cu cădelnița, colindă din casă în casă cu sfințitul. Ca să nu se piardă obiceiul. Păi când mai are el prilejul de a-și găsi toți enoriașii acasă? Un leuț tot se îndură să dea orice enoriaș, oricât de strâmtorat ar fi în această perioadă. Puțin cu puțin și tot se adună de un drob pe masa de Paște.
Zic unii, mai neumblați pe la biserică, că părintele ”umblă” de fapt cu covirusul. Îl ia de aici, îl dă și dincolo… Alții susțin că ar fi văzut declarația părintelui având bifat punctul zece, asigurarea de bunuri necesare desfășurării activității. Adică, popa nostru, ce infectează astăzi, peste două săptămâni îngroapă…
Un ateu. Doamne iartă-mă!”
