La sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie am publicat și scris o serie de articole în care am arătat războiul media purtat de Rusia lui Putin prin care atacă NATO, UE și SUA în speranța destabilizării acestora. Evident acest război Psiho-Energo-Informațional afectează pe deplin și România prin cele patru componente ale sale (demoralizarea, destabilizarea, criza și normalizarea).
În continuare aș dori să intru în detaliile cauzei și începutului acestui război informațional. Este normal că orice război are atât o cauză declanșatoare cât și un exponent al cauzei. Astfel pornesc de la un articol publicat în februarie 2013de către generalul Valeri Gherasimov, șeful Statului-Major al Forțelor Armate Ruse, într-un jurnal militar rusesc. Acesta pleca de la modul în care rețelele de socializare au exploatat și stimulat Primăvara arabă. El remarca faptul că în lumea dominată de internet existau noi mijloace de a purta un război: politice, economice, informaționale. Aceste mijloace pot implica potențialul de protest a populației. Astfel războiul informațional poate fi folosit pentru a arunca în luptă facțiunile politice una împotriva alteia dintr-o altă națiune. El numea aceasta doctrina „războiului hibrid” care de fapt este o noua formă de conflict în care ciocnirile frontale ale batalioanelor armatei sau avioanelor de luptă aveau să devină un lucru din trecut, fiind înlocuite de hackeri și propagandiști calificați, instruiți să exploateze fisurile și clivajele din tabăra adversarului.
Gherasimov scria că „Regulile de bază a războiului s-au schimbat. Importanța mijloacelor non militare de a atinge obiective politice și strategice a crescut și , în multe cazuri, aceste mijloace au o eficiență mai mare decât puterea armelor. Acțiunile de la distanță îndreptate împotriva inamicului, fără contact direct, devin principalul mijloc de atingere a scopurilor operaționale și de luptă.”
Michael Isikoff, un renumit jurnalist care a lucrat la Washington Post, Newsweek și NBC News și care este un invitat permanent al MSNBC, CNN etc., dezvăluie în cartea sa „Ruleta Rusească” (publicată în 2018) o sursă rusească al cărui nume nu poate să îl dezvăluie din motive evidente de siguranță (această sursă fiind ”o mină de aur” pentru CIA în ceea ce privește informațiile din zona Kremlin). Conform acestei surse Kremlinul plănuia o campanie de amploare, extrem de complexă, prin care să atace instituțiile din Vest și să submineze democrațiile occidentale. Operațiunea clandestină trebuia să includă atacuri cibernetice, război informațional, propagandă și campanii pe rețelele de socializare. Practic, se punea în aplicare doctrina Gherasimov. Aceeași sursă declara că „ nu aveți idee cât de extinse sunt aceste rețele în Europa – Germania, Italia, Franța, UK sau SUA. Rusia a penetrat organizațiile media, firmele de lobby, partidele politice, guvernele și armata în toate aceste locuri”. Tot acesta explica faptul că Rusia își folosește „în mod regulat propriile organizații media controlate de stat (inclusiv RT, cunoscută anterior drept RussiaToday) și organizațiile neguvernamentale rusești pentru a planta agenți care lucrau direct pentru agențiile rusești de securitate. Existau câteva rivalități cumplite între aceste agenții, a explicat oficialul. Dar ei făcuseră progrese în privința cooptării instituțiilor și diplomaților de rang înalt din Europa de Est.
Printre primii care a dezvăluit sau care a dus la dezvăluirea acestei operațiuni a Kremlinului a fost o angajată a Agenției de Cercetare pe Internet din St. Petersburg, pe nume Liudmila Savciuk, care avea 30 ani. Aceasta declara că această agenție nu avea nimic de-a face cu cercetarea. Agenția angaja sute de ruși care creau identități false pe internet și inventau tot felul de povești pe platformele de socializare – Facebook,, VKontakte, Twitter și Instagram. De fapt această „Agenție” era, conform spuselor lui Savciuk, o fermă de troli. Acești troli profesioniști lucrau în ture de câte 12 ore și erau plătiți în funcție de Like-uri, comentarii, distribuiri sau postări. Savciuk a dat reporterului Andrei Soșnikov nenumărate documente și un video clandestin despre viața din Agenția de Cercetare pe Internet. Faptul că aceasta a decis să facă public toată această activitate este din cauza episodului uciderii lui Boris Nemțov din februarie 2015 când i s-a cerut să promoveze un mesaj prin care uciderea lui Nemtov ar fi fost opera oligarhilor ucraineni aliați cu disprețuitul Poroșenko.
Andrei Soșnikov a făcut această dezvăluire în ziarul Moi Raion, iscând o mare zarvă. Ulterior publicării, un grup de hackeri ruși antiguvernamentali, Anonymous International, a reușit să pătrundă în rețeaua de date descoperind faptul că plățile către troli se făcea prin intermediul unei societăți comerciale deținute de Evgheni Prigojin, un oligarh rus, proprietar de restaurante și apropiat a lui Putin, el fiind cunoscut drept „bucătarul lui Putin”.
Toate aceste acțiuni amintesc de practica veche a sovieticilor din perioada Războiului Rece prin care agențiile sovietice de informații cătau să răspândească disensiuni în Vest și să trezească ură împotriva Americii prin intermediul unor relatări false, documente contrafăcute și știri inventate. Se pare că acum le merge cel mai bine o dată cu dezvoltarea rețelelor online. Oleg Kalughin, un fost oficial de rang înalt din KGB, a scris în memoriile sale faptul că „măsurile noastre active nu cunoșteau limite.” Acesta explica cum el și colegii săi au scris la mașină sute de scrisori anonime pline de ură din partea unor presupuși suprematiști americani albi, pe care le-au expediat diplomaților africani de la Națiunile Unite pentru a portretiza SUA ca pe o țară iremediabil rasistă. Măsurile active erau necruțătoare. CIA era în spatele asasinării lui John F Kennedy, CIA era în spatele uciderii lui Martin Luther King, CIA pusese la cale în 1978, asasinarea în masă și sinuciderea a peste 900 de adepți ai unui cult religios din Jonestwon, Guyana. SIDA, virus fabricat de americani ca o armă biologică. Toate aceste povești au fost plantate de KGB cu ajutorul jurnaliștilor din întreaga lume și urmărind răspândirea lor pe tot globul.
Aceste tactici vechi au fost rearanjate și regândite de către Agenția de Cercetare pe Internet pentru noul câmp de luptă: rețelele de socializare. Toate aceste tactici pe care rușii lui Putin le-au folosit foarte eficient au fost puse în practică în toate țările occidentale precum și în fostele țări comuniste. Izvorârea acestui război își are și ea originile sale.
Într-un discurs din 2007, Putin acuza SUA că ar fi încercat să impună o lume „unipolară” Rusiei și altor națiuni. Invazia SUA în Irak comandată de George Bush era prima probă în viziunea lui Putin. A doua urma să vină o dată cu intervenția SUA în Libia. Altfel, prin izbucnirea primăverii arabe de la sfârșitul lui 2010, când demonstranții au atacat pe liderii autocrați corupți, cerând democrație, Putin a prevăzut pericolul. Guvernele autoritare începeau să se răstoarne. Începuse o frenezie a schimbărilor de regim, administrația Obama salutând în special protestele pro-democratice. În februarie 2011, când protestele au cuprins și Libia, acestea s-au transformat foarte rapid într-o rebeliune armată împotriva dictatorului țării, Muammar Gaddafi. Prin abținerea lui Medvedev, rezoluția care permitea atacarea trupelor lui Gaddafi de către Națiunile Unite trece, astfel că încep atacurile cu rachete de croazieră și operațiuni aeriene împotriva trupelor lui Gaddafi. Putin era furios atât pe SUA, cât și pe Medvedev. El a declarat că rezoluția ONU „ seamănă cu chemările medievale la cruciade”. El a înșirat toate acțiunile SUA și a lumii occidentale pe care le considera criminale:„ În timpul erei Clinton, SUA au bombardat Belgradul, Bush au trimis forțe în Afghanistan, apoi, sub un pretext fals, inventat, au trimis forțe în Irak și au lichidat întreaga conducere irakiană. Acum este rândul Libiei, sub pretextul protejării populației pașnice”. De fapt, problema lui Putin era alta: dacă SUA puteau merge atât de departe în răsturnarea guvernelor din întreaga lume, putea guvernul rus să fie următorul?
Toate aceste aspecte au dus la hotărârea lui Putin de a începe un război informațional împotriva lumii occidentale. La acest gen de război, comunitatea occidentală nu s-a așteptat. De fapt este o luptă pe care Rusia o duce cu propriile arme ale lumii vestice, și o duce foarte hotărât și direct caracteristica sovietelor. Lumea occidentală nu are de făcut decât să se adapteze la acest gen de conflict și să se apere. Foarte important este mentalitatea colectivă care nu ar trebui să pice în această capcană. Din punctul meu de vedere în acest sens trebuie dusă o muncă de informare a acestor atacuri, de punere în evidență a agențiilor de presă care se ocupă de acest fenomen precum și de toate canalele care colaborează cu aceste agenții de propagandă. Agențiile de informație din fiecare țară ar trebui să se ocupe cu deconspirarea acestor rețele de „troli” direcți sau indirecți care să fie conștienți la ce dezinformări se supun (cei indirecți), iar pe cei direcți să se cunoască acest aspect public precum și sursele de finanțare. Din punctul meu de vedere este foarte important ca orice serviciu de informații să aloce bani serioși pentru lupta împotriva acestor agenții ruse care de fapt atentează la statul de drept din fiecare țară. Este o chestiune de securitate națională în care fiecare stat trebuie să o trateze foarte serios, inclusiv România, țara noastră neavând încă o maturitate politică cu adevărat democratică.
Vedem, în ultima perioadă, o avalanșă de postări care mai de care acuzative în diverse paliere a societății de parcă s–ar întrece în creativitate și în acapararea de vizionări. Astfel, vedem exponenți ai mediului de afaceri atacați pe diverse canale, dar niciodată cele rusești. Spre exemplu, nimeni nu a vrut să arate că Lukoil a prelungit contractul de explorare de gaze în Marea Neagră (nu că ar fi un lucru rău în sine), dar au fost atacate din plin companii occidentale pe același subiect. Vedem atacuri masive pe tema defrișărilor ilegale, atacuri menite a destabiliza o întreaga industrie care funcționează în România: industria mobilei. Aceste atacuri lovesc în realitate exact pe cei care lucrează legal, iar ilegaliștii sunt pierduți prin negura asta a dezinformării. Inclusiv noua criza cu care se confruntă comunitatea internațională legat de Covid19 este un subiect fierbinte a mașinăriilor de propagandă a Kremlinului prin injectare de informații false legate de apariție, creare, evoluție și tratare transmise prin diverși ”specialiști” care evident au același rol: destabilizarea statului și creșterea manifestărilor de extremiste.
La nivel internațional toate aceste știri false sunt transmise de către RT (Russia Today) prin miile de canale de informare avute la dispoziție iar în Romania falsele informații sunt orchestrate de către Sputnik, care le distribuie prin ansamblul site-urilor apropiate care la rândul lor sunt preluate de cetățeni normali și distribuite continuu. Dar despre acest aspect am mai scris. Nu pot fi nici de acord cu cei care din anumite considerente ignoră total orice formă de informație pe motivul posibilității existenței vreunei manipulări. Nu este o soluție viabilă faptul că te ascunzi într-un cocon ignorând realitățile de afară deoarece mai repede sau mai târziu realitățile de afară va afecta pe cele interioare.
În final nu pot să spun decât faptul că trebuie să fim conștienți de orice informație care o primim și să încercăm să o analizăm cât de obiectiv putem prin verificarea acestora înainte de a le transmite mai departe. În aceste momente grele trebuie să fim conștienți de relațiile care le avem pe plan internațional și să nu uităm aliații alături de care am decis să mergem. Trebuie să fim solitari în acțiunile de anvergură și să lăsăm deoparte eticheta de trădător! Este important să învățăm din greșelile din trecut și să fim considerați ca o țară serioasă pe care oricine se poate baza în momente grele! Este foarte important să demonstrăm asta!
Consecvența ar trebui să ne caracterizeze și asta nu putem să o transmitem decât „prin noi înșine”!
Marcel MĂINESCU
