Azi, în ziua Sfântului Ioan de Vară, poate fi vremea potrivită să-și încheie mandatele cei nechemați la truda înălţării templelor virtuţii şi cei neputincioși în a-și îngroapa în temniţe viciile.
Cu toții constatăm că masoneria română nu mai este ”pentru România”, ci doar pentru tine și cei care te slujesc pe tine și non-virtuțile tale. Pe cei care au fost în
spirit și suflet alături de tine ai ales să îi îndepărtezi. Așa că înțelege, te rog, în al treisprezecelea ceas, că masoneria e un spațiu de dezbatere în care darul cel mai de preț este să fii contrazis, astfel încât ideile personale să se transforme în zidire trainică.
Ani în urmă, am ales să te sprijin decisiv în momentul alegerii, cu smerenie și încredere, deși un număr însemnat de Frați mi-au spus cum erai în realitate. Am considerat bârfele lor parte din jocul electoral. Am ales în 2010 să înclin balanța pentru tine, fără nicio ezitare, deoarece am considerat că onoarea cuvântului este mai presus de presupuneri și bârfe. Am greșit. Și astăzi, sub semnul mărturisitorului Sfânt Ioan, îi rog pe toți Frații să mă ierte și să mă îngăduie.
Tu nu practici smerenia. Viciile politicianismului de Dâmbovița și vânzarea de frați și principii, au fost scuzele tale. ”Toți fac la fel.” – ai răspuns la întrebările celor curați, ”Toți vând și toți vor să fie și să rămână șefi.” Bunătatea și umanitatea îți sunt străine, iar onoarea identității de membru al lumii masonilor ai pierdut-o de multă vreme.
Ai îngropat proiectele mele, deși ai promis că le vei susține, pentru că nu le-ai înțeles sau ți-a fost frică. Ai dus în derizoriu ”Ordinul Demolay”, ”Conferințele Internaționale”, ”Proiectele Europene” sau ”Diplomația Masonică”. De
toate acestea România avea și are încă mare nevoie.
Recunoașterea UGLE (United Grand Lodge of England) atât de muncită de mine alături de Eugen Ovidiu Chirovici (ultimul Mare Maestru autentic) este pusă azi sub semnul întrebării. Un număr împresionant de Frați vor să adere, în această perioadă tristă, la Internet Lodge 9659 din UGLE (unde eu și tu încă suntem membri)
pentru a se desprinde de mizeriile în care scufunzi masoneria română. Ultimele luni au fost luni pline de griji. ”Proclamația Masonică de la Timișoara”, ”Declarația de la Brașov”, ”Memorandumul masonic român” sau ”Declarația Comisei Speciale” sunt documente pe care mi le-am însușit, cu care sunt de acord și la care subscriu. Din păcate, am înțeles că masoneria din România este condamnată de tine să mai treacă printr-o ”Mineriadă” de data aceasta masonică, pentru că tu te consideri stăpânul adevărului absolut.
Însă îndoiala este parte din natura omului, de accea discipolul Iuda a sfătuit pe creştini cum să-i trateze pe creştinii mai slabi care se îndoiesc: „înduraţi-vă de cei care sunt îndoiţi” (Iuda 1:22, SCC). Astfel, deci, cel ce pierde pe fratele său, în acelaşi timp a răsturnat şi pacea, şi bucuria a nedreptăţit-o, ba încă a făcut mai mult decât cel ce jefuieşte banii cuiva (OMILIA XXVI – Sf. Ioan Gură de Aur).
Mesajul meu de astăzi vine după săptămâni de frământări, în momentul în care ultimul reper al masoneriei românești neprofanate de tine, fratele Ștefan Mâșu, a ales calea Adevărului. Toți greșim. Unii dintre noi ne asumăm. Singurul care se încăpățânează să trăiască în minciună, nevăzându-și petele și greșelile, ești tu. Au greșit Manole Iosiper, Alex Hociotă, Costin Cuneșteanu, Doru Seceleanu, Nini Florea, Adrian Dragomirescu, Gheorghe Bichicean și lista poate continua.
Retragerea este ultima șansă să recuperezi ceva din onoarea trecutului. Precum Hiram, aceștia vor fi fost sacrificați pentru refuzul lor categoric de a-ți dezvălui secretele maeștrilor, pe care nu le știi, căci nu le meriți. Dar finalul judecății va fi peste ani – din spiritul lor îngropat de tribunale va răsări tamariscul.
Am acceptat cu smerenie și umilință toate demnitățile încredințate de Frați, am crescut de la Ucenic la Mare Maestru și am fost mereu mândru de ceea ce am realizat împreună cu Frații mei. Contribuția la alegerea ta este greșeala și cumpăna mea. Dumnezeu să mă ierte și Frații mei să mă înțeleagă!
Te-am prezentat, în anii de ascensiune, fraților din Israel, Anglia și Statele Unite ca pe Lumina de care are nevoie România. Dar te-ai dovedit întunecimea. Am încercat să explic inexplicabilul număr de ProMari Maeștri și ulterior asistenți, inspectori și dregători personali, făcând jonglerii filozofice acceptate cu greu de partenerii noștri strategici. Am constatat repede că ești lipsit de onoare (ai încălcat la câteva săptămâni după alegeri înțelegerea dintre noi, scrisă și semnată) și m-am retras din MC (Marele Circ) printr-o demisie de onoare. Demisia de onoare e ceea ce te rog astăzi să oferi Ordinului care ți-a dăruit totul.
Atunci când am ales Ritul de Memphis-Misraim am descoperit în Gheorghe Florea un mare suflet care, deși nu a fost de acord cu alegerea ta, a ales să considere că puterea se bazează pe unitate și pe armonie. El practică convingerea că în ciuda divergențelor, aparținem cu toții masoneriei universale, îi suntem membri și ne regăsim aici împreună pentru a ne respecta, pentru a medita și a lucra cu scopul de a trezi conștiințele de pe întreg pământul.
Ziua de azi nu este despre demisia mea. Am renunțat demult la funcții. Nu te osteni să faci procese și să scrii hârtii, pentru că nu au nicio valoare. Nu mă voi înfățișa judecăților tale și nu voi face apel la vreo instanță pe care am motive întemeiate și obiective să nu o recunosc. Viața masonului se desfășoară în Lojă, iar Loja e Sfântă și nu poate fi profanată nici măcar de tine, vremelnic și iluzoriu puternic al zilei de ieri. Ai otrăvit un deceniu de masonerie și lași în urmă umbre ce nu vor dispărea mulți ani de-acum încolo. Pentru că vei pleca și aceasta este o realitate pe care nu o poți controla.
Frații au nevoie de spațiu, de infinit, de veșnicie, de hrană pentru suflet și spirit pe care filosofia ta materialistă nu a luat-o niciodată în considerare. De aceea, materialismul tău va falimenta. Această lume spirituală, mistică pe care tu o respingi, 0 ridiculizezi și ai batjocorit-o, este lumea pe care eu și Frații mei o căutăm, în ea sunt valori și elemente care ne sunt necesare întru împlinire și devenire. Ai sufocat, ai intoxicat și ai dezechilibrat frăția în ființa ei profundă.
Masoneria română are nevoie de viziune și de echipă. Are nevoie de valori trăite împreună. Avem nevoie să respectăm modelele consacrate în sute de ani. Și avem nevoie de încredere pentru ca oamenii potriviți (care astăzi stau deoparte) să revină și să vină către lumină. Masoneria are obligația de a fi Lumina pentru ca cei mulți să afle Calea.
Scrisoarea mea nu înseamnă că îmi doresc vreo funcție/poziție. Sunt convins că împreună cu frați vom găsi calea de urmat.
Astăzi, în ziua Luminii cu cea mai mare putere asupra întunericului, Sfântul Ioan Evanghelistul prin ritualul botezului de foc ne înalță, iar arderea între coloane devine binecuvântare. Ea va fi o purificare spre renașterea onoarei, respectului și patriotismului.
În final, îngenunchez în fața Frăției cerând iertare pentru greșelile mele.
Închei aici, dragul meu, cu binemeritatele urări de înțelepciune și sănătate, ca pentru oricine care merită încă o șansă.
Bunul Dumnezeu să-ți binecuvânteze familia!
Bunul Dumnezeu să-ți binecuvânteze gândurile!
Bunul Dumnezeu să binecuvânteze România!
Corneliu Vișoianu
Ucenic la Poarta Templului
București, 24 iunie
Parca in anul 2003,Adrian Nastase premierul de atunci al Romaniei a ,relegalizat'(scos din adormire?) Masoneria.Ba chiar a devenit institutie de interes public(adica primeste bani si din buget).N-ar fi nimic iesit din comun(la urma urmei si cultele religioase primesc din banul public).Am inceput sa citesc(multe) lucrari scrise despre si de catre masoni.Atunci aveam mai multa rabdare pentru spiritualitate si simbolism.Cu timpul am devenit orientat pe ratiune,concret…si mai putin dispus sa ,accept ca secret’ diferite dogme si fabulatii.”Ce-i in mana,nu-i minciuna” a ajuns ceva mai aproape de propriile conceptii fata de amagiri,prestidigitatie si in general activitati care ,vand iluzii’.
Comments are closed.