La Observator, aveam norocul să lucrez cu o echipă tânără. Dacă la Adevărul lucrasem cu mulți „bătrâni, nu neapărat doar ca vârstă, ci și pentru că erau bătrâni, anchilozați la nivelul gândirii și al mentalității, erau oameni blazați, nedispuși să alerge, să iasă din birou – deh, erau vedete și peste toate … acționari! -, la Observator media de vârstă era sub 30 de ani . La 44 de ani, eram cel mai vârstnic! Sigur, erau și la Adevărul tineri, chiar buni – unii selectați de mine, alții aduși, după plecarea mea, fără niciun concurs, doar pentru că erau pila unuia sau altuia dintre „talibani” -, dar tinerii respectivi erau dirijați, teleghidați în funcție de interesele bătrânilor. Așa se explică de ce Observator arădean era un ziar mai dinamic, mai „pe fază”, cum se spune, la tot ce se întâmpla în Arad ori în țară.
Îmi amintesc cum am abordat ce-a dea cincea „mineriadă”. Nu mai știu prin ce mijloace, Ovidiu Balint ( care era un ziarist înnăscut, adică născut iar nu făcut, isteț, tenace, pentru care nu exista „nu se poate”) a făcut rost de numărul de celular al lui Miron Cozma. Tot la câteva ore, de mai multe ori pe zi, îl sunam pe „Luceafărul huilei” să aflăm unde sunt, ce mai este nou în „marșul” impetuos al ortacilor spre București. L-am urmărit până la Stoenești și astfel luam informații și de la sursă, nu doar de pe agențiile de presă. Îmi amintesc că, la capătul unei discuții cu Miron Cozma, acesta a uitat telefonul deschis și noi, cei din redacție trăgeam cu ureche la discuțiile care aveau loc în autobuzul în care se afla și liderul Cozma, cam cum bunicii noștri se adunau în jurul radioului să asculte „Europa liberă”, „Vocea Americii” ori „Deutsche Welle”. Așa i-am urmărit pe Miron Cozma și pe ortacii lui până la „Pacea de la Cozia”, când a bătut palma înțelegerii cu premierul de atunci, Radu Vasile.
Un alt avantaj al Observatorului: nimeni nu era implicat politic. În vreme ce la Adevărul erau doi deputați – Dorel Zăvoianu, de la PSD, și Nicu Cojocaru, de la PRM. Firește, în afară de Ioan Iercan, mai greu de dirijat din redacție, ceilalți știau de frică și evitau să supere șefii, pe Zăvoianu îndeobște. Așa se explică de ce pentru Adevărul nu a existat încercarea de „puci” de la Neudorf. Dar a existat pentru noi și prin relatările noastre am dezvăluit totul opiniei publice și am stricat planurile puciștilor. Parcă a fost ieri … Vine la mine Alin Olteanu și zice că s-ar putea să aibă „ bombă”: aflase de la Caius Parpală, că în lipsa președintelui PSD, Crăciun Avram, aflat la Parlament, membrii Biroului Județean al social democraților au plecat spre Neudorf, unde, în mare taină, la cabana Romsilva, vor să facă o ședință de destituire a lui Crăciun. Operațiunea era dirijată de Dorel Zăvoianu (care, se vede, a învățat și a început să-i placă metoda puciului, împotriva șefului, când acesta, șeful, nu poate fi de față), de prefectul Gheorghe Pele, ba chiar și de vecinul de ușă (locuiau în aceeași casă), Pavel Sârbu, vicepreședinte al PSD Arad. Firește, n-am stat pe gânduri, eram chiar în fața unei întâmplări cu mare impact, o mană cerească pentru presa locală, așa că i-am dat lui Alin o mașină, l-a luat cu el și pe Nelu Scripciuc, fotoreporterul ziarului nostru, și au pornit pe urmele „puciștilor”. A ieșit un reportaj „trăsnet”, pigmentat cu poze. Vreme de câteva zile am avut un subiect tare, am găsit și „cârtițe” care să ne dea amănunte. Relatările noastre aveau să zădărnicească planul puciștilor, lucrarea lor murdară ajungând la urechea lui Adrian Năstase. Cei de la Adevărul? Și când au știut, s-au făcut că subiectul nu există. De ce? Pentru că nu aveau libertatea de a scrie tot ce se întâmplă, câtă vreme patronii făceau politică și aveau interese personale de care nu era bine să te atingi.
Când dădeam câte o „lovitură”, adică atunci când încheiam o zi în care puteam să mai spunem o dată că da, suntem ziariști, nu diletanți, ne retrăgeam la o bere – când la barul lui Romi Dubăț, când la restaurantul lui Petrică Burcă. Comentarii, amănunte și pete de culoare, dar și discuții în contradictoriu. Că asta e viața ziaristului!

Tristan MIHUȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here